Blogării sunt ultimii oameni

Da, blogării mi se par ultimii oameni. Şi da, ştiu ce veţi spune în continuare "şi ăsta pe care scrii tu e tot un blog, cretinule!". Am zis eu ceva de bloguri? De ce vă grăbiţi ca proasta la pulă să trageţi concluzii? N-am nimic cu blogurile, sunt o chestie ok. Am ceva cu oamenii care se consideră a fi blogări. 

Pentru toţi retarzii: nu mă consider blogăr şi singurul motiv pentru care am ales un blog pentru a scrie căcaturi este că n-am unde în altă parte.

Când eşti ultimul terminat de pe pământ şi nu ştii să faci ceva productiv, îţi faci blog şi tragi speranţe că o să ai 50-100 de retarzi care te vor citi zilnic, iar tu o să scoţi profit din asta, să nu fii muritor de foame. E un fel de prostituţie, doar că nu trebuie să te fuţi cu nimeni, trebuie doar să convingi un cerc restrâns de băşinoşi cu bale-n bărbie să te citească.

Şi probabil vă puneti întrebarea, de ce mă iau eu de blogări? Adică atâta timp cât şi eu scriu chestii aici, de ce mă iau de nişte oameni atât de apropiaţi de ce fac eu?

Păi, e simplu. Îmi place să joc la limită. Dacă m-aş lua de chestii cu care eu să n-am deloc tangenţe, care să fie atât de depărtate faţă de ce fac eu, ar fi mult prea uşor. Spre exemplu, n-am să mă iau niciodată de peştii care pun curve minore să-şi bage pufarine în pizdă la videochat. Pentru că nu are absolut nimic în comun cu mine. N-am să mă iau de şoferii de tiruri care ard prostituate cu ţigara în timp ce le violează.
Îmi place să ştiu că chestiile despre care scriu eu, gravitează în jurul meu. Căcat, probabil aş putea să scriu o postare şi despre mine în care să mă iau de modul meu de viaţă. Dar nu acum.
Am să enumăr câteva tipuri de blogări pe care i-aş lega de tractor să ar un câmp de căcat cu dinţii lor galbeni.

1. Blogărul intelectual. Este blogărul ăla despre care am mai vorbit eu şi în trecut, care-şi pune nişte labe de poezii fără rimă ce se vor a fi artă pură, ca şi cum i-au supt ei pula lu' Eminescu şi acum se pişă poezie. Aici n-am să mai intru în detalii, dacă vrei să vedţi cum mi-am bătut pula de ei, căutaţi prin postările mele de anul trecut.

2. Blogărul Andreea Esca. La fel cum Esca dă tonul la violuri şi crime, ca să ştie tot târtanu' ce dezaxaţi umblă liberi pe străzi, la fel şi ăştia, îşi pun pe bloguri diferite anunţuri, cu diferite evenimente. Majoritatea fiind nişte căcaturi la care se adună maxim 20j de retarzi să-şi adulmece reciproc găozurile. Dar chestia asta ţine, mai ales atunci când nu ai deloc imaginaţie să scrii ceva de la tine, pur şi simplu cauţi pe net chestii pe care să le publici pe blog. Nu-ţi trebuie pic de creativitate sau idei, doar dai sărci pe gugăl şi pui chestii deja publicate prin alte părţi.

3. Blogărul fomist. Blogărul fomis este lacheul ăla care în liceu făcea foamea la şcoală ca să-şi strângă banii de pachet. Ştie valoarea banului, şi ştie că trebuie să scoată bani din absolut orice face. Aşa că-şi face un blog pe care pune căcaturi OTV-iste, să atragă cititorul amator de senzaţional. Îşi umple căcatu' de blog cu ştiri din alte părţi, pe care le comentează în 2-3 rânduri. Apoi bagă reclame. La pantofi, ochelari de soare, alifie de pizdă, viagra, horoscop...absolut orice căcat inutil, doar în speranţa că lumea va da click acolo şi i se va umple contul de cenţi, poate poate îi iese şi lui de 100g de parizer. Blogărul fomist are planuri mari. Are ca model labe precum Zoso sau alţi inapţi fără rost, şi speră că pe viitor va scoate cel puţin 1000 $ pe lună din bloguit.

Eu nu pot decât să le urez o sclipitoare carieră de plimbat cărucioare în parcare la Kaufland, sau de vândut seminţe la cornet de hârtie în faţa stadionului când e meci.

Urăsc muiştii care au impresia că pot face găleţi de bani fără a depune efort şi fără a oferi nimic productiv în schimb.

4. Blogărul pupincurist. Are un blog făcut recent pe care scrie căcaturi semi-gândite de el. În general sunt chestii lipsite de sens pe care le-ai auzit peste tot. Dar are impresia că dacă intră pe blogul altcuiva mai cunoscut şi-i lasă comentarii pupincuriste, lumea îi va da click pe profil să-i citească şi lui căcaturile. În realitate nu se întâmplă asta, chiar dacă el zice doar chestii retardo-drăguţe despre postări pe care nici nu le-a citit.

Şi aici mă refer şi la retarzii care-mi lasă mie comentarii aşa de-ampulea, să-mi spună cât de mişto e ce-am scris eu, sau părerea lor despre un subiect pe care l-am scris. NU MĂ INTERESEAZĂ. Nu intru pe blogurile voastre de căcat. Nu citesc bloguri. Mă doare fix în pulă despre părerea ta în legătură cu ce-am scris eu. Nu vă dau click pe profil şi nici nu vă citesc postările de căcat. Nu aveţi decât să le mototoliţi şi să vi le băgaţi adânc în cur. Dacă ai ceva relevant de spus, eşti liber s-o faci. Dar nu-mi mai lăsaţi chestii inutile alături de profilele voastre că vă fut în stomăcel până vă căcaţi moale.

5. Blogării meşteşugari. Observ că acum, în secolul 21, când planeta duhneşte de fabrici şi uzine, menite să facă treaba în locul nostru, oamenii încă mai preferă căcaturi hand-made. Sau făcute de mână, să nu ziceţi că mă fut şi eu la maro cu engleza. Ba chiar sunt dispuşi să plătească o pereche de cercei din fimo (balegă+flegmă+ghips) triplu decât ar da pe unii din magazin, doar pentru că-s făcuţi manual. Gentuţe neîncăpătoare din piele de la curul viţelului, cusute cu şiret de bocanci, care costă mai mult decât un ruxac de 60j de litri. Şi-i vezi pe toţi meşterii ăştia Manole cum îşi etalează pe bloguri mizeriile lor prost lucrate, la nişte preţuri de-mi vine să vomit cărăbuşi. Gunoaie de care un lucrător chinez din fabrică face câteva sute pe zi. De parcă i-ar păsa cuiva de cât de mult te-ai chinuit tu la o mărgică aproape rotundă ce seamănă cu o bilă anală când o pui pe aţă.

6. Blogărul Ion Creangă. Genul de om cu o viaţă atât de plictisitoare încât singurele chestii pe care le poate povesti sunt căcaturile pe care le-a făcut el până la vârsta de 12 ani, când a descoperit laba sau muia (depinde de sex). Nişte oameni atât de trişti, încât vorbesc doar din amintiri, care n-au legătură cu prezentul, pentru ei viaţa s-a oprit înainte să înceapă adolescenţa. Şi îi vezi cum postează de 5 ori pe zi, ce făceau ei în vacanţa de vară la bunici. Cum se jucau ascunselea, se băgau pe sub maşini, prin tufişuri, de se pişau câinii pe gecile lor. Genul de întâmplări pe care le-a trăit oricare din noi (mă refer la ăştia care nu s-au născut cu iPhone-ul în braţe). Doar că lor li se pare că au avut o copilărie unică, şi se seimt datori să ne povestească si nouă din experienţa lor la cele mai fradege şi mucoase vârste. Luaţi pula. Nu impresionaţi pe nimeni dacă vă apucaţi să scrieţi cât de retarzi eraţi voi când eraţi mici.

Următorul blog habar nu am în ce categorie intră, dar nu m-am putut abţine să nu-l pun aici. Să mi se ofilească un coi dacă am stat să-l caut. Era primul la "blogării TPU", de unde eu am fost scos,că am cel mai mizer şi porcos blog din univers. Deci, era primul acolo, şi am dat click pe el.
E vorba de ăsta: http://miina-bllogzz.blogspot.ro/

Observaţi lipsa oricărei urme de creier. Postări irelevante, cu poze de căcat ce se vor a fi artistice, luate de pe site-uri penibile, iar la sfârşit o melodie pe care să reflectezi la postare. Mă întreb  cine ar vrea să citească aşa ceva?

Dar nu asta m-a atras pe mine aici. Bloguri de genul ,ce se ridică la nivelul găurii prin care se cacă găina găseşti peste tot. Dacă vă uitaţi în dreapta, o să vedeti un fel de reclamă unde scrie " Promovez campania Aici NU de plagiază! ". Observaţi fina ironie? Postări formate din clipuri şi poze luate de pe net şi o ură împotriva plagiatului. Promovez şi eu campania "Să futem în anus cu piciorul scaunului toţi retarzii ce din lipsă de imaginaţie repostează căcaturi fără valoare în speranţa că vin cu ceva nou!" Se bagă cineva?

7. Blogărul de eveniment. Ăia care atunci când se apropie o sărbătoare cretină sau orice altă zi teoretic importantă cum a fost 1 decembrie, se apucă să scrie ce-au scris şi cu un an în urmă despre ziua aia. Bine, aici mai sunt şi cei care când se apropie tot o sărbătoare cretină, cu câteva zile înainte încep să scrie şi să arunce cu căcat în ea. Majoritatea o fac prost. Scriu despre crăciun ca despre o pierdere de timp, că ei nu-i văd rostul, că e naşpa cu toată trădiţia asta, că nu suportă agitaţia de prin magazine, că a ajuns o sărbătoare comercială şi lumea a uitat adevăratul sens al crăciunului, sau încep să relateze despre tradiţiile de căcat pe care le fac ţăranii proşti. ŞTIM TOATE CĂCATURILE ASTEA! Suntem sătui. Au fost destui distruşi înaintea ta care au ascris despre cât de aiurea e crăciunul, vino cu ceva nou sau taci în pula mea din gură!
Iar ultimul tip de blogăr (pula, am pierdut numărătoarea, mi-e lene să dau un scroll în sus), este tipul ăla de blogăr pe care-l respect eu cel mai mult. Îl respect cu un şpiţ în cur bineînteles.

Genul ăla de retard care promovează excesiv de greţos chestii pe blogul lui. Care vrea să facă o lume mai bună. Bine, în afară de scris vrăjeli despre cum ar putea să fie lumea mai bună, nu face absolut nimic. Dar are impesia că universul se învârte în jurul pulii lui sfrijite. Că este cu ceva mai bun dacă spamează site-urile cu campanii de căcat prin care ne cere să strângem gunoaie făcute de alţii, să ajutăm negrotei sau să traversăm doar pe verde. Absolut orice căcat, are o campanie care-i promovată în mod abuziv de acest şobolan de internet, care a dezvoltat ochi de cârtiţă de când n-a mai văzut lumina zilei.


Ştiu că-i o postare al dracu' de lungă s-o citească cineva, dar n-am avut ce face în 40 de minute cât trebuia să aştept să mi se descarce filmul (da, descarc ilegal tot ce vrea pula mea), că ăia de la RDS, mânca-mi-ar ţărâna de pe pulă, s-au gândit să pună antiderapant sau ceva de genul la internet, că se mişcă cu viteza cu care dă din cur o octogenară.