Gusturi

Pentru că sunt un mascul complet care socializează cu alți masculi doar atunci când vine vorba de băut, bătaie, viol, sau toate la un loc, mă văd deseori în situația de a conversa cu pizde. După cum zice și Wikipedia, pizdele sunt proaste. Nu toate, dar majoritatea sunt. Ele au mintea adânc înfiptă în propriile gusturi, de cele mai multe ori formate pe baza cercului social în care se învârt. Evident, pentru ele aceste gusturi sunt crema de la caimac. Vârful piramidei. Reprezintă cea mai înțeleaptă și logică alegere pe care o poate face o ființă umană și nu ezită să se umezească în public atunci când vine vorba de ce-i place, deși îi pocnesc sfârcurile de indignare atunci când altcineva îndrăznește să se umezească în public la ceva ce nu-i place ei.

Spre exemplu, dacă două cete de ființe cu țâțe ar fi puse în același perimetru, una ascultătoare de metal și una de manele, fiecare grup ar privi spre celălalt cu scârbă și superioritate, mirându-se cum de pot arăta așa în public și fiind deranjate reciproc de gusturile în materie de muzică.

Gusturile sunt o chestie interesantă. Te pun la curent cu ce-i place să facă unui om sau produsul căror oameni îl apreciază. Dar nu prea spune nimic despre cum ești tu de fapt. 

Just, dacă-mi spui că ești fanul lui Alex Velea si crezi în horoscop, am să-ți pun pe loc eticheta de om idiot sau pizdă proastă pe care o fut cu restul de la pâine și-o ciocolată Africana. Dar chiar dacă nu aș fi avut aceste două informații, tot ți-aș fi pus eticheta asta după 5 minute de conversație. Simplul fapt că mi-ai zis nu a făcut decât să-mi economisească timpul. 

Dar se poate întâmpla ca unui om teribil de idiot să-i placă ceva interesant. Invers mai rar spre deloc. Până acum n-am întâlnit oameni inteligenți care să creadă în horoscop. Ideea e că mulți se înconjoară aceste gusturi având impresia că astfel își crează singuri o etichetă pe care și ceilalți sunt obligați să o vadă. Etalează și aruncă în public chestii care le plac fiind mândri de gusturile lor. Și speră ca aceste gusturi să vorbească pentru ei. Gusturi de care trag speranță că ar trebui să spună ce oameni minunați și inteligenți sunt. 

Se enervează rapid dacă ceilalți nu văd eticheta pe care și-au pus-o singuri. De fapt, își pun singuri o etichetă după propriul gust pentru a nu fi ceilalți nevoiți să le pună una care probabil nu le-ar conveni.

Nu prea se deosebesc de ăia care-și înșiră ca legumele pe tarabă telefonul, portofelul și cheile de la mașină pe masa din bar, așa-i?

Spre exemplu o iei pe una care ascultă Vama, citește ce scrie Cărtărescu și se uită la True Blood, și-i spui că are niște gusturi de căcat. Bineînțeles că se va simți deranjată, ea fiind ferm convinsă că ce-i place ei este de o calitate superioară. Și atunci îți va da cel mai retardat argument din univers. Îți va da exemple de chestii care sunt universal acceptate ca fiind de proastă calitate, comparându-le cu ce-i place ei. 

Dacă-i spui că Vama Veche e o trupă de căcat, îți va spune că e bine că ascultă Vama, pentru că se putea și mai rău. Putea să asculte Inna. Dacă-i spui uneia care ascultă Inna treaba asta, îți va spune că se putea și mai rău, bine că nu ascultă manele. 

Îi spui că ce scrie Cărtărescu e o mizerie, îți va spune că seria Twilight este și mai mizerie. Îi spui uneia care citește Twilight, îti va spune că se putea și mai rău. Că putea să citească articole de pe Unica sau să nu citească deloc. 

Pentru absolut orice lucru din universul ăsta există alt lucru mai prost. Orice căcat are la rândul său ceva inferior. Și tot așa până la articolele de pe Unica. Poți să te iei liniștit de cineva care le citește. Nu va găsi nimic mai prost cu care să le compare ca să pară mai bune.

Ați înteles voi unde bat. Mulți au impresia că gusturile lor sunt de calitate pentru că există alte chestii mai proaste.

Nu e chiar așa. Mulți se laudă cu cititul. Cu acțiunea de a citi. Se zbat să afișeze în public că lor le place lectura. Că ei citesc mult. Citesc într-o zi mai multă hârtie decât ar putea mânca 1000 de șoareci într-un an. Și e normal să se creadă superiori celor care nu fac asta. 

În cele mai multe cazuri, dacă pasiunea cuiva este cititul, va avea mereu grijă să menționeze asta, pentru că opinia publică e deja formată. Acțiunea de a citi e pentru oameni deștepți. Cam asta crede majoritatea. Îți faci poză cu o carte în mână și ți-ai pus singur eticheta de om cult. În același timp, devii imun la alte etichete cum ar fi cele de cocalar, incult,  țăran, pleavă...etc. Le arăți celorlalți chestii despre care majoritatea au o părere bună. Iar mulțimea o să vadă exact asta. Pentru că oamenii sunt comozi și superficiali și îi împart pe ceilalți în categorii cât mai vaste și după criterii gândite de alții. 

Lucrurile stau puțin altfel. Dacă un om idiot care obișnuiește să-și scoată scamele din buric în timp ce se uită la fotbal se pune să citească o carte, tot un om idiot va rămâne. Va fi același idiot, cititnd o carte. Exact același om, făcând altceva.

Poți fi idiot care se uită la fotbal sau idiot care citește. Asta nu te schimbă cu nimic. Dacă după ce ai ascultat Radio Zu schimbi pe Cultural, nu înseamnă că ți-a crescut brusc IQ-ul. Deși, dacă te observă cineva ascultând Cultural, va crede că ești un om cult. Fără să știe că cu 10 minute în urmă cântai la unison cu Alex Velea.

Cam așa e și cu cititul. Cine te vede cu cartea în mână își va face o părere bună despre tine, chiar dacă tu folosești cartea aia doar ca să te ștergi cu paginile ei la cur. Dar imaginea pe care ți-o formezi este una bună, de om care citește. 

Etichete puse după gusturi. Oameni care se învelesc singuri cu ele și alți oameni mai idioți care pun botul la ele.

Închei aici. Am o noapte nedormită, o mahmureală crâncenă și-mi uit ideile la 5 secunde după ce mi-au venit. Probabil nici n-ați observat că postarea se termină cu totul altfel față de cum am început-o și n-am dus nicio idee la bun sfârșit. Și eu mi-am dat seama abia acum.

 Vă las cu asta. La fel de lipsită de chef și somn ca și mine.

Crăciun cu 3 de cra

De când țiganii își schimbă garderoba de „curu’ gol și teniși” în aia de pelerină făcută din fâșii de sacoșe de Kaufland, îți dai seama că a început, ceea ce unii numesc febra sărbătorilor. Eu i-aș zice gripă. 

Chiar dacă afară e la fel ca și în noimbrie iar singura zăpadă pe care au văzut-o românii e aia de pe pereții congelatorului când se holbau în el să vadă dacă au destule fleici pentru masa de crăciun, toți simt mai specială perioada asta. 

Dacă brusc s-ar muta crăciunul în 3 zile ploioase și mohorâte de sfârșit de octombrie,  tot ar fi o mulțime care să spună că asta-i cea mai frumoasă perioadă din an. Poponarii ăia de Smiley și Bartoș tot ar apărea la TV îmbrăcați în moș crăciun încercând să-ți vândă tablete și abonamente.

N-am înțeles niciodată de ce acum, în perioada asta geroasă a anului când mai sunt oricum și alte chestii, și de ce 3 zile. Ce are lumea atât de important de făcut de crăciun încât nu le ajunge o zi și mai au nevoie de două în plus? Bine, la câtă mâncare își fac unii pentru o singură zi, ai zice că vor să se ascundă în buncăr următorii trei ani. Și toată mâncarea aia trebuie mâncată de crăciun. Dumnezeu a zis că n-ai voie să mănânci mâncarea de crăciun când e necrăciun. Parcă-l și văd, stând așa încruntat și urlând la oameni „păi bine bă, adică io m-am chinuit să mă nasc 3 zile, am stat 72 de ore înțepenit în vaginul lu’ mama de m-am încrețit tot de la umezeală, ca să pretreceți voi o singură zi? De asta vă dau eu concerte cu Ștefan Bănică la Sala palatului? De asta vi-l trimit pe Hrușcă să vă spună de ler? Mi-e jenă de mine că sunteți creația mea. Amin”. 

Înainte, pe vremea când fetele de 13 ani își doreau de crăciun păpuși și nu un test de sarcină, perioada asta era anunțată altfel. Pocnitori. Cum ghioceii sunt vestitorii primăverii, așa și pocnitorii îți dau de veste că trebuie să râgâi a usturoi și muștar.  Am prins și eu perioada aia. Era frumos. Ca orice drac de 10 ani, îmi plăcea să apind pocnitori și să râd după ce pocneau. Da niște domni cu cravăți au decis că-s prea priculoase și le-au interzis. Cică ajungeau prea mulți copii cu ochii sparți și întorsuri de buzău la spital. Nu spun că nu erau periculoase, da doar proștii se răneau cu ele. Am cunoscut și eu destui. Genul de copil prost pe care-l pun alții să-i tragă cu sania după care aruncă cu bulgări în el.

N-are rost să scriu despre cât de căcat e crăciunul. Deja nu mi se mai pare ceva deosebit de urât. Doar neplăcut, ca o răceală de toamnă. E ca și cum în fiecare zi ar veni un țigan la tine la ușă ca să-ți vândă tigăi. După o vreme te saturi să-l mai fugărești pe scări cu intenția de a-i rupe mufa. Te mulțumești doar să nu răspunzi la ușă și să pui piuneze pe sonerie. Așa e și cu crăciunul. Acum câțiva ani ziceam doar chestii nasoale despre el. În prezent mă mulțumesc doar cu micile ironii care se repetă în fiecare an. Îmi place să văd lume agitată. Prin magazine după cadoaie, prin măcelării după cea mai bună și cu neviermi carne. Simți așa o căldură în interior când îți dai seama că tot ce fac oamenii ăștia câteva zile cu pretextul că se simt bine, spirit și magie, tu poți face în orice zi din an. 

De ceva vreme mă tot frământă o întrebare. Dacă românii se dau în vânt după chestii tradiționale românești, în special când vine vorba de mâncare, cum de nu s-a gândit nimeni să facă sarmale umplute cu pastă de mici? Doar micul, ca și sarmaua, sunt considerate mâncăruri tradiționale. Combinate, va ieși ceva super-românesc. Mai românesc decât Dacia.  Și da, stiu că micii sunt turcești sau ceva de genul. Dar la noi sunt tratați ca ceva mioritic. Gen de 1 mai. Presimt că peste vreo 10 ani nu va mai încăpea îndoială că șaorma a apărut în țara noastră, o mâncau dacii, peste 30 de ani pizza și peste 50 mâncarea chinezească își va avea originea undeva în Ialomița.

Românul se adaptează. Când n-are parte de ce se aștepta el, înlocuiește. Așa se întâmplă ca zăpada să fie înlocuită de chestia aia albă de pe copaci, cred că-i zice chiciură, sau promoroacă, sau cum căcat a numit-o Alecsandri. Nu-i zăpadă. Dar dacă te uiți printr-un geam aburit, poate fi. Și-au coborât toți standardele și în loc de zăpadă autentică, se mulțumesc cu mâzga aia înghețată de pe crengi. Pizdele care își planificase poze în zăpadă pentru perioada asta a anului, acum trebuie să se mulțumească doar cu niște copaci înghețați pe fundal, și rânjetul lor forțat în prim plan.

Despre colindători țin minte că am mai scris. Sunt țiganii ăia care croncăne o colindă pe 5 lei. Îți cântă și manele dacă marci banul. Devin enervanți de la al 3-lea grup care-ți sună la ușă. Nu înțeleg de ce se mai chinuie să vestească o naștere, știam oricum asta de anul trecut. Sunt ca programele alea de știri care dau în fiecare an cum se distrează românii pe litoral. Dar să nu spun că nu-s și eu în ton cu sezonul, mi-am împodobit bâtade baseball. Cum mașinile au antiradar, bicicletele antifurt, eu am anticolindători. E util. Și devine mai amuzant dacă îi folosești după ce termină ei de cântat. 

Mai voiam să spun ceva și despre luminițele de prin orașe. Care-s multe, deranjează la ochi și servesc drept obiectiv turistic pentru oamenii din orașul ăla. Și n-am înteles niciodată de ce le pune doar iarna, când după ora 7 sunt sanse să te plimbi o oră prin oraș și să nu te întâlnești cu nimeni. Cine naiba stă la -5 grade să admire beculețe?

Vă aștept cu colindul pe la mine. Până atunci rupeți play-ul la pesa asta.