Gusturi

Pentru că sunt un mascul complet care socializează cu alți masculi doar atunci când vine vorba de băut, bătaie, viol, sau toate la un loc, mă văd deseori în situația de a conversa cu pizde. După cum zice și Wikipedia, pizdele sunt proaste. Nu toate, dar majoritatea sunt. Ele au mintea adânc înfiptă în propriile gusturi, de cele mai multe ori formate pe baza cercului social în care se învârt. Evident, pentru ele aceste gusturi sunt crema de la caimac. Vârful piramidei. Reprezintă cea mai înțeleaptă și logică alegere pe care o poate face o ființă umană și nu ezită să se umezească în public atunci când vine vorba de ce-i place, deși îi pocnesc sfârcurile de indignare atunci când altcineva îndrăznește să se umezească în public la ceva ce nu-i place ei.

Spre exemplu, dacă două cete de ființe cu țâțe ar fi puse în același perimetru, una ascultătoare de metal și una de manele, fiecare grup ar privi spre celălalt cu scârbă și superioritate, mirându-se cum de pot arăta așa în public și fiind deranjate reciproc de gusturile în materie de muzică.

Gusturile sunt o chestie interesantă. Te pun la curent cu ce-i place să facă unui om sau produsul căror oameni îl apreciază. Dar nu prea spune nimic despre cum ești tu de fapt. 

Just, dacă-mi spui că ești fanul lui Alex Velea si crezi în horoscop, am să-ți pun pe loc eticheta de om idiot sau pizdă proastă pe care o fut cu restul de la pâine și-o ciocolată Africana. Dar chiar dacă nu aș fi avut aceste două informații, tot ți-aș fi pus eticheta asta după 5 minute de conversație. Simplul fapt că mi-ai zis nu a făcut decât să-mi economisească timpul. 

Dar se poate întâmpla ca unui om teribil de idiot să-i placă ceva interesant. Invers mai rar spre deloc. Până acum n-am întâlnit oameni inteligenți care să creadă în horoscop. Ideea e că mulți se înconjoară aceste gusturi având impresia că astfel își crează singuri o etichetă pe care și ceilalți sunt obligați să o vadă. Etalează și aruncă în public chestii care le plac fiind mândri de gusturile lor. Și speră ca aceste gusturi să vorbească pentru ei. Gusturi de care trag speranță că ar trebui să spună ce oameni minunați și inteligenți sunt. 

Se enervează rapid dacă ceilalți nu văd eticheta pe care și-au pus-o singuri. De fapt, își pun singuri o etichetă după propriul gust pentru a nu fi ceilalți nevoiți să le pună una care probabil nu le-ar conveni.

Nu prea se deosebesc de ăia care-și înșiră ca legumele pe tarabă telefonul, portofelul și cheile de la mașină pe masa din bar, așa-i?

Spre exemplu o iei pe una care ascultă Vama, citește ce scrie Cărtărescu și se uită la True Blood, și-i spui că are niște gusturi de căcat. Bineînțeles că se va simți deranjată, ea fiind ferm convinsă că ce-i place ei este de o calitate superioară. Și atunci îți va da cel mai retardat argument din univers. Îți va da exemple de chestii care sunt universal acceptate ca fiind de proastă calitate, comparându-le cu ce-i place ei. 

Dacă-i spui că Vama Veche e o trupă de căcat, îți va spune că e bine că ascultă Vama, pentru că se putea și mai rău. Putea să asculte Inna. Dacă-i spui uneia care ascultă Inna treaba asta, îți va spune că se putea și mai rău, bine că nu ascultă manele. 

Îi spui că ce scrie Cărtărescu e o mizerie, îți va spune că seria Twilight este și mai mizerie. Îi spui uneia care citește Twilight, îti va spune că se putea și mai rău. Că putea să citească articole de pe Unica sau să nu citească deloc. 

Pentru absolut orice lucru din universul ăsta există alt lucru mai prost. Orice căcat are la rândul său ceva inferior. Și tot așa până la articolele de pe Unica. Poți să te iei liniștit de cineva care le citește. Nu va găsi nimic mai prost cu care să le compare ca să pară mai bune.

Ați înteles voi unde bat. Mulți au impresia că gusturile lor sunt de calitate pentru că există alte chestii mai proaste.

Nu e chiar așa. Mulți se laudă cu cititul. Cu acțiunea de a citi. Se zbat să afișeze în public că lor le place lectura. Că ei citesc mult. Citesc într-o zi mai multă hârtie decât ar putea mânca 1000 de șoareci într-un an. Și e normal să se creadă superiori celor care nu fac asta. 

În cele mai multe cazuri, dacă pasiunea cuiva este cititul, va avea mereu grijă să menționeze asta, pentru că opinia publică e deja formată. Acțiunea de a citi e pentru oameni deștepți. Cam asta crede majoritatea. Îți faci poză cu o carte în mână și ți-ai pus singur eticheta de om cult. În același timp, devii imun la alte etichete cum ar fi cele de cocalar, incult,  țăran, pleavă...etc. Le arăți celorlalți chestii despre care majoritatea au o părere bună. Iar mulțimea o să vadă exact asta. Pentru că oamenii sunt comozi și superficiali și îi împart pe ceilalți în categorii cât mai vaste și după criterii gândite de alții. 

Lucrurile stau puțin altfel. Dacă un om idiot care obișnuiește să-și scoată scamele din buric în timp ce se uită la fotbal se pune să citească o carte, tot un om idiot va rămâne. Va fi același idiot, cititnd o carte. Exact același om, făcând altceva.

Poți fi idiot care se uită la fotbal sau idiot care citește. Asta nu te schimbă cu nimic. Dacă după ce ai ascultat Radio Zu schimbi pe Cultural, nu înseamnă că ți-a crescut brusc IQ-ul. Deși, dacă te observă cineva ascultând Cultural, va crede că ești un om cult. Fără să știe că cu 10 minute în urmă cântai la unison cu Alex Velea.

Cam așa e și cu cititul. Cine te vede cu cartea în mână își va face o părere bună despre tine, chiar dacă tu folosești cartea aia doar ca să te ștergi cu paginile ei la cur. Dar imaginea pe care ți-o formezi este una bună, de om care citește. 

Etichete puse după gusturi. Oameni care se învelesc singuri cu ele și alți oameni mai idioți care pun botul la ele.

Închei aici. Am o noapte nedormită, o mahmureală crâncenă și-mi uit ideile la 5 secunde după ce mi-au venit. Probabil nici n-ați observat că postarea se termină cu totul altfel față de cum am început-o și n-am dus nicio idee la bun sfârșit. Și eu mi-am dat seama abia acum.

 Vă las cu asta. La fel de lipsită de chef și somn ca și mine.