Forumuiși

Mi-am făcut azi cont pe un forum. Tot azi am luat ban pe acel forum pentru că troll. Așa mi-a scris adminul, am ban pentru că troll. Dar eu nu troll. Eu doar mi-am spus părerea și nici n-am înjurat. Am fost suspect de politicos. Din nou m-am convins că politețea nu-i bună. Cel puțin pe internet. 

Computergames e forumul cu pricina. De obicei eu nu prea le am cu forumurile, am frecventat destul de puține până acum. Și când spun frecventat, durata medie de activitate acolo a fost în jur de o săptămână-2.  După, ori luam ban pentru că trebuia să-i explic unui inapt ceva cu forța, ori mi se părea plictisitor și plecam de bună voie. 

Întotdeauna pe un forum se ajunge la ceartă dacă nu ești de acord cu majoritatea. Dar nu ceartă propriu zisă, adică norodul să fie împărțit în două bâcăți care să arunce cu căcat una în alta, cum am fost eu învățat la malul Dunării. E ceartă d’aia în care orice spui, vine un copil retardat cu scuipat la colț de gură și zice ceva complet pe lângă subiect ce vrea să pară a glumă/insultă/caterincă doar că fără pic de haz sau logică. Și într-o astfel de situație, te simți obligat să-i fuți niște paști/dumnezei. Bunul simț te obligă să vrei să-l găsești și să-i dai pe la puță cu pârlitoarea de porci, pentru binele speciei.

Eu urmăream forumul de vreo 2-3 ani, am mai avut cont acolo acum ceva vreme care însă mi-a fost la fel de banat pentru că am spus ce cred eu despre dumbstep. Și când spun că urmăream forumul, mă refer că intram mai rar decât lunar doar ca să văd ce se mai aude de unele jocuri pe care le așteptam eu sau care au fost închise. Dar asta n-are importanță. 

Prima chestie pe care am învățat-o în 30 de minute de postat cât a supraviețuit contul meu, a fost că indiferent câți ani ai, dacă ești membru nou și cu păreri, vârsta îți este limitată sub 15 ani. Chair dacă pe profilul tău scrie anul nașterii, pentru toți ai mai puțin de 15 ani. Chiar și ăia care chiar au mai puțin de 15 ani te vor acuza că ai mai puțin de 15 ani. 

A doua chestie, este că acolo e un fel de comunitate strâns legată ca hora de nuntă unde se calcă bețivanii pe mergători. Oamenii ăia nu cred că s-au contrazis vreodată cu cineva. Iar eu când am venit cu o părere diferită de-a lor, probabil s-au speriat. Adică păreau foarte năuciți.

„Uite, omul ăsta zice chestii care contrazic ce-am spus noi! Ce ne facem? Până acum nu ne-am mai confruntat cu așa ceva. Eu cred că-i un troll. Care vrea să-și bage pula în liniștea forumului nostru și să ne fută armonia. Haideți sa-i spunem că-i un troll, un retardat, că n-are mai mult de 15 ani, să-l trimitem la psiholog, să-i spunem că-i un frustrat, un hater, să-i dăm report la toate postările pentru că troll, chiar dacă nu a înjurat, să chemăm un admin să-l baneze ca noi să ne putem albi reciproc sfinferul cu limba”. 

Probabil mulți nu știu ce-i ăla un troll. Ăsta e un troll. Cel puțin așa știu eu.

Iar un troll de internet e ăla care spune doar căcaturi, în mare parte false, intenționat ca să agite spiritele. Cam așa văd omușorii de pe forumul computergames exprimatul unei păreri prorpii diferită de a lor. Că ai venit să-ți bagi tu pula în buna lor dispoziție și trebuie să fii dat afară.  

Subiectul era unul cu câinii vagabonzi (normal). La care eu n-am făcut decât să spun că pe mine nu măderanjează absolut deloc prezența lor, ba chiar îmi face plăcere să mai mângâi câte unul dacă-mi iese-n cale și că nu-mi pasă de oamenii care sunt mușcați. Probabil dânșii erau din ceata aia de cretini care au fost mușcați de câini, iar ce spuneam eu li s-a părut inadmisibil. Cu toate că întrebarea principală era „Eutanasierea câinilor, da sau nu?”. Atât îți trebuia să spui nu, sau să mai ai și o părere că de ce nu. 

Poate n-am eu cea mai mare acuratețe în logică din univers, dar când spui că nu te deranjează ceva și că poți trăi liniștit chiar dacă acel ceva există, n-ar trebui să pari frustrat sau troll. Ei bine, acolo nu merge așa. Dacă 90% din comunitate spune că e senzațional să-ți bagi nuci fierbinți în cur iar tu spui că nu te pasionează asta și nici nu vrei să încerci, o să fii acuzat de troll. Ăsta-i singurul motiv pentru care tu nu vrei să-ți bagi nuci fierbinți la maro, ca să-i oftici pe ei și să agiți spiritele.

Apoi am lăsat link de la articolul anterior în care am scris despre câini. Atât mi-a trebuit. Au început omușorii să-mi dea copy/paste la fraze din postare. După care se enervau, făceau clăbuci la gură că cum să n-am eu nimic cu câinii maidanezi, probabil se dădeau de vreo 2-3 ori cu capul de tastatură (asta ar fi singura scuză valabilă pe care ar putea s-o aibă pentru răspunsurile pe care mi le-au dat), mă acuzau din nou de troll, că doar un troll n-are nimic cu câinii, îmi spuneau că mă ignoră că așa au văzut ei în filmele cu brusli că se procedează cu troll-ii, după care îmi răspundeau din nou la mesaj.

Și tot așa până a apărut adminul și s-a supărat că i-am pus membrii fideli în dificultate.

Aș mai fi vrut să rămân, mă distram destul de frumos. De fapt, eu mă distrez oriunde dau de proști. Dar se pare că adminii au ceva cu distratul pe seama idioților. Asta este. Forumuri mai sunt. Începe să-mi placă și chiar n-am altceva mai bun de făcut.

Aș fi venit și cu print screen-uri de-acolo, da mi-au șters și postările. Data viitoare.  Încep să-mi placă forumurile. A fost mult mai amuzant decât la borțoase.

Meh, mi-aș fi întemeiat și eu armată de forumiști care să urle în aceeași direcție cu mine să le văd reacția spahiilor d’acolo, da mă descurc și singur, n-am nevoie de ceată de răgaci după mine.

Oleacă di pesă.

Fotbal

Cine mă cunoaște (nu de la brâu în jos) știe că nu-mi place fotbalul. De fapt, nu prea îmi place sportul. De fapt, nu-mi place să mă uit la oamenii care fac sport. N-am să înțeleg niciodată activitatea asta, de a te uita la alții care se joacă. Și să mai fii și fascinat și să vorbești și cu oamenii despre cum se joacă alții. Mie în general nu-mi place să mă uit la oamenii care fac ceva.  Nu e ca la un film, să vezi mereu chestii noi. Tu știi ce-o să facă ăia și ce urmează să se întâmple.

Am ieșit acum câteva zile afară să mă plimb. Cred că era vineri. Atunci când a fost România-Ungaria. Bine,  mi-am dat seama că-i meci pentru că auzeam din când în când oameni care țipă la unison. Iar oamenii de obicei nu țipă decât dacă au în față un ecran pe care alți oameni aleargă și lovesc o minge. Dacă ai un astfel de ecran în față, nu-ți zice nimeni nimic dacă te ridici și urli ca apucatul. 

Habar nu aveam până acum că ăștia care se uită la fotbal pot fi atât de reduși. Nu, nu vreau să jignesc pe nimeni, fiecare e liber să se uite la ce sport vrea el, dar când stai cu ochii ațintiți spre un ecran și urli, cred că pot să-ți pun și eu eticheta asta, de redus mintal. Am făcut și eu asta, dar m-am oprit la 3 ani când mi-am dat seama că sunt chestii mult mai interesante de făcut, decât uitatul la chestii și urlatul, în același timp. 

Aș vrea să fie câte un meci d’ăsta în fiecare zi. Sau mai multe pe zi. Voi știți ce pustii erau străzile din Galați cât timp a fost meciul? Și era vineri, seara, ora la care de obicei ieșeau toți din bârloguri să se plimbe. Dar acum nu, era pustiu. Așa, doar câte un cetățean pe-o rază de cât pot eu să cuprind cu privirea. Majoritatea erau ori în case ori au burdușit barurile cu TV până la refuz ca să vadă meciul. Ei bine, și ăsta a fost momentul în care mi-am dat eu seama cât de prost e microbistul român.  Probabil și prin afară se face la fel,  că-i tot fotbal.

Mă uitam așa prin baruri, oamenii ăia nu vorbeau. Stăteau toți cu gâturile sucite spre un televizor ca să-i vadă pe alții cum aleargă și lovesc o minge. Cam asta se întâmplă la fotbal, nu? Adică eu așa știam, că singurele chestii pe care le fac ăia acolo este să alerge pe iarbă și să dea cu piciorul într-o minge. 

Ok, trec peste fotbalul ca sport în sine. Să zicem doar că-i o chestie pe care eu nu o înțeleg și la care nu m-aș uita niciodată. Mi se pare teribil de plictisitor să te uiți 90 de minute la niște oameni. Plus de asta, toate meciurile de fotbal sunt la fel. Singurele lucruri care se schimbă sunt scorul și jucătorii. În rest, totul e la fel. Nu văd de ce te-ai uita o oră jumate la așa ceva dacă tot ce contează e scorul final.

Trec acum la a da cu pula în gibonii retarzi care urlă și zbiară când alții se joacă fotbal. Cam câtă minte trebuie să ai, sau mai bine zis, câtă minte trebuie să-ți lipsească să strigi ca un curentat în fața TV-ului la niște oameni care oricum nu te aud. Hai, înțeleg strigatul pe stadion, că ești la câțiva metri de jucători, deși tot o prostie mi se pare. Nu știu ce jucător joacă mai bine pe urlete decât în liniște. Dar măcar acolo dacă strigi te aude cineva. 

Când strigi în cârciumă, în casă, sau în spatele blocului (încă se mai practică scoaterea TV-ului pe capota de dacie să vadă toți locatarii meciul, economie de curent, oameni chibzuiți), nu te aude nimeni care să aibă o influență asupra meciului. Te aud doar cretinii cu care te uiți spre același ecran. Și restul oamenilor care au avut inspirația să-i doară în cur de meciul tău. Și pe care cel mai probabil îi deranjezi. 

Însă din toată șleahta aia de sămânțomani, cei mai amuzanți sunt ăia care le strigă prin TV jucătorilor ce să facă. Cui să dea pasă, când să șuteze. Am dat peste oameni atât de încuiați încât le strigau jucătorilor să dea gol. „Dă gol bă boule!”. Mult prea tare. Sunt sigur că ăla avea alte planuri cu mingea și scopul lui nu era să dea gol. Ăștia au impresia că ei, mari înțelepți cu burta umflată de la mici și bere proastă, știu mai mult fotbal decât ăia care se antrenează aproape zilnic. Adică, bănuiesc că asta e în mintea lor, de știu ei mai bine decât ăla care joacă ce trebuie să facă cu mingea și simte nevoia să se certe cu televizotul. 

Iar când dă echipa lor gol, toți sar în sus și se bucură de zici că le-a promis cineva câte o felie de parizer la fiecare gol. Hai, în țeleg să te bucuri dacă ai pariat bani pe echipa aia. Bine, să te bucuri așa mai în liniște. Dar indiferent cine a câștigat, viața ta nu se schimbă cu absolut nimic. 

Iar dacă câștigă echipa cu care țin ei, umblă dupaia cu un rânjet tălâmb pe muian și zic așa glorioși „le-am arătat noi lor!”. Care noi bă scatofilule? Că tu n-ai avut nicio contribuție în caz de victorie. Care noi? Urlatul în fața tv-ului nu ajută pe nimeni cu nimic. Le-au arătat ăia 11 jucători care au fost pe teren și le-au băgat de mai multe ori  mingea în poartă. Atât. E meritul lor și atât. Tu, dacă ai stat pe canapea cu stomacul plin de troscău și coji de semințe pe burtă n-ai ajutat pe nimeni cu nimic. Nu-ți mai însuși meritul altor oameni dacă tot ce ai făcut tu a fost să scoți interjecții și sunete de urangutan răgușit pe toată durata meciului. 

E incredibil cât de mult circ se face în jurul unor oameni care, cum am spus și mai sus, nu fac decât să alerge si să lovească mingea. Dacă cienva e fascinat de asta, e un om idiot. Un Berbecali, da cu mai puțini bani. Gata, nu mai arunc cu căcat în mirificul sport care implică aproape două duzine de oameni și-o minge pe care s-o lovească când unii când alții.

Pesa. Știu că nu știți germană, da nu-mi pasă.

Câni

Cred că toți au auzit de căcatul ăla care s-a întâmplat în București, cum că niște câini maidanezi au măcelărit un copil până ...până n-au mai avut ce măcelări din el. M-au întrebat niște unii ce părere am eu despre asta, ca și cum ar trebui să am o părere pentru fiecare om care moare. Dar văd că deja tot căcatul ăsta a mers prea departe și o mulțime de idioți cu capetele înguste fac atâta caz din cauză că un om a fost omorât de câini. Ca și cum câinii sunt sursa principală cauzatoare de moarte. Sau de parcă ar fi fost singurul om omorât de animale. Zilnic se întâmplă asta în toată lumea, ca un om să fie omorât de un animal, sau invers. Invers mai des.  Faptul că s-a întâmplat în București, omul avea 4 ani și animalele care l-au omorât, din întâmplare sunt și cele pe care oamenii le iubesc cel mai mult, nu schimbă cu absolut nimic situația. Eu văd doar atât. Niște animale au omorât un om. La fel cum niște oameni omoară un animal. Asta e legea naturii. Animalele au colți să omoare alte animale, oamenii și-au făcut arme să omoare alte animale. Că noi suntem singura specie care deși omoară abuziv celelalte specii are pretenția ca alții nici să nu ne atace semenii, asta mi se pare retardat, egoist și deloc natural. 

Și nu, n-am să mă bag în căcatul ăsta cu pro sau contra eutanasie. Este un subiect mult sub mine să spun ceva despre el. Eu vreau doar să arăt cât de profitoare și ipocrită e specia asta umană, de care a ajuns să-mi fie scârbă și rușine că s-a nimeni să fac parte din ea. 

Un om a fost omorât de animale și atât. Treci peste. Că dacă cel omorât era badea Cârțan din Cucuieții de jos, pe care îl omorâse calul cu copita că a trecut beat prin spatele lui, nu-i păsa nimănui. Dar nu. Idioții simt nevoia să sufere pentru așa ceva, pentru a se simți mai umani. Să sufere în public și să răzbune moartea. Mentalitatea de țăran cu râme-n talpă încă a rămas printre bucureșteni. Și măcar de tot căcatul ăsta ar rămâne la nivel de București. Dar nu, în toată țara se vorbește despre asta. Dacă să omoare sau nu toți câinii din București. Lasă-i în pula mea pe ăia din respectivul oraș să decidă, că ei locuiesc acolo.

Vrei să omori toți câinii pentru că și ei ți-au omorât un seamăn. Multă logică. Dacă și porcii ar gândi la fel am fi belit pula cu toții. Dar măcar ei să fie animale mai inteligente care-și știu bine locul în lanțul trofic. 

Îi vezi la TV, pe net, pe stradă, ultimile jeguri umane, ultimile scursuri din anusul umanității,  o fac pe afectații să vadă ceilalți că ei empatizează cu suferința altora. Sunteți ca țiganii în pula mea, te iei de unul și sar toți cetățenii tuciurii pentru el.  Cea mai bună metodă de a-ți face reclamă personală pentru ca lumea să te catalogheze ca un om bun, este să suferi în public pentru suferința altuia. Pe care nu-l cunoști, de preferat. Mă rog, reclamă la care doar un idiot ar pune botul, că eu dacă te văd că o arzi duios pentru drama cuiva pe care nu-l cunoști și nu te afectează în mod direct, am să te tratez ca pe ultima cârpă de spălat podelele. Pentru că asta ești.

Dar așa sunt oamenii. Unde trăiesc ei nu mai au voie să trăiască și alții, decât dacă li se supun. Suntem specia cea mai gălăgioasă, cea mai dăunătoare pentru mediu, care consumă cele mai multe resurse, iar dacă asta n-ar fi de ajuns, nu lăsăm nici alte specii să trăiască pe motiv că ne atacă semenii. Așa am fost mereu. Ne trântim un oraș și exterminăm tot ce nu ne convine și de care ne este frică. Considerându-ne superiori, bineînțeles. 

Ne facem cabane la munte , în mijlocul sălbăticiei, iar când vine ursul tragem cu arma în el, îl gonim și ne întrebăm ce căcat caută un urs acolo, când e o cabană unde sunt oameni cu copii. Iar dacă omoară un copil, suntem atât de cretini încât avem pretenția să moară și ursul, pentru că-i periculos și pentru a ne răzbuna. La Gura Diham se întâmplă asta, „paznicii” de acolo aruncă cu petarde (ăstora nu le dă arme, la cât de idioți sunt s-ar împușca singuri cu ele) în urșii care vin în poiană să mănânce, pentru că le miroase a mâncare de la grătarangii. Normal că oamenii care au venit acolo să bage și ei un mic la maț, sunt mult mai importanți decât urșii, deci trebuie să ținem urșii la distanță. Chiar dacă am intrat pe teritoriul lor. Dar când un urs intră în oraș, aceiași oameni anunță imediat autoritățile să vină să tragă cu tranchilizant în el, pentru că ursul n-are ce căuta în orașe, e periculos. Nu contează că și așa nu mai sunt multe exemplare de urși, tot periculos rămâne.  

Așa am fost noi mereu ca specie, egoiști și cu nasul pe sus. Avem impresia că ni se cuvine totul pentru simplul fapt că suntem oameni. Dezgust...

OK, ai stat crăcănată, a pompat unul în tine, și după ce te-a futut ai fătat un borac. La 7 miliarde câți suntem fix de el avea nevoie planeta. Dar dac tot l-ai fcut și vrei să nu-ți moară, ai în morții tăi grijă de el că ți-l mănâncă câinii. Apoi o să te plângi ca vita proastă pe la TV că este o problemă cu câinii comunitari în București. Să mori tu? Până acum nu era? Sau ai văzut problema abia după ce aceasta a avut influență în mod direct asupra ta? Dacă da, ești o curvă egoistă. Sau dacă știai că sunt câini comunitari care atacă oameni, dar totuși ți-ai lăsat copilul nesupraveghiat, ești o mamă iresponsabilă deci meriți ca copilul tău să fie digerat în mațele câinilor. 

Fac iar referire la animale. Pentru ăștia care se mai uită pe Animal Planet. Cred că ați observat că la oricare altă specie, părinții sau ceilalți adulți apără puii până când aceștia cresc destul de mari să-și poată purta singuri de grijă. E ceva care vine m ai mult din instinct, instinct pe care oamenii și l-au pierdut iar acum tot ei sunt cu gura mare. Suntem atât de siguri că nu există pericole acolo unde trăim noi, încât să nu mai fie nevoie să-i supraveghem pe ăia mici care nu-și pot purta singuri de grijă.

Nu, eu chiar nu sufăr pentru presupusa tragedie. Mă doare exact în gaura curului că a murit un om pe care nu l-am cunoscut niciodată și a cărui trecere în neființă nu mi-a influențat cu absolut nimic viața. În gaura curului, unde l-ar fi durut și pe el sau pe mă-sa dacă eu aș fi murit. Și exact în gaura curului ar trebui să vă doară și pe voi, cei care nu-l cunoșteați. 

Zilnic mor oameni în moduri mult mai cumplite. Suferiți și pentru ăia? Sau sunteți așa, mai selectivi? Da, este o dramă pentru familie și pentru cei care l-au cunoscut. O dramă care ar trebui să rămână doar în cercul ăla și atât. În rest este doar alt om din câteva mii care mor în fiecare zi. Trebuie să fii cretin să-ți pese de fiecare moarte. Sau să-ți pese de morțile alea mai mediatizate. Păsarea ta nu ajută cu nimic. Te ajută doar pe tine să te simți mai mândru de propria persoană.

Vrei să nu fii mușcat de câini? Nu fi idiot! E simplu. Câinii îi mușcă doar pe oameni extrem de proști, care habar nu au ce să facă când sunt atacați. 

Eu umblu destul de des prin zonele mai pustii ale orașului unde în special noaptea sunt mai mulți câini decât oameni.  Da, am dat și eu peste haite hămesite de foame care au început să mă latre. Așa le cere lor natura să facă. Dar nu m-a mușcat niciodată un câine. Iar eu nu am lovit vreodată un câine. Pentru că știu ce să fac. Și nu-s idiot. Asta vine mai mult din instinct. 

Da, am umblat și prin București vreo 2 nopți (când spun umblat nu mă refer să stau în același loc toată noaptea). N-am dat de nici măcar un câine care să vrea să mă muște. 

Majoritatea cretinilor, atunci când sunt lătrați sau atacați de câini, ori încearcă să lovească cu piciorul (sigur o să înceteze dacă-i ataci și tu), ori iau o piatră de jos și aruncă după ei, ori, cum fac mulți proști, o iau la fugă. Toți unsuroșii care gâfâie după 50 de metri de sprint se cred atleți de performanță, toți se cred Bolt, au impresia că pot alerga mai repede decât un patruped. Și ia ghiciți cum te vede câinele în momentul în care începi să alergi. Exact. Te pui singur în postura de pradă, prostul pulii. Câinele nu are nicio vină. O fi el domesticit, dar tot mai are instincte de animal sălbatic. Au trecut doar ~10.000 de ani de la domesticirea câinelui, o specie nu se schimbă complet într-un interval de timp atât de scurt.

Dar așa a fost mereu. Oamenii au impresia că li se cuvine absolut tot, iar dacă cineva reprezintă un potențial pericol, trebuie exterminat.

Mă întreb dacă un stol de țigani ar fi omorât același copil, i-ar fi prins și eutanasiat pe toți țiganii din țară? Așa ar trebui să procedeze după logica asta de căcat. Cineva a făcut rău, îi lichidăm pe toți! Doar nu vrei să trăiască dragii de oameni în pericol, suntem și așa prea puțini iar dispariția noastră ar fi o tragedie pentru univers! Căcat...

Un prost s-a împiedicat de-o bordură, a căzut cu țeasta de asfalt și-a murit. Scoateți toate bordurile din țară! Omoară oameni!.

Alt prost a căzut din copac și a crăpat. Tăiați toți copacii, defrișați orice are crengi! Sunt un pericol pentru omenire! Înțelegeți unde bat...?

Eu tot căcatul ăsta nu-l văd ca o problemă de „Câinii maidanezi sunt un pericol și omoară oameni, trebuie stârpiți până la ultimul!”. Eu cred că oamenii ar trebui să învețe să aibă mai multă grijă de viața lor și să învețe să se descurce măcar cu chestiile de-un pericol redus cum sunt câinii de pe stradă. Câinii sunt cam cele mai blânde animale care pot face și rău. Îi mângâi pe cap, dar la 5 centimetri de unde mângâi tu, sunt niște colți care îți pot sfâșia carnea. Natura le-a dat colți. Nu le-a dat colți degeaba. Îi au să muște, să se apere. Faptul că cel mușcat e un om, nu-i face deloc mai fiare sau mai răi. 

Și nu spun că n-ai voie să lovești un câine. Lovește-l, dar fă-o dacă-i absolut necesar și altă variantă nu mai există. Și lovește-l doar pe el, nu pe toți. Ce-ar fi dacă eu mă duc la unul blond și-i bag un șut în bărbie, pe motiv că altul cu părul blond s-a luat de mine mai devreme. Sau dacă ies cu bâta de baseball afarăși lovesc toate mașinile albastre, pentru că o mașină albastră m-a călcat.

Vedeți în pula mea de ipocriți că sunt probleme mult mai nasoale decât asta, care e o problemă pentru că vreți voi să fie. A murit un om. Din 7 miliarde. Hai că nu-i o tragedie, mai ales dacă nu l-ai cunoscut. Sunt chestii mai importante decât moartea unui străin. Moarte de care profită toate canalele de știri, emisiunile de talk-show și oamenii înguști la minte care vor să-și facă reclamă. Nu vă mai luați după toate căcaturile de la TV, e plin de jigodii care o fac pe miloșii în fața camerei. Nu o fac decât pentru imaginea lor. Îi doare fix în cur de mort și de câini. 

Iar acum nu-mi veniți cu argumentul acela retardat, în care-mi cereți să mă pun eu în locul victimei și să spun dacă-mi convine. Majoritatea inapților cu căcat de câine în loc de creier au doar o singură replică „dar dacă erai tu sau un cunoscut de-al tău în locul acelui copil, ți-ar fi convenit?”. Uite că n-am fost. Dacă eram eu sau cineva apropiat mie, drama se consuma doar în cercul meu de cunoștințe și atât.

Toată agitația asta mi-a provocat atâta silă încât nici nu mai bag pesă de final.