Bună, eu sunt Wooden. Iubesc oamenii, iubesc natura, iubesc animalele (doar animalele drăguţe care nu dăunează bunurilor omului cum ar fi şobolanii), îmi place să ajut dezinteresat, mă bucur pentru succesul celorlalţi ca şi cum ar fi succesul meu, încerc să mă fac mereu util pentru ceilalţi, îmi spun doar părerile pozitive despre ceva, iar atunci când nu sunt de acord cu ceva tac, nu jignesc niciodată pe nimeni chiar dacă merită, dacă-mi dai o palmă peste faţă îţi întorc şi obrazul celălat după care îţi mulţumesc, când cineva spune ceva ce nu-mi convine îi dau dreptate, chiar dacă nu-mi convine nu-i spun asta pentru că nu e frumos. Nu am nimic cu oamenii graşi, pentru că nu este vina lor că arată aşa! Doresc să mă maturizez cât mai devreme, să-mi fac o familie, să am doi copii şi o casă frumoasă, pentru că ăsta este scopul vieţii oricărui om nu? Ascult orice fel de muzică iar atunci când nu-mi place o melodie spun doar "mie nu-mi place asta", pentru că ar fi urât din partea mea să spun şi de ce nu-mi place.
Cam aşa ar fi trebuit să sune o scurtă descriere despre mine ca să fiu considerat un om normal.
Dar da, există oameni în aşa hal de cretini încât singura chestie care îi mai bucură este faptul că abţinându-se de la a-şi exprima părerile se integrează într-o majoritate de oameni.
Aş dori să-mi zmotociţi capul pulii până seamănă cu Măruţă, se poate? În pula mea de oameni cu creierul cât căcăreaza, am păreri! Am drpetul la opinie. La liberă exprimare. Sunt liber să-mi spun părerea despre orice. Despre tine, despre trupa ta preferată, despre filmul tau preferat, despre preşedinte, despre cum te îmbraci tu, despre avort, despre mamele voastre, despre graşi, despre oamenii cu handicap, despre orice eveniment, despre o ţară, despre o situaţie....despre absolut orice. E dreptul meu să fac asta. Faptul că voi sunteţi mult prea idioţi şi nu aveţi destule coaie să vă spuneţi liberi părerile, este strict problema voastră. Dar nu înţeleg ce-i rău în a spune ce gândesc? Da, chiar şi atunci când nu am cea mai bună părere despre ceva anume.
Nu văd cu ce-i mai bun unu care gândeşte despre cineva că e un cacat de om care merită sugrumat cu hands-free-ul de la telefon, şi unul care o gândeşte şi o şi spune. Primul este considerat un om civilizat, matur, inteligent, care nu aruncă cu insulte aşa la voia întâmplării. Al doilea este considerat un ţăran, un golan, un nimic, unu căruia îi place să jgnească doar de dragul de a jigni.
Nu-i chiar aşa mă felatori de scatofili ce sunteţi. Dacă spun ceva nasol despre cineva, ar fi bine să verificaţi dacă şi ce spun eu este adevărat. Dacă spun ceva care nu este deloc în conformitate cu realitatea, da, sunt un gunoi de om şi merit să fiu înjurat sau pocnit peste muie cu o bicicletă. Sau dacă ce spun nu vine cu nişte argumente solide care să-mi justifice părerea. Dar atâta timp cât ce spun eu sunt doar nişte observaţii care-s extrem de evidente, doar că au scopul de a jigni ceva, nu văd care-i problema. Şi să bag şi un exemplu mai practic pentru ăia mai înceţi la minte.
Georgeta e grasă. Georgeta stă toată ziua cu curul ei mare cât o damigeană pe scaun şi nu face nimic. Georgeta se deplasează doar în vehicule pe roţi, pentru că pe Georgeta mersul pe jos o deranjează mai tare decât un furuncul anal. Georgetei îi place foarte mult să mănânce de la McDonalds şi KFC. Georgeta are 1.68 şi 80 de kilograme. Georgeta se îmbracă în haine strâmte, foarte viu colorate şi poartă foarte multe accesorii, de la brăţări cauciucate care-i strâng mâna ca spaţiul dintre doi cârnaţi până la mărgele de pus la gât ce seamănă foarte mult cu bilele anale. Lu' Georgeta îi place să fie mere în centrul atenţiei. Atunci când suferă, postează pe toate site-urile unde are ea cont. Georgeta este de părere că nu contează cum arăţi, contează ce ai înăuntru.
Acum, unul ca mine ar spune despre georgeta că este doar o vită nesimţită, un sac de untură, un siloz de căcat, care merită să arate aşa din cauza vieţii pe care o duce, şi deşi ar putea face ceva ca să semene cât de cât a om, nu face nimic. Aş spune despre Georgeta că este o scroafă puturoasă care s-a împăcat cu statutul ei de grasă. Că este un maldăr de şorici împopoţonat cu chestii kitschoase menite să distragă atenţia de la pulpele ei de hipopotam şi de la canioanele dintre straturile de burtă. Şi da, este părerea mea proprie şi personală despre Georgeta, care totuşi, chiar dacă-i una din cele mai proaste păreri, a fost gândită de mine, este a mea şi are legătură cu realitatea. Şi chiar n-aş putea să spun ceva frumos despre Georgeta. Însă Georgeta este un personaj fictiv, inventat de mine cum 10 minute. Dar sunt sigur că ar fi multe proaste care se aseamănă cu Georgeta.
Mă gândesc doar că ăia care i-ar lua apărarea Georgetei, sunt şi ei un fel de Georgete, dar poate nu la capitolul greutate. Şi simplul motiv pentru care nu spun nimic nasol despre Georgeta este că nici lor nu le place ca oamenii să facă mişto de defectele lor. Defecte de care sunt ei responsabili.
Acum, ce ar spune un sugaci pupincurist fără păreri proprii. "Hm, Georgeta este grasă, arată hidos, de zici că o basculantă tocmai a descărcat un morman de gelatină pe care cineva a încercat să-l modeleze în formă de om. Dar nu am să spun asta, cum a făcut nesimţitul ăla de mai sus, pentru că asta ar face-o pe Georgeta să se simtă prost, şi chiar dacă este adevărat că şi o scoafă gestantă pare graţioasă pe lângă ea, nu voi menţiona faptul că-i oribil de grasă. Poate este doar o problemă de sănătate. Adică sigur este o problemă de sănătate şi nu are cum să fie vina ei că arată aşa. Sunt sigur că are un suflet minunat. Oh, Georgeta arată oribil cu toate accesoriile şi hainele ălea pe ea, care AU FOST ALEGEREA EI, dar nici asta nu-i voi spune. La urma urmei, gusturile sunt ceva cu care te naşti, nu le dobândeşti pe parcurs, deci nu se discută. Da, Georgeta este o fată minunată, iar netimţitul ăla de Woodenpints zice asta probabil doar din invidie, pun pariu că a fost rănit în trecut de o fată pe care el a iubit-o mult şi aceasta la părăsit, iar acum se răzbună pe toate. Nişte şedinţe la psiholog sau psihiatru i-ar prinde bine, ca să înveţe să nu mai jignescă aiurea oamenii din jurul său. Ah, cât de bine şi superior mă simt faţă de ăştia ca el, sunt atât de matur încât mi-aş fi supt singur pula dacă nu inventa nimeni coloana. Mă iubesc!"
Ok, poate am deviat puţin mai pe la sfârşit, dar oameni ca el există. Şi sunt chiar mulţi. Extrem de mulţi. Oameni care au impresia că dacă ai o părere negativă despre mai multe chestii (doar e scris în lege că dacă 90% din oameni sunt de acord cu ceva, trebuie să fii şi tu, altfel sigur ai probleme la mansardă. Sau dacă nu eşti de acord, deşi n-ai cum să nu fii de acord când atâta lume este, măcar nu spune că nu eşti de acord. Ori eşti de acord cu eva ori taci din gură. Dacă toată lumea ar face aşa, sigur ar fi o lume mai bună), deci reiau, oamenii au impresia că dacă am o părere negativă despre mai multe chestii, sunt un trist, nu văd ce-i frumos la lume, viaţa pentru mine e ceva extrem de sumbru şi nu mă bucur de nimic.
Dacă spun că nu-mi plac florile, copiii mici, dragostea dintre doi tineri (de sexe diferite bineînţeles), melodiile lu avortonu ăla de Florin Chilian, nu-mi pasă de copiii născuţi în sărăcie sau cu handicap, sau de asiaticii omorâţi de tsunami... în mod sigur nu-mi place absolut nimic altceva, sunt cel mai nefericit om din lume şi nu văd niciodată cât de frumoasă poate fi viaţa. Adică, pur şi simplu n-am cum să fiu un om fericit şi vesel fără să-mi placă chestiile despre care s-a stabilit că-s frumoase.
Şi există o categorie de oameni pe care eu o orăsc din fiecare celulă a corpului meu. O categorie de oameni despre care eu cred că-s greţos de retardaţi, indiferent câte cărţi în domeniu susţin ei că ar fi citit. În primul rând este vorba despre psihologi, iar în al doilea rând este vorba de oamenii care-s prea proşti chiar şi să devină psihologi sau despre oamenii care vor să devină psihologi.
Dar cel mai mult îi dispreţuiesc pe cei care se cred psihologi, deşi n-au nicio diplomă care să susţină asta. Dar au citit ei "Psychology for dummies" şi au impresia că ştiu cum funcţionează orice creier din univers. Îi încadrează pe toţi în unul din cele 5 tipare de oameni despre care au citit ei, 5 tipare care în esenţă sunt cam aceeaşi chestie, cu mici modificări, iar dacă cineva nu se încadrează în niciunul din cele 5 tipare, sigur este defect şi are nevoie de şedinţe la psiholog.
Dau mereu de astfel de oameni, care sunt ei siguri că eu am ceva la cap, că sunt greşit din fabrică. Iar unii, ăia oribil de idioţi, pun totul pe seama unei traume din trecut. Mereu, când mi-am exrimat o părere nu prea grozavă despre ceva, sau pur şi simplu când cineva a aflat mai multe chestii despre mine, mi s-a spus că am suferit o traumă în trecutul meu dubios.
Ce, nu-ţi plac florile? Sigur ai încercat să mănânci flori şi era să mori când erai mai mic! Nu-ţi plac copiii? Da, e clar că ai avut o traumă cu copii mici în trecut. Hmm, eşti de părere că toţi ţiganii trebuie să moară? Aha, deci ţi-ai luat bătaie de la ţigani.
Absolut orice chestie care nu-i pe placul majorităţii ar trebui să aibă în spate o poveste, o traumă ce ţi s-a întâmplat în copilărie şi despre care nu vrei să vorbeşti. Adică nu poţi fi defect pentru că aşa eşti tu, pentru că asta e personalitatea ta autentică. Sigur este ceva mai mult, iar datoria lor este să afle şi să te ajute! Chiar dacă tu spui că n-ai nimic, te simţi teribil de bine şi eşti mega-fericit. Nu, după părerea lor nu ai cum să fii fericit, ăsta este doar un simptom al bolii tale, falsa impresie că eşti fericit. Sau poate doar minţi că eşti fericit, de teamă ca lumea să nu afle nimic despre trauma ta. Dar fericit n-ai cum să fii, pentru că nu gândeşti ca ei şi nu ai aceleaşi reguli morale ca toată lumea.
Şi dacă tot se spune despre mine că am suferit numeroase traume în copilărie, m-am gândit să scriu despre una.
Na, poate nu mai ţin eu minte ce traumă am suferit, dar sigur s-a întâmplat. Ceea ce voi scrie este pură ficţiune, însă sunt 97% şanse că mi s-a întâmplat ceva asemănător.
Dar am să scriu despre asta în partea a 2-a. Şi aşa am lungit prea mult postarea asta pentru memoria voastră limitată la 1000 de caractere pe zi.
