Toţi cu bucile curate

Dacă o să vă duceţi în orice supermarket mai măricel o să vedeţi ceva fantastic. Ceva care doar ochiul meu programat pe ţâţe şi bere a putut să vadă. Hârtie igienică. Nu,nu asta e fantastic,hârtie igienică are peste tot. Doar că,dacă o să faceţi o comparaţie,o să vedeţi că într-un market,există mai multe feluri de hârtie igienică decât tipuri de bere. Să mi se usuce coaiele ca stafidele de nu-i aşa. 
Am fost zilele trecute,şi,ca tot omul,am vrut să-mi iau şi eu nişte suluri de hârtie. Stăteam în faţa raftului cu zeci de sortimente de cur-papirusuri şi mă scărpinam în creştetul pulii,neştiind ce model i se potriveşte mai bine curului meu. Dacă-i iau ceva ce nu-i place? Dacă rozeta mea are alergie la Zewa? 
Până acum credeam că principiul dupa care un om îşi cumpără hârtie igienică este simplu. Să nu coste prea mult,pentru că practic te ştergi cu ea la cur,să nu zgârie mai tare decât raşpapirul şi să fie destul de groasă,adică să nu-ţi intre un deget în ochiul maro când te ştergi. Kaufland m-a convins că nu-i aşa. Doar un om extrem de limitat şi-ar cumpara ceva de şters la cur după nişte reguli atât de simple. Am văzut hârtie alba,roz,galbenă,albastră,parfumata,neparfumata,cu floricele,cu scoici,cu fluturaşi,cu divers modele tribale pentru mafioţi. Mă mir cum de nu era şi un fel de agent acolo printre rafturi,să îţi dea să completezi un chestionar pentru a afla ce tip de hârtie preferă găozul tău.
Mai multe sortimente,decât cele de bere. Sau hai,să nu ziceţi că io-s drojdier şi compar totul cu berea,deşi mi se pare firesc...mai multe decât sortimentele de pastă de dinţi. Paste de dinţi sunt câteva,vreo 5 tipuri. Hârtia igienică le depăşeşte lejer numeric.
Asta arată că în secolul 21,omul este mai preocupat de cur decât de gură. Îi pasă mai mult cu ce-şi îndepărtează căcatul dintre buci,decât de cleiul ăla mentolat cu care te freci prin cavitatea bucală să nu-ţi pută pliscul a şaormă. Zona aia dintre buci e mai importantă decât aia dintre fălci.
Ce rost are să te speli pe dinţi,dacă nu te ştergi la cur ca un jedi? Gura las-o să pută,important e să-ţi miroase găoaza a levănţică,doar acolo te miroase lumea când vorbeşte cu tine.
Şi încă o chestie. Am observat că există şi reclamă la hârtia igienică. Mi-a venit să mă piş pe cea mai apropiată priză când am văzut asta. Cine pula mea ar face reclamă la hârtia igienică? Şi mă gândesc,oare dacă nu ar exista reclama la hârtia igienică,lumea ar înceta s-o mai cumpere? S-ar şterge cu frunze de ştevie sau blană de capră? Asta este ceva ce s-ar cumpăra chiar şi dacă pe ambalaj sunt poze cu pui de căţel morţi. E ceva ce lumea foloseşte oricum,indiferent de reclamă.
Mă şi gândesc la cum ar suna o reclamă mişto la hârtia igienică: "Delica,curul dumneavoastră nu se va simţi nicicând mai bine. Stimul anal pentru simţuri." O să se ajungă să se fabrice hârtie igienică imprimată cu chestii care nu ne plac nouă,iar noi să ne ştergem practic la cur cu ele. Asta n-ar fi o idee rea,însă nu schimbă lumea cu nimic. Oare studiază cineva piaţa hârtiei igienice înainte de a-şi cumpara?
Oricum,românul tot cu hârtie la 5 mii 3 suluri se şterge,dinaia cu aşchii de copac în ea. Parfumata e doar pentru ocazii speciale şi musafiri.
Un bideu ar rezolva totul.

Legende urbane: Brăila şi brăileni

Postarea este cu 25% mai amuzantă dacă vă imaginaţi că tot ce scrie aici este spus de vocea ăleia de prezenta "Teleenciclopedia" acum ceva ani pe Tvr1.

ÎNCEPUTURI:  Nimeni nu ştie cum a luat naştere fenomenul numit "Brăila". După unii istorici, acolo a fost o centrală nucleară, ce-şi vărsa deşeurile în pământ. Pământ, unde locuiau triburile de băştinasi primitivi, cunoscuţi azi ca şi brăileni. Între timp, triburile de brăileni au suferit mutaţii, subteranul devenind un mediu nefavorabil pentru exitenţa lor, fapt pentru care au ieşit la suprafaţă şi au început să devoreze rinichii şi vezica muncitorilor din centrală. Au rămas apoi acolo, formând aşezări primitive din chirpici şi bălegar, şi au evoluat până la ceea ce sunt astăzi. Nu se ştie de ce au făcut asta,când puteau foarte bine să trăiască si să prospere şi acolo, în subteran, hrănindu-se cu uraniu şi bucăţi de gândaci, brăilenii având o toleranţă mare la orice chestie toxică, sau care-i verde şi străluceşte noaptea...eu cred că vor să ne colonizeze, să devenim toţi sclavi ai brăilenilor, pe care să ne muncească pe plantaţiile lor de floarea-soarelui şi seminţe de bostan, mâncarea lor preferată.
După alţi istorici, au fost aduşi cu remorcile dracu ştie de unde. În versiunea asta cred şi eu, aia de mai sus nu este decât născocirea unei minţi bolnave.

AŞEZARE GEOGRAFICĂ: Brăila se află la periferia Galaţiului. Iar Galaţiul la periferia moldovei. Deci, Brăila se află la periferia periferiilor.
Unii spun că era prea mare distanţa dintre Galaţi şi Slobozia, şi au vrut să facă ceva la fel de inutil, dar apoi şi-au dat seama că-i o idee retardată să construiască ceva acolo, şi au abandonat şantierul, care a fost găsit de triburile nomade. Sau doar i-a adus cu remorca, dracu ştie de unde.
Cum ieşi din Galaţi, dai de un câmp plin de câini morţi şi accidente rutiere. Este cunoscută ca "zona de pedeapsă", acolo sunt expulzaţi toţi gălăţenii care au comis crime, violuri sau tâlhării. Sunt aruncaţi din elicopter în aşa zisa "zonă de pedeapsă" şi lăsaţi să-i devoreze brăilenii, iar corbii să le ciugulească măruntaiele.

FAUNA:  După cum am mai zis, Brăila este populată de aceşti brăileni. Să nu credeţi că sunt oameni proşti, brăilenii ăştia. Să nu credeţi că sunt oameni. Nu, nu sunt, doar se prefac. Atât de bine încât nici ei nu prea mai fac diferenţa. Dar proşti nu sunt. Au dezvoltat un sistem de strigăte de luptă, srigăte de împerechere, unii pot jura că au văzut brăileni cântând la fruză o baladă, în cea mai primitivă formă în care poate fi găsită balada.
Chiar dacă pare de necrezut, dar şi brăileni se fut. Între ei. Când vine sezonul de împerechere, brăilenii aleargă după brăilence, cu scopul de a le lovi în moalele capului cu diverse obiecte contondente, pentru a purcede spre procreere. Nouă luni mai târziu, toate brăilencele se duc la malul dunării să-şi depună icrele, iar peste alte nouă luni, încep să iasă şi puii de brăilean din ele. O femelă depune aproximativ 2000 de icre, dar din care nu supravieţuiesc decât unul singur sau cel mult doi, restul mâncându-se între ei. Câştigătorul ajunge  în Brăila, unde este aclamat de mulţime şi antrenat să devină brăilan în toată firea.
Nu-i uşor să ajungi brăilean. La masculi, este un proces complicat. La femele trebuie doar să ai ţâţe mari. Însă, ca să devii brăilean autentic, trebuie să faci puşcărie. La ei nu-i ca peste tot în ţară, unde devii bărbat abia după ce faci armata. Armata la ei este puşcăria, aceasta fiind un element de mare cinstre între brăileni,lăudându-se între ei cu experienţa. În loc de circumcizie, brăilenii au un ritual special, numit "prima şundea".

Şundeaua este arma fiecărui brăilean, dar mai mult de atât, este simbolul bărbăţiei şi al supramaţiei printre brăileni. Cu cât e mai ascuţită şi are mai mulţi dragoni încrustaţi pe mâner, cu atât eşti mai respectat. Chiar salutul dintre brăileni, constă în scoaterea şundelei de la cingătoare şi fluturarea ei de câteva ori prin aer, după care cei doi de bat cu pumnul în piept şi ridică mâna strigând "pentru mama Brăila!". 

Pedeapsa pentru ei este deșundelizarea. Dacă un brailean e considerat nedemn sau și-a făcut de rușine locul de baștină, i se confiscă șundeaua, este scuipat în gură de ceilalți braileni și i se dă să bea fiertură de șosete. După care e legat de un buștean putrezit și aruncat în Dunăre, lăsat la voia întâmplării. De cele mai multe ori, cursul Dunării îi aduc la Galați, unde ocupă locurile pe la facultăți și parazitează orașul.

Oricât de utopic ar părea, în Brăila gradul de violenţă este aproape nul. Foarte rar au loc încăierări şi acestea se lasă cu victime tranşate şi puse în 9 saci de plastic, doar dacă nefericitul nu era din districtul Brăila, dar în rest, conflictele între brăileni se rezolvă uşor. La început cei doi încep prin a se îmbrânci cu palmele în piept reciproc, iar după 6,5 minute încep să scoată şundelele şi să le agite agresiv unul în faţa celuilalt, însă nu se rănesc.Urmează apoi câteva strigăte de luptă, din care amintim"te tai să moară mama","bă tu ştii cine-i tata?" sau clasicul "nu da că spun tot!".  După acest ritual, amândoi îşi scot telefoanele mobile (obligatoriu albe  şi cu cameră de cel puțin 5 megapixeli) și încep să se dueleze în cine are mai multe rude, sau cunoaşte mai mulţi brăileni cu influienţă...apoi îşi dau seama că n-au credit, se salută brăileneşte şi pleacă fiecare în treaba lui, ambii cu o poveste de vitejie în plus pe care s-o spună la beţie, pentru impresionarea brăilencelor, care-şi aleg masculii după numărul de crestături de şundea de pe antebraţ, sau mărimea burţii, burta fiind un semn de bunăstare şi huzur.

În comunitatea brăileană, rangul în top se calculează astfel(pentru bărbaţi): Anii de puşcărie făcuţi până în prezent+mărimea în centimetri a bicepsului drept+numărul de rude născute în Brăila+gradul de precizie în mânuirea şundelei. Toate acestea, adunate, generează locul lui în clasament, iar în fiecare an, primii 10 ajung în ceea ce brăilenii numesc Paradis, adică în Făurei, o comunitate restrânsă, la câtiva kilometri de Brăila, unde locuiesc doar brăilenii de top. Crema brăilei. Se poate ajunge acolo doar prin subteran (deoarece braileniiau rupt orice legătură a Făureilor cu lumea externă, mâncând şinele de cale ferată şi furând kilometri din şosea), străbătând numeroase tunele ce colcăie de brăileni umflaţi de radiatii, care nu au văzut lumina zilei şi se hrănesc cu măruntaiele celor pe care-i prind. Drumul este greu şi periculos, însă odată ce-ai ajuns în Făurei, satisfacţia este maximă şi primeşti cureaua made in China, cu cataramă strălucitoare din aur de conservă, ce se roteşte, pe care este desenată harta Brăilei. Ăsta este apogeul unui brailean, motivul pentru care el trăieşte. La femei, topul se calculează după mărimea ţâţelor, însă niciuna nu părăseşte oraşul de baştină, decât doar câteva luni pe an, când emigrează în ţări exotice cum ar fi Spania sau Italia, la buzunărit, căpşunărit, sau doar se duc să se fută pe bani.
Totuşi, e recomandat să ai măcar o rudă din Brăila, iar la nevoie să apelezi la acestea, brăilenii fiind în stare să bage şundeaua în cel care te-a agresat, să-i despice burta şi să se spele cu maţele acestuia pe faţă. Eu am, deci ați belit pula.

IMPORTANŢĂ: Brăila are o imensă importanţă pentru oricine din acest univers. O importanţă de care puţini îşi dau seama. Brăila serveşte ca unitate etalon, atunci când te crezi ultimul om din galaxie. Când ai impresia că ai păţit tot răul din lume, că totul este împotriva ta, că nimic nu-ţi iese bine, atunci când umbli prin pădure cu ştreangul de gât, mai există o speranţă. Te poţi consola cu gândul că nu eşti brăilean. Zici "Bă,pula mea, oi fi eu ciung, şchiop, orfan, m-a părăsit şi nevasta, lumea râde de mine pe stradă că mi-au crescut coaie în barbă, femeile mă iau la mişto că am puţa cât piuneza, fac dializă odată la două zile ca să nu mor, şi mai am şi hepatită...dar se putea şi mai rău, măcar nu-s brăilean".  Când cineva din universul ăsta se simte demoralizat şi are impresia că nu se putea mai rău...ba da, se putea. Putea să fie din Brăila. 

Deci, pentru a menţine acest ecosistem fragil, unde Brăila are o deosebită importanţa, haideţi să facem ceva frumos pentru brăileni, să le aratăm că şi existenţa lor contează. Încă nu m-am gândit la ce am putea face pentru ei, dar o să-mi vină mie o idee ceva, care să nu implice benzină sau explozii.
Şi da, am scris asta pentru că în viitorul apropiat fac o excursie în Brăila. Deghizat desigur, însă dacă nu mă mai întorc, să ştiţi că ori am murit pe drum, ori am fost muşcat de pulpă de-un brăilean, şi acum brăilesc şi eu prin Brăila, fluturând vitejeşte şundeaua deasupra capului, iar unicul meu scop în viaţă va fi să ajung în Făurei,oraşul de sub cupola de sticlă de lângă Brăila. Poate prind şi puteri supranaturale inexplicabile.

Şi o dedicaţie muzicală de la mine, pentru toţi cei care au terminat cu cititul.