Mustăți

În ultima vreme am văzut o mulțime de pizde proaste (erau și băieți printre ele, dar tot la categoria de pizde proaste îi bag) care-și desenează un căcat de mustață pe deget și-l pun în spațiul ăla dintre gură și nas unde ar trebui să aibă muci.

M-a mâncat în cur să intru pe tumblr și să văd cum niște cretine schimbă aceleași câteva sute de poze între ele de pe un profil pe altul. Majoritatea de căcat și alb-negru. Metrosexuali la sfârcurile goale sau pizde urâte care suflă fum de țigară. Sau gif-uri cu amândouă. Jalnic. 

Și erau niște lătărețe crescute la casa de copii care făceau căcatu’ ăsta cu degetul și mustața. Nu proasto, faptul că te-ai măzgălit pe deget și l-ai proptit sub bârbău nu te face nici mai drăguță nici mai amuzantă. Desenează-ți o pulă și bagă-l în cur. Apoi mă chemi pe mine să-ți fac poză.

Era mai amuzant dacă una care avea deja mustață punea degetul nemăzgălit acolo. Dar în rest nu. V-aș da cu pula până la epuizare sub degetul ăla. Și obosesc greu. 

P.S. Știu că am o privire de psihopat da eram nedormit de 30j de ore.

Mi-e dor de clasici

Înainte să vă spun care-i treaba cu clasicii și dorul meu, vreau să anunț o criză mondială de foițe, de care lumea nu știe dar pe care am observat-o eu în ultima vreme. Pentru ăia care nu știu ce-s alea foițe: niște dreptunghiuri de hârtie subțire care se folosesc la făcutul mahoarcelor, adică țigărilor. Sau cel puțin ăsta e scopul lor inițial, pentru țigările „de casă”. Doar că nimeni nu prea le folosește pentru țigări normale. În ăstea pun ăia mai drogangii flocii și curnuții pe care vor să-i fumeze să se simtă hiiiigh. Cam așa arată.

Ei bine, eu sunt un animal așa mai nocturn. Din cauză că mă trezesc atunci când alții mănâncă de prânz, nici nu prea aș avea cum să fiu altfel. Și de multe ori după 12-1 noaptea, ies afară să mă plimb, că atunci sunt mai puțini oameni cu care trebuie să împarți trotuarul. Adică noaptea. Sau sunt pus în situația de a mă întoarce de undeva pe la 3 dimineața.  Și la orele ălea, prin Galați, nu-s decât homeleși, milițieni a căror datorie este să te întrebe pe tine de unde vii și unde te duci și să te pipăie 15 secunde să nu cumva să ai un aruncător de flăcări sau o bazooka în buzunarul de la spate, și diverși drogați sau bețivani care încearcă să țină drumul drept.  Cam cu categoriile astea de oameni te întâlești dacă faci o plimbare la miez de noapte.

Iar eu dacă merg o oră-două prin oraș, e imposibil să nu mă întâlnesc cu niște drogangii care să mă întrebe dacă „frate n-ai și tu o foiță?”. Deci e imposibil. Mereu se întâmplă. Știu că eu nu prea arăt a bun creștin, da nici ca ultimu’ drogat nu arăt. Nu știu de ce le trece tuturor prin cap că eu aș umbla cu căcaturi dinălea de hârtiuțe la mine.  

Și chiar nu înțeleg cum de nu are nimeni foițe.  Adică, e 2 lei un pachet cu 50 de bucăți și se găsește la orice gheretă pișată de câini din colț de stradă.  Stăteam așa și mă întrebam, cum naiba de toată lumea are boscheți de fumat și niciunul n-are foițe. Am înțeles că un gram de marijuana e ~50 de lei. Cine naiba ar da 50 de lei pe un gram de ciulini și nu mai are 2 lei să-și cumpere foițe să-și facă țigări?

Cred că-i criză de foițe sau ceva de genul. O să-mi cumpăr o roabă de foițe și o să le vând la suprapreț peste 5 ani. O să ies noaptea din casă cu parpalacul tapetat pe interior cu foițe și o să mă duc la unui să-l întreb „hei, băiatu, foițe, foițe? Am de toate!”. Să vedeți ce putred de bogat o să ajung, atât de bogat încât dacă mi-aș lua 10 neveste de 20j de ani și le-aș da drumul din lesă în mall, n-ar putea să-mi cheltuie nici jumate din avere într-o zi. O să-mi cumpăr mergători cu talpa tapetată cu diamante.

Deci, copii de ciunșpe ani, apucați-vă de droguri! Fumați orice! Orice chestie care îți alternează gândirea și se poate fuma. De la păr de câine până la chiloți uscați de prostituată. Și ieșiți noaptea pe stradă să întrebați lumea de foițe. Eu voi fi mereu acolo cu parpalacul pregătit.

Ziceam în titlu că mi-e dor de clasici. Nu mă refer la scriitori. Ci la cocalari. Chiar mi-e dor de gherțoii ăia de pe vremuri, de acum 7-8 ani. Știu că n-ar trebui, dar mi-e dor de ei. Mi-e dor de ei pentru că au fost înlocuiți cu ceva mai prost. Îi văd din ce în ce mai rar, parcă nici nu se mai chinuie să iasă atât de mult în evidență cum o făceau înainte.

Mi-e dor de mârleții de altă dată. Ăia veniți de la țară, cu toate trăsăturile care-i definesc. Cu tunsoarea aia de tip pușcărie, cu o singură sprânceană pe toată fruntea, cu ceară în urechi, cu maieul pătat și ridicat frumos peste burtă, cu ghiuluri care să le acopere degetele, cu blugii ăia de culoarea albastru-de-tractorist cu ștersături albe în dreptul coapselor, cu ciucaleții ăia de lac sau adidașii de tip „șalupe” cu mult alb. De ăia care se dădeau su spray peste transpiratie și foloseau periuța de dinți ca să-și scoată pietricelele din talpa pantofilor.

Mi-e dor și de ăia care crăpau semințe în fața scării cu petu’ de bere lângă ei și fluierau după orice strâmbă. Mi-e dor de ăia care se urcau transpirați în autobuz și făceau bile de muc, pe care le băgau apoi în buric formând cocoloașe cu scamele de acolo cu care își umpleau locurile de sub unghii să aibă ce roade mai târziu. Mi-e dor și de ăia care trăgeau flegme pe trotuar la fiecare 5 secunde sau care ascultau manele la telefon.

Da, știu că nu ar trebui să-mi fie dor de ei și că sunt niște scursuri. Da parcă ăia erau net superiori celor din ziua de astăzi. Ăștia de acum, nici măcar nu mai știu să fie cocalari. Ar trebui să se facă cursuri pentru așa ceva, pe bune.

Cocalarii 2013 sunt doar niște păpușei, cu freze cu moț în vârful capului, epilați pe piciare, cu pantalonași dinăia mulați și scurți suflecați 2-3 centimetri deasupra genunchiului, se încalță cu ciupici de cârpă prin care probabil se simte și când calci pe un fir de păr, nu mai ascultă manele în public, nu mai crapă semințe, nu mai râgâie usturoi și bere în mijlocul lumii, nu mai horcăie ca orcii când merg pe stradă...și-au pierdut tot farmecul. Nici măcar nu mai sunt agresivi ca ăia clasici, pentru că și ei stiu că-s proști și habar nu au să se bată. Oricum, cu mânuțele alea cât venele de pe pulă și mocasini în picioare, n-ar putea lovi nici o femeie.

Chiar așa, monosprâncenii cu burtă loveau femeia când aceasta strâmba din bot. Știau să se impună în fața pizdei. Ăștia noi sunt mai pizde decât pizdele. L-am văzut aseară pe unu care atârna cu două purtătoare de țâțe după el, și îi ținea poșeta uneia dintre ele. Poșetă dinaia cu multe briz-briz-uri. Nici măcar nu m-a înjurat când am râs de el. Așa jalnici au ajuns.

Nu mai au sprâncene stufoase și pline de mătrață ca strămoșii lor, sunt pensați la milimetru, nu mai au tribale tatuate pe biceps, au tatuat Love pe încheietura mâinii, nu mai beau bere ieftină în bodegă, sorb ceșcuțe prin cafenele. Mi-ar fi plăcut să mai văd mioriticile tricouri negre cu „Gigolo italiano” sau „De puta madre” în locul cămășuțelor mulate în culori calde și spălăcite.

Bine, chiar și așa feminizați cum sunt, în esență tot niște jeguri umane au rămas. Dar niște jeguri care vor să pară băieți finuți și cu maniere. Nu prea le iese, dar se străduiesc ei. Ca Dacia cu siglă de Mercedes care vrea să pară mașină nemțească. Și e mai penibilă decât o Dacie normală. Fii în pula mea Dacie autentică, nu te mai fute în cur să pari ce nu ești.

Bine, acum să nu mă înțelegeți că aș vrea să văd doar tractoriști cu ceafa lată pe stradă. Dar dacă tot e necesar să existe și ei, prefer să văd un gibon care se scarpină în cur și-și mănâncă din buric, decât un fandosit d’ăsta cu picioarele epilate care se chinuie să pară domnișor cizelat. Dacă tot e necesar să fie printre noi, îi vreau pe ăia mai amuzanți.

Și melodia de final, care totuși cred că-i prea bună s-o pun în aceeași postare cu ăștia pe care i-am descris mai sus. Așa se cântă la acustică, nu labele din 3 acorduri și o poezie recitată lent în loc de versuri după care sunt înebunite toate proastele.

meh...

Până acum scriam mai mult când aveam câte o idee sau ceva imaginație în plus pe care trebuia s-o vomit undeva. Acum am zis să scriu într-un moment de maximă lipsă de idei. Deci, ăia care mai au proasta inspirație să intre ocazional aici, nu vă așteptați să găsiți ceva interesant, nou, sau amuzant.  Sunt fără chef, fără inspirație, fără nimic de spus, și cu altceva mai bun de făcut. Sunt atât de supt de orice fărâmă de interes încât mi-am făcut un ceai. 

Încă mă gândesc dacă asta să fie sau nu ultima postare. E amuzant să scrii pe blog și să-ți mai bagi o pulă-două în ochiul ăluia de nu-l suporți. Dar m-am cam săturat de asta. La început am scris doar chestii amuzante. Apoi am încercat să strecor și niște idei printre ele. Nu prea a mers cu asta, așa că am continuat să scriu doar despre căcaturi fără sens care nu-mi plac mie. Dar te plictisești repede și de asta. Nu știu la ce categorie se încadrează chestia de azi. De fapt habar nu am de ce-o mai scriu. Cât de rău am ajuns. Scriu ceva și nici măcar eu nu-i mai văd rostul. Meh, până la sfârșitul postării, care poate să fie peste două fraze sau peste 2000 de fraze, mă gândesc dacă e sau nu ultima. Și nu-i vorba că am rămas fără imaginație sau fără ceva de zis. Sau fără orice altceva. Dar, te saturi.  Am început să scriu aici doar pentru propriul amuzament și nimic altceva. Nu mi-am propus nicio categorie de oameni pe care să-i satisfac și care să rezoneze cu ideile mele. Pur și simplu am vrut să râd. Și m-am râs. Dar m-am plictisit. Nu de râs, ci de metodă.

Mulți știu că eu nu prea mai am așa nicio speranță sau așteptare de la omenire. Specia oricum eșuase probabil dinainte să mă fi născut eu. Probabil asta se întâmplă când ești prea curios și vrei să arunci o privire așa să vezi cum e, acolo unde se petrec chestii care pe tine nu te pasionează. Deschizi browserul și din 10 click-uri îți strici ziua. Și nu neaparat din cauză că îți dai seama că există multe chestii imbecile. Alea oricum vor fi, chiar dacă tu le descoperi sau nu. Și dacă încerci să le ignori, nu e ca și cum ar înceta să mai existe. Și te întristezi și-ți vine să te caci o săptămână la găleată și să o arunci în pieptul cuiva. Te întristezi și enervezi în același timp când îți dai seama că faci parte din aceeași specie cu alții, care-s complet idioți. Și am observat că suntem cam singura specie a cărei indivizi trăiesc la grămadă, ăia inteligenți cu ăia cărora le pute gura de idioți ce sunt. Mie-mi plac animelele. Și mă uitam așa la ele, cam toate-s la fel. Hai să zicem că mai sunt urși pe care-i poți învăța să meargă pe tricicletă și să-i duci la circ, probabil orice urs poate învăța asta. Dar n-am văzut urși retardați. Care, să zicem, să-și îndese scoarță de copac în cur, să nu se mai cace o lună și să moară. Sau urși care să se mutileze singuri de plăcere, ba mai mult, să obțină și admirația altor urși pentru că au făcut asta.Oamenii își bagă diferite chestii în cur. Cât mai mari, cât mai ascuțite, cu cât mai multe colțuri. Iar alții se și filmează și pun pe net. Și nu, n-am să vă dau acum un filmuleț cu oameni care-și introduc  obiecte în cur, găsiți destule tot așa, din 10 click-uri. Și când de gândești că omul ăla care-și bagă cactuși și tentadule de caracatiță în cur e din aceeași specie ca tine, ba mai mult, este considerat de către societate egal cu tine. 

Am găsit asta. E un site. Un site pe care îți faci cont și crești un câine virtual. E genul ăla de site, care după ce afli de existența lui vrei să te duci să-ți petreci tot restul zilelor într-un loc pe vârful celui mai pustiu munte.  E un site pentru oamenii prea incapabili să aibă grijă pe bune de un animal. Un site care simulează ceva, lăsând impresia că umple un gol și satisface  nevoia de a avea grijă de ceva mic sau/și cu blană. Este ca sexul virtual. Da, știu că toți aveam tamagotchi când eram mici și era cam aceeași chestie ca site-ul ăsta. Dar la 6 ani nu-ți trebuie scuză să faci chestii retardate. Pur și simplu face parte din viață. E chiar plăcut. Dar trebuie să ia 6 ani. Oare ăștia cu cont pe site-ul ăla care au mai mult de 6 ani, ce scuză au? 

Ați observat ceva la multe dintre femei? Și când zic multe, nu mă refer la toate, cum s-ar grăbi alții să creadă și să-mi spună apoi „vezi că mai sunt și care nu-s așa!”. Să mori tu? Multe dintre femei au impresia că scopul oricărui bărbat este să le fută. Adică se comportă ca și cum fiecare deținător de atârnătoare din lume le-a întrebat deja dacă vor să se fută. Și aici e o chestie pe care eu nu am să o înțeleg. Multe cred că orice bărbat le-ar fute însă nu vor să fie tratate ca și cum orice bărbat ar vrea să le fută, dar se îmbracă în așa fel încât să sugereze că s-ar fute destul de ușor. Am ieșit ieri să mă plimb prin oraș. Sunt multe. Mă uitam la cât de jalnice sunt. Toate încercau să tragă cu dinții și de cel mai mic plus pe care-l au în comparație cu alte femei. Țâțe mari, picioare lungi, mijloc subțire, buze, ochi, păr... Toate care dețineau ceva la care să fie mai puțin hidoase decât altele, încercau să profite la maximum de asta. La unele era vizibil că se simțeau incomod din cauza decolteului, că le era cald din cauza colanților, că mergeau ca și când ar fi avut picioarele rupte din cauza tocurilor, că erau atente și la cea mai mică adiere de vânt ca să nu li se ridice fusta (dacă nu vrei să ți se ridice fusta puneți în morții tăi pantaloni sau o fustă care nu se ridică), își făceau în permanență griji să nu li se întindă machiajul și așa prost făcut din cauza transpirației, își îndreptau capul spre fiecare magazin cu gemuri-oglindă să se admire, să-și îndrepte mersul și să vadă dacă li s-a stricat coafura, se uitau doar cu coada ochiului la majoritatea masculinilor să vadă dacă cumva sunt observate, și veneau cu o serie de gesturi teatrale, mișcări controlate și alte grețoșenii care ar face și-un fakir să vomit toate săbiile încinse pe care le-a înghițit. Multe imitații jalnice și penibile de femei al căror scop este doar să atragă atenția celorlalți spre ele și care apoi au impresia că toată lume avrea să le fută. Așa, brusc, fără ca ele să fi făcut nimic în acest scop. Jalnic, vă spun eu. 

Ceaiul negru are un gust oribil. Nu știu cum pot alții să bea pișatul ăsta. Cred că și dacă sugeam zeama unui ciorap cu care am fost încălțat o zi întreagă la 40j de grade nu aveam gustul ăsta în gură. Prefer să beau bere stătută 3 zile în soare decât prostia asta. Cine dracu m-a pus să-mi fac ceva. Nu mai beau poșirca asta niciodată. Am aruncat ceaiul.

Ați observat că sunt chestii speciale de care e în regulă să râzi, să le jignești sau să îți bați joc? Bine, în cel mai rău caz vei supăra doar o comunitate mică de oameni care de multe ori nici nu prea comentează. Sunt unele subiecte anume, despre care dacă ai scris ceva de rău, nu vor fi prea mulți care să te contrazică. Parcă lucrurile astea au fost făcute special ca lumea să arunce cu căcat în ele. Și la metoda asta jalnică recurg o grămadă de oameni. Scriu chestii de rău despre ceva despre care mulți au o părere proastă, ca să supere cât mai puțini oameni și totuși să scrie ceva de rău. Unele dintre subiectele de genul ar fi: manele, cocalari, justin bieber, politica din România, gropile din asfalt, pițipoancele de la TV care apar în țâțele goale pentru audiență, incultura din țara noastră, mizeria de pe străzi, lipsa educației, OTV, țiganii plecați la furat în străinătate, etnobotanicele, Băsescu, băutorii de spirt, taxe și impozite, incultura, cruzimea față de animale, scumpirea benzinei, reclame...etc. Dacă îți bagi toată pula în ce-am enumerat eu, vor fi foarte puțini oameni care să nu fie de acord cu tine. Deci o să scrii ceva de rău și vei avea parte de admirația majorității. Asta doar dacă scrii despre subiecte în care mai multă lume își bagă pula. Rețeta perfectă ca să aduni mulți proști care să-ți sustină părerile. Care nici măcar nu-s ale tale. 

Acum există și o situație inversă celei descrise mai sus. Acele subiecte despre care mai nimeni nu scrie nimic de rău. Chestii care-s pe placul multora și superi mulțimi mari de oameni dacă ți-o bagi în ele. Indiferent cât de bine argumentate sunt părerile tale, va fi mereu o gașcă mare de giboni furioși care să-ți taie gura cu sapa pentru că te-ai legat de ceva ce le place lor. Și aici amintim: vama veche, ecologie, artă (sau ce cred ei că înseamnă artă), copii mici, oameni săraci, muribunzi din Africa, vloggerii cunoscuți sau ăia care încearcă să fie cunoscuți, oamenii bolnavi, sinistrați, femei borțoase, oamenii care încearcă să facă ceva, oamenii care vor să ajute alți oameni, cerșetori, oameni cu handicap, cărți, teatru, o dramă siropoasă sau despre evreii din ’40...etc. Dacă te iei de subiectele astea și zici ceva urât, belești pula. Vor veni batalioane de oameni cu spume la gură care să-ți spună că ești un idiot, un insensibil, un incult, un țăran, un om de nimic și alte chestii tari. Dar aici e partea amuzantă. Ce rost are să scrii ceva cu care-s prea mulți oameni de acord. Înseamnă că spui chestii care au mai fost spunse, deci nu vii cu absolut nimic nou sau original. Vă dați seama cât de savuros este să vezi cum oamenii te-ar tranșa ca pe fleică pentru că nu-ți place ceva ce le place lor, sau te iei de ceva de care nu ar trebui să te iei sau să râzi, cu toate că nimeni nu știe de ce.  Mie mi se pare doar destul de frumos.

A, da, și mi-am recăpătat coaiele. Adică nu mai am facebook.

Uitesem de pesă.