Mi-e dor de clasici

Înainte să vă spun care-i treaba cu clasicii și dorul meu, vreau să anunț o criză mondială de foițe, de care lumea nu știe dar pe care am observat-o eu în ultima vreme. Pentru ăia care nu știu ce-s alea foițe: niște dreptunghiuri de hârtie subțire care se folosesc la făcutul mahoarcelor, adică țigărilor. Sau cel puțin ăsta e scopul lor inițial, pentru țigările „de casă”. Doar că nimeni nu prea le folosește pentru țigări normale. În ăstea pun ăia mai drogangii flocii și curnuții pe care vor să-i fumeze să se simtă hiiiigh. Cam așa arată.

Ei bine, eu sunt un animal așa mai nocturn. Din cauză că mă trezesc atunci când alții mănâncă de prânz, nici nu prea aș avea cum să fiu altfel. Și de multe ori după 12-1 noaptea, ies afară să mă plimb, că atunci sunt mai puțini oameni cu care trebuie să împarți trotuarul. Adică noaptea. Sau sunt pus în situația de a mă întoarce de undeva pe la 3 dimineața.  Și la orele ălea, prin Galați, nu-s decât homeleși, milițieni a căror datorie este să te întrebe pe tine de unde vii și unde te duci și să te pipăie 15 secunde să nu cumva să ai un aruncător de flăcări sau o bazooka în buzunarul de la spate, și diverși drogați sau bețivani care încearcă să țină drumul drept.  Cam cu categoriile astea de oameni te întâlești dacă faci o plimbare la miez de noapte.

Iar eu dacă merg o oră-două prin oraș, e imposibil să nu mă întâlnesc cu niște drogangii care să mă întrebe dacă „frate n-ai și tu o foiță?”. Deci e imposibil. Mereu se întâmplă. Știu că eu nu prea arăt a bun creștin, da nici ca ultimu’ drogat nu arăt. Nu știu de ce le trece tuturor prin cap că eu aș umbla cu căcaturi dinălea de hârtiuțe la mine.  

Și chiar nu înțeleg cum de nu are nimeni foițe.  Adică, e 2 lei un pachet cu 50 de bucăți și se găsește la orice gheretă pișată de câini din colț de stradă.  Stăteam așa și mă întrebam, cum naiba de toată lumea are boscheți de fumat și niciunul n-are foițe. Am înțeles că un gram de marijuana e ~50 de lei. Cine naiba ar da 50 de lei pe un gram de ciulini și nu mai are 2 lei să-și cumpere foițe să-și facă țigări?

Cred că-i criză de foițe sau ceva de genul. O să-mi cumpăr o roabă de foițe și o să le vând la suprapreț peste 5 ani. O să ies noaptea din casă cu parpalacul tapetat pe interior cu foițe și o să mă duc la unui să-l întreb „hei, băiatu, foițe, foițe? Am de toate!”. Să vedeți ce putred de bogat o să ajung, atât de bogat încât dacă mi-aș lua 10 neveste de 20j de ani și le-aș da drumul din lesă în mall, n-ar putea să-mi cheltuie nici jumate din avere într-o zi. O să-mi cumpăr mergători cu talpa tapetată cu diamante.

Deci, copii de ciunșpe ani, apucați-vă de droguri! Fumați orice! Orice chestie care îți alternează gândirea și se poate fuma. De la păr de câine până la chiloți uscați de prostituată. Și ieșiți noaptea pe stradă să întrebați lumea de foițe. Eu voi fi mereu acolo cu parpalacul pregătit.

Ziceam în titlu că mi-e dor de clasici. Nu mă refer la scriitori. Ci la cocalari. Chiar mi-e dor de gherțoii ăia de pe vremuri, de acum 7-8 ani. Știu că n-ar trebui, dar mi-e dor de ei. Mi-e dor de ei pentru că au fost înlocuiți cu ceva mai prost. Îi văd din ce în ce mai rar, parcă nici nu se mai chinuie să iasă atât de mult în evidență cum o făceau înainte.

Mi-e dor de mârleții de altă dată. Ăia veniți de la țară, cu toate trăsăturile care-i definesc. Cu tunsoarea aia de tip pușcărie, cu o singură sprânceană pe toată fruntea, cu ceară în urechi, cu maieul pătat și ridicat frumos peste burtă, cu ghiuluri care să le acopere degetele, cu blugii ăia de culoarea albastru-de-tractorist cu ștersături albe în dreptul coapselor, cu ciucaleții ăia de lac sau adidașii de tip „șalupe” cu mult alb. De ăia care se dădeau su spray peste transpiratie și foloseau periuța de dinți ca să-și scoată pietricelele din talpa pantofilor.

Mi-e dor și de ăia care crăpau semințe în fața scării cu petu’ de bere lângă ei și fluierau după orice strâmbă. Mi-e dor de ăia care se urcau transpirați în autobuz și făceau bile de muc, pe care le băgau apoi în buric formând cocoloașe cu scamele de acolo cu care își umpleau locurile de sub unghii să aibă ce roade mai târziu. Mi-e dor și de ăia care trăgeau flegme pe trotuar la fiecare 5 secunde sau care ascultau manele la telefon.

Da, știu că nu ar trebui să-mi fie dor de ei și că sunt niște scursuri. Da parcă ăia erau net superiori celor din ziua de astăzi. Ăștia de acum, nici măcar nu mai știu să fie cocalari. Ar trebui să se facă cursuri pentru așa ceva, pe bune.

Cocalarii 2013 sunt doar niște păpușei, cu freze cu moț în vârful capului, epilați pe piciare, cu pantalonași dinăia mulați și scurți suflecați 2-3 centimetri deasupra genunchiului, se încalță cu ciupici de cârpă prin care probabil se simte și când calci pe un fir de păr, nu mai ascultă manele în public, nu mai crapă semințe, nu mai râgâie usturoi și bere în mijlocul lumii, nu mai horcăie ca orcii când merg pe stradă...și-au pierdut tot farmecul. Nici măcar nu mai sunt agresivi ca ăia clasici, pentru că și ei stiu că-s proști și habar nu au să se bată. Oricum, cu mânuțele alea cât venele de pe pulă și mocasini în picioare, n-ar putea lovi nici o femeie.

Chiar așa, monosprâncenii cu burtă loveau femeia când aceasta strâmba din bot. Știau să se impună în fața pizdei. Ăștia noi sunt mai pizde decât pizdele. L-am văzut aseară pe unu care atârna cu două purtătoare de țâțe după el, și îi ținea poșeta uneia dintre ele. Poșetă dinaia cu multe briz-briz-uri. Nici măcar nu m-a înjurat când am râs de el. Așa jalnici au ajuns.

Nu mai au sprâncene stufoase și pline de mătrață ca strămoșii lor, sunt pensați la milimetru, nu mai au tribale tatuate pe biceps, au tatuat Love pe încheietura mâinii, nu mai beau bere ieftină în bodegă, sorb ceșcuțe prin cafenele. Mi-ar fi plăcut să mai văd mioriticile tricouri negre cu „Gigolo italiano” sau „De puta madre” în locul cămășuțelor mulate în culori calde și spălăcite.

Bine, chiar și așa feminizați cum sunt, în esență tot niște jeguri umane au rămas. Dar niște jeguri care vor să pară băieți finuți și cu maniere. Nu prea le iese, dar se străduiesc ei. Ca Dacia cu siglă de Mercedes care vrea să pară mașină nemțească. Și e mai penibilă decât o Dacie normală. Fii în pula mea Dacie autentică, nu te mai fute în cur să pari ce nu ești.

Bine, acum să nu mă înțelegeți că aș vrea să văd doar tractoriști cu ceafa lată pe stradă. Dar dacă tot e necesar să existe și ei, prefer să văd un gibon care se scarpină în cur și-și mănâncă din buric, decât un fandosit d’ăsta cu picioarele epilate care se chinuie să pară domnișor cizelat. Dacă tot e necesar să fie printre noi, îi vreau pe ăia mai amuzanți.

Și melodia de final, care totuși cred că-i prea bună s-o pun în aceeași postare cu ăștia pe care i-am descris mai sus. Așa se cântă la acustică, nu labele din 3 acorduri și o poezie recitată lent în loc de versuri după care sunt înebunite toate proastele.