Dar nu sunt aici să măi iau de săracul băiat. Are destule lipsuri printre care și cromozomi, n-ar fi corect să scriu ceva de rău despre el. Despre morți, numai de bine. Sunt aici să-i spun povestea. Ca orice calamitate umană, Dumitrel are o poveste care a început încă de când el avea capul oval și codiță. Ceilalți spermatozoizi îsi băteau joc de el. Îi furau mâncarea și îi dădeau capace cu codița. Dar Dumitrel a știut că va veni și momentul lui, momentul ăla în care le va demonstra tuturor că el este cel mai bun. Iar ziua aia care de fapt era noapte, ceea ce a influențat calitatea “prost ca noaptea” a viitorului Dumitrel a venit.
Părinții lui nu se cunoșteau. Taică-su tocmai venise de la o beție cu lichid de parbriz și gaz de lampă și un amic i-a spus că în sat tocmai sosise un lot nou de curve care candidau pentru postul de “curva satului”. Printre ele era una specială. Se zvonea că fusese doi ani pe Spania și era femeia cu cele mai puține boli venerice care se spăla aproape lunar. Un lux printre băștinașii de acolo. Noaptea a fost de pomină. Nu mai știau cine se fute cu cine, dacă ce fuți tu atunci e femeie, bărbat sau câine. Dimineață o luai de nevastă pe aia pe care o bănuiai cel mai mult că a rămas borțoasă cu tine.
După 16 luni de dospit în pântece (trebuiau să fie nouă da a uitat să-l nască) și lovit accidntal cu burta în colțul mesei de patru ori pe zi, într-o dupamiază însorită, în timp ce părinții lui prășeau via altora Dumitrel vede pentru prima dată lumina zilei. I se taie cordonul ombilical cu sapa, dându-i încă de atunci un iz de bălegar sub unghii, brânză râncedă în cariile măselelor și călcâie crăpate.
Dumitrel ar fi sperat să se nască direct pe o plantație de căpșuni din Spania dar zeii culesului nu l-au ajutat nici de data asta. Știa însă care e menirea lui. Dacă va rămâne în România va sfârși sărac și prost așa că a căutat o modalitate să iasă din țară și să sfârșească doar prost.
Apogeul financiar pentru Dumitrel nu sunt vilele cu piscină, yacht-urile, supermașinile sau diamantele. El este un om modest și luxul pentru el înseamnă ce nu-și permite unul care mănâncă margarină în loc de unt și se duce la cumpărături cu plasa de acasă să nu mai dea 50 de bani pe ea în supermarket. Adică iPhone, carne în farfurie și să se ducă la mare să-și întindă rogojina de prăjit burta la soare printre pensionari și copii în puța goală. Asta și-a dorit dumitrel să aibă, mațul plin, telefon care-i face pe proștii din jur să creadă că posesorul are bani și să stea la soare acolo unde marea aduce tot jegul din larg.
Nu îl putem judeca pe Dumitrel că atunci când a crescut, diform, dar a crescut, a simțit nevoia asta de a le arăta oamenilor că are bani și o duce bine chiar dacă nu-l întreabă nimeni nimic și nu-i pasă nimănui de asta. Dumitrel a fost sărac toată copilăria și pubertatea lui, pubertate care s-a întins vreo 30j de ani. Ai lui nu și-au permis să-l trimită la școală, drept urmare Dumitrel a exersat culesul în curtea casei pe niște căpșuni decupate din carton. Bine, casă e mult spus, că erau prea săraci chiar și pentru chirpici așa că din pereți aveau doar tencuiala iar cartonul din geamuri îl folosise maică-sa să le facă schnitzele.
Cum erau prea leneși să muncească și prea proști să fure găinile vecinilor, acestea fentându-i ca Maradona cu mingea, se descurcau greu când venea vorba de mâncare. Ar fi vrut să sară peste ora mesei, dar erau prea săraci să-și permită un ceas și prea proști să înfingă un băț în pământ și să se orienteze după soare.
Fiind foarte săraci, le mureau șobolanii din casă de foame și astfel se întâmpla uneori să aibă ce pune pe masă. Problema era că nu prea aveau scaune așa că Dumitrel era nevoit să stea pe vine și cu capul aplecat pe post te taburet pentru părinții lui pe rând.
Hrănindu-se foarte rar, nu-și foloseau anusul prea des să se cace așa că depozitau în el chestii mărunte pe care le găseau pe ulițele satului, cum ar fi nasturi, sâmburi de prune, papuci de gumă și peturi goale de bere. Că nu știi niciodată când ai nevoie.
Dumitrel nu mai suporta situația deplorabilă din familia lui, așa că, sub îndrumarea combinatorului din sat zis și Gușteru’ de Valencia și-a propus să plece pe tărâmul în care românii nu mai sunt muritori de foame și-și permit chiar și-un BMW pisicuță din ‘94 pe Bulgaria. Era hotărât să plece cu următorul transport. Aceeași remorcă cu care plecase și maică-sa acum 15 ani, deci treabă sigură.
MOMENT PUBLICITAR!
Te-ai săturat să înjuri de morți și sfinți când îți vine factura la apa caldă? Vrei să nu mai fii ultimul sărac de pe scara blocului care n-are ușă metalică și termopane? Ți s-a acrit să cauți cele mai ieftine semințe în supermarket dintre care jumate sunt râncede? Ți-ar plăcea să tragi și tu apa la WC de fiecare dată când te piși cum fac oamenii bogați? Ai ajuns rușinea cartierului că la 30j de ani nu ți-ai permis o Dacie? Vezi carne doar în poze de când ți-ai luat iPhone?
NOI AVEM SOLUȚIA! Firma noastră de transport Du-măNeneLaCăpșuni îți asigură drumul spre Spania în cele mai bune și sigure condiții. În duba noastră fără geamuri pot încăpea de la 12 până la 28 de persoane, în funcție de cât de gras e fiecare. Partea nasoală este că 3 zile o să stați ca sardinele și-o să vă călcati pe varice unul pe altul, dar nu va fi un sentiment străin dacă pleci de foame că probabil ești învățat cu RATB-ul.
Hai cu noi în Spania să devii om și peste doi ani să le râzi în față săracilor care au rămas în țară să-și ia pateu pe bonuri de masă.
Ofertă valabilă în limita disperării clienților în a sta ca bețele de chibrit în cutie și a abilităților șoferului la Tetris.
Așa că Dumitrel și-a luat rămas bun de la familie și a plecat să-și facă un viitor frumos și prosper. Nu a luat bagaje cu el, că n-avea ce. A împrumutat însă o plasă de rafie în care avea alte sacoșe goale de Billa, că poate găsește ceva pe-acolo.
Drumul a fost anevoios. După 3 zile și 3 nopți de mers pe drumuri secundare care ocoleau orașele cu poliție și granițele, Dumitrel și-a dat seama că avea cu 25 de kg mai puțin și cu 4 boli de piele mai mult. Dar asta nu mai conta, ajunsese pe tărâmul bunăstării și abuzului iar era șansa lui să facă ceva în viață.
Dându-și seama că cu fisele furate din telefoanele publice nu-și putea asigura decât mâncarea din 2 în 2 zile și niște cartoane călduroase sub pod, Dumitrel s-a hotărât să-și caute ceva de lucru. Găsise un ziar pe o bancă în parc pe care-l uitase alt român ce l-a folosit pe post de față de masă și loc steril de pus muștarul în care a întins cremvruștii.
Dumitrel a luat ziarul să vadă ofertele de muncă, dar aici s-a confruntat cu o altă problemă. Nu știa să citească.
Cum stătea singur și fără prea multe haine pe el uitându-se la ziar ca la vitrina de mezeluri când era în țară, un alt român mai versat îl vede și se decide să-l ajute. Era plimbat prin Europa. În comunitatea de români de acolo i se zicea Parizianu’. Nu pentru că fusese în Paris, ci pentru că mânca mult parizer.
I-a propus Dumitrelului o combinație, care implica muncă de teren. Dumitrel nu știa ce înseamnă munca de teren și nu se gândea că Parizianu’ se referea la teren în cel mai pur sens al cuvântului. Așa că l-a dus pe Dumitrel la o fermă de pe lângă oraș unde era plătit cu 2 euro pe oră ca suport pentru o sperietoare de ciori. Nu era o muncă grea, trebuia doar să stea 12 ore în mijlocul câmpului cu o sperietoare de ciori pe umeri, încât aceasta să se vadă deasupra porumbului și să sperie orice ființă vie pe o rază de 5km prin urâțenia ei nativă.
Acolo a cunoscut-o Dumitrel pe cea care avea să-i fie aleasa. Românii de acolo îi mai spuneau și Grinch dar Dumitrel nu înțelegea de ce. În principal pentru că n-avea standarde la femei, dar nici nu avusese vreodată televizor sau acces la filme să știe ce înseamnă Grinch. Dar nu-i păsa de asta. Știa că ea va fi consoarta cu care-și va împărți restul de viață. Nu avea importanță că atunci când mergea cu ea de mână pe stradă oamenii îl arătau cu degetul, mămicile cu copii mici le puneau acestora mâna la ochi să nu vadă așa ceva iar florile se ofileau pe unde călcau aceștia. Ea era aleasa și nu mai conta câți câini turbau când îi vedeau acesteia chipul angelic de arici turtit de mașină pe DN1.
ALT MOMENT PUBLICITAR!
Te-ai însurat la beție iar acum îți dai seama că trebuie să te bagi în pat cu ghena de gunoi a cartierului? Nevastă-ta e așa urâtă încât și aurolacilor le este jenă să-și scoată pula pe stradă în fața ei? Femeia de lângă tine e atât de hidoasă estetic încât ți-ai luat o telescopică s-o bați de la distanță că și ție ți-e scârbă să te apropii de așa spurcăciune? Împarți patul cu una atât de hidoasă încât zombii din filmele horror te sperie mai puțin decât fața ei? NOI AVEM SOLUȚIA!
Clinica noastră de înfrumusețare plastică Fă-miNeneFațăDeOm dispune de aparatură modernă import Germania la mâna a 4-a, specialiști școliți în șmirgheluitul feței și cele mai de calitate materiale de machiaj printre care amintim de glet cu uscare rapidă, praf de cărămidă, cărbuni de sobă, precum și tratamente faciale cu castraveți, harbuji, corcodușe și boască.
Noi îți transformăm femeia din “ce pula mea e asta?” în “hai c-aș fute-o după 12 beri”.
Au urmat ani de prosperitate pentru Dumitrel și Grinch, ani în care au văzut cum e să te duci la restauranrt și să-ți permiți și altceva în afară de scobitori și șervețele, iPhone 7 nou, țiplă, fără încărcător, pâine mai proaspătă de 8 zile și cârnați cu tot cu umplutură.
O schimbare radicală s-a produs în viața lui Dumitrel însă când și-a dat seama că pe planeta asta sunt prea puțini oameni ca el și a venit timpul să procreeze, să lase și altceva în urma lui în afară de dozele de bere și ciocanii de la porumb fiert de pe plajă.
Așa că după lungi beții cu spirt în care și-a făcut curaj să-și fută nevasta a dat naștere unor creaturi care semănau uneori și cu el. Știa oricum că-s ai lui, că nimeni n-ar mai avea curajul să-i dea la scoică neveste-sii.
Și de atunci Dumitrel nu a ezitat să-și expună public odraslele să vadă tot internetul cât de om realizat e el, și cu toate că atunci când era mic i se spunea că nu o să facă niciodată nimic în viață și o să ajungă maxim să lucreze ca suport de sprijinit piciorele calului la potcovit în satul natal, acum era hotărât să se laude cu viața lui perfectă din țara căpșunilor.
A făcut strategic doi copii, având sechele de când era mic și trebuia să fie pe rând scaun pentru părinți. Acum el și Grinch puteau lua amândoi masa în același timp, fără grija unui singur scaun.
Asta a fost povestea Dumitrelului, românul plecat de acasă împins de foame care o arde penibil peste hotare fiind ferm convins că a atins apogeul bunăstării și o viață de huzur doar pentru că are un telefon mai deștept decât el. Deși la cât de isteț este, ar putea spune același lucru și despre șlapii pe care-i poartă.
O ultimă imagine cu bivolul căpșunar care vrea să ne arate că nu tot căcatul plutește.
