Îmi mai torn o cană din zeama aia neagră care-ți face inima să se agite ca o prostituată pe care nu vrei s-o plătești. Mi-am dat seama că pot să scriu doar dacă torn cafea sau alcool în mine. Nu spun că sub influență scriu bine, dar e ceva mai sus de jalnic.
Ca orice lucru frumos din lumea asta, cum ar fi berea, un film porno, o șosea fără gropi sau o felație, și concediul se termină și trebuie să te întorci înapoi la muncă.
Probabil acum foarte mulți ani, când Michael Jackson era încă viu și negru, avionul era o chestie pentru oamenii cu bani, segmentul ăla de buisiness class care trebuiau să ajungă rapid în diverse locuri de pe tot mapamondul. Pentru românii pe care-i știam eu pe vremea aia, ajuns rapid din punctul A în punctul B însemna rata e 5:30 de la Galați la Focșani sau orice alt sătuc parazitar de pe lângă Galați, cum ar fi Brăila. Cine avea bani, mergea cu mașina. Avionul era doar pentru oamenii ăia printre care știam că nu o să fiu niciodată.
Dar la cum au evoluat lucrurile, acum orice pârlit pentru care untul e un lux își permite să meargă cu avionul. Serios, în unele perioade a anului, un bilet de avion este mai ieftin decât o prostituată ieftină. Și nu-s multe chestii mai ieftine decât o prostituată ieftină. Poate doar o prostituată de lux din Brăila.
Eu nu am prins o perioadă dinaia în care îți iei bilet cu restul de la pâine, am dat pe el aproape cât ia un copil din România alocația într-un an. Am zis că la prețul ăsta nu dau de cocliți cu nămol sub unghii care aplaudă la aterizare, vor fi doar oameni decenți care nici nu se ridică în picioare ca vitele așteptând transpirați 15 minute cu gecile pe ei și bagajele în brațe să se deschidă ușile. Ar fi fost frumos, nu? Dar nu. Aceiași mâhniți care te fac să regreți că te-ai născut în același spațiu geografic-cultural cu ei și să regreți că nu ai 15 kile de C4 în jurul brâului să detonezi avionul și să faci un bine omenirii.
Îmi luasem bilet la locul de la geam, doar să pot sta sprijinit de perete. Mă doare în pulă de uitatul la cât de frumos se vede orașul de sus. De obicei sunt ultimul care se urcă în avion, încerc să evit pe cât posibil aglomerația aia de oi proaste care se înghesuie pe culoarul ăla de-și rod coastele de scaune de parcă ar pleca avionul fără ei dacă nu se urcă printre primii. Cân m-am urcat eu și am ajuns la locul meu, am văzut că pe el stătea o țopârlancă cu pulărăul ei în stânga, pe locul din mijloc. Nu-mi plac scenele de circ și am înțeles că n-are rost să mă cert cu ei pe un căcat de loc, așa că m-am pus la margine și i-am lăsat în durerea lor. Oricum probabil nici n-au fost în stare să-și citească locul de pe bilet.
Știți cum arată niște țărani? Nu zic de oamenii din mediul rural care se cacă în gropi săpate în fundul curții, beau apă din puț și se spală doar duminica la lighean. Zic de țărani pe bune, care ar putea să nu mai fie țărani, care nu mai sunt limitați de lipsa avansului tehnologic din zona lor de baștină, dar care au ales de bună voie să o ardă primitiv și în lumea civilizată.
Așa erau ăștia doi. După ce m-am așezat lângă ei, până să decoleze avionul și-au pus amândoi ochelarii de soare (era pe înserate, ploua și în avion era lumina slabă) și au început să-și facă selfie-uri. Cred că și-au făcut câteva zeci, de spui că fața lor era ceva floare rară de cactus care înflorește o dată la 4 ani și trebuie să imortalizeze momentul. Îi vedeam cum stau cu mâna întinsă, cu un telefon de căcat într-un capăt al brațului, iar la celălalt capăt al brațului cea mai cocălăroasă față pe care am putut s-o văd vreodată. Mă și mir cum de le făcea poze telefonul, probabil i-au dezactivat standardele sau ceva.
După juma' de oră de fotografiat mutrele buhăite și conversații care începeau doar cu apelativele "fă" și "baby", se holbau ca proștii pe hublou la nori și se mirau de cât de sus zboară autobuzul ăsta. Ca niște buni creștini ce erau au început să bată cruci când mai era câte un gol de aer. Probabil și-au dat seama că-s mai aproape de Dumnezeu și acum îi vede mai bine și le dă câte o bilă albă.
Ai simțit vreodată că trebuie să-ți vomiți mațele, să le clătești un pic în clor după care să le bagi înapoi în tine pentru că ceva te-a scârbit în așa hal de mult încât ai nevoie de spălături stomacale cu acid? Ei bine, cam asta am simțit eu când gherțoiul și-a ridicat tricoul și și-a scos burta afară în care bătea cu palma ca-n darabană și-i arăta remorcii lui cât de mult s-a îngrășat în ultima vreme. Pula mea, unde altundeva să-ți etalezi osânza dacă nu în avion în timp ce un străin se uită și ar vrea să bage cuțitul în tine să-ți mai facă încă un buric, dar nu l-au lăsat ăștia să intre cu el în avion...
Vine și stewardesa cu trocaricul ăla cu mâncare și băutură, care în scurt timp o să se transforme în "porumb fiert, porumb fiert avem!" la câți ciobani merg cu avionul. Țăranul, rupt de foame din naștere o strigă când era cu două rânduri mai în față, că vrea să mănânce. Îl cred că îi era foame, până atunci încheia orice replică cu "mânca-v-aș pula voastră".
După ce începe să ceară tot ce nu era pe meniu, își ia niște tăieței gretoși la pahar de plastic. Genul de chestie pe care nu voia să ți-o cumpere mă-ta din supermarket pentru că faci cancer de la ele. Ajunge să-și ia tăieței, la cere cere și lingură, deși n-aveau zeamă deloc, după ce exasperează stewardesa cerând toate căcaturile pe care nu le găsești în avion, inclusiv ciuperci. Sau CEPERCI, cum zicea el, în timp ce-i țâșneau stropi de salivă prin dintele lipsă. CEPERCI în pula mea, ceperci...
Da boss, zbori cu o companie low cost dar te aștepți să aibă undeva un bucătar care să-ți facă ție toate mofturile. Ce mai dorește domnul? Un platouaș cu mici, o ceafă de porc la grătar cu cartofi prăjiți și mujdei, niște mămăliguță cu smântână, o ciorbă de burtă?
Și-a scos o tufă de bani să plătească un căcat de pahar cu tăieței, pe care nu a putut s-o bage la loc în buzunar până nu i-a numărat din nou. Dacă avea așa mulți bani nu înțeleg de ce nu și-a pus dintele ăla care-i lipsea. Probabil era scos strategic ca să tragă pe acolo flegme și să scuipe coji de semințe, plm, ce știu eu. Mă mir cum de nu a venit cu grătarul după el să bage niste fleici pe drum.
M-am prins însă la ce-i folosea dintele lipsă după ce a început să mănânce. Pe acolo sugea tăiețeii. Nici până în ziua de azi nu am înțeles cum un singur om poate fi mai zgomotos decât o cantină întreagă atunci când mănâncă. Probabil că e ceva ce perfecționezi în timp, așa ceva n-are cum să-ți iasă bine din prima.
Prima dată a cerut "o supă de văcuță cu tăieței". S-a referit la tăiețeii la pahar de plastic ca fiind supă de văcuță... Marș în pula mea de sărăcie, ți-ai luat cei mai ieftini tăieței la păhărel, bagi în tine făină, apă și sare cu un vag gust artificial de vită, ca aia care te-a luat de bărbat. Nu mai încerca să te convingi singur că mănânci ceva mai de lux în pula mea de gibon!
După ce bagă tăiețeii ăia canceroși la maț, se tolănește lângă consoarta care a avut neșansa să-i fie nevastă și începe să fredoneze manele. Între timp îl sună 2005 să-i spună că-și vrea manelele înapoi. I-aș fi făcut cadou căștile mele, dar cel mai probabil n-ar fi știut ce-s alea și la ce să le folosească și s-ar fi scobit între dinți cu mufa jack, în timp ce cu dopul de cauciuc își pescuia scamele din buric.
După vreo două ore de zbor m-am cam plictisit să observ primatele de lângă mine, așa că mi-am deschis o carte. Apoi l-am văzut cu coada ochiului, ce fel se uita. Pe fața lui era ceva combinat între mirare, spaimă și curiozitate. Nu cred că mai văzuse vreodată așa ceva. Pentru el era ca un ziar, d'ăla cu care omori țânțării de pe bucile nevestei, doar că mai micuț și cu foarte multe pagini. Probabil nu înțelegea ce fel de Gazeta Sporturilor e asta și unde arată clasamentul și nevestele de fotbaliști dacă e plină toată de scris.
Imediat cum avionul își atinge roțile de pistă, opincarul își dă jos ochelarii de soare, probabil s-a prins și el că e noapte de vreo două ore, se ridică în picioare cu clocitoarea de lângă el și se uită tâmp la mine să mă ridic să poată ieși în spațiul ăla dintre scaune. Între momentul în care avionul atinge pista și până se deschid ușile să iasă lumea, mai durează cam 20-25 de minute. Ăla stătea în picioare lângă mine, cu capul aplecat ca struțul că se lovea de tavan, și aștepta să mă dau și eu jos și să stăm pe culoar ca proștii până se deschid ușile.
Mă întreabă mirat "Ce faci, nu cobori?". Singura replică ce mi-a venit a fost "Nu, eu cobor la următoarea". Credeam că s-a prins de glumă și acum o să se enerveze și o să mă înjure sau ceva de genul, dar el foarte senin mi-a spus "Aaa. Păi eu cobor aici, poți să te dai să ies?".
N-am știut ce reacție să am, m-am dat la o parte, au ieșit amândoi, și-au luat bagajele în brațe să nu cumva să le fure cineva și au așteptat vreo 20j de minute în picioare, în timp ce eu stăteam pe scaun și mă uitam la ei. Mna, nu voiam să rateze oamenii stația și să plece avionul cu ei dracuștieunde.
Am așteptat să iasă toată lumea din avion, după care m-am ridicat și eu și am mers liniștit pe culoarul pe care acum aveai loc să faci și piruete cu tot cu rucsac în spate de gol ce era. I-am găsit pe ceilalți grăbiți la coadă la verificat pașapoarte. Așa departe au ajuns.
Încă regret că e ilegal să-ți iei un cuțit cu tine în avion sau dacă din greșeală îi scapi un cot în gură gherțoiului de lângă tine să-l lași cu și mai puțini dinți decât avea când s-a urcat, te așteaptă băieții cu duba la aeroport și asta e nasol.
Cred că oamenii ar trebui să călătorească în funcție de IQ și nu de câți bani are fiecare. Toți care vor să iasă din țără să dea un test și să-i repartizeze în funcție de rezultate, de la trecut ilegal vama cu dubița de marfă până la avion buisiness class.
Cât despre mine, aș fi dispus să merg cu bivileta 2000 de km decât să mai împart același spațiu și aer cu oameni care-și încălzesc degetele în buric și pentru care dușul e ceva facultativ care se face doar dacă te duci la o nuntă sau botez ceva.
Pesa. Măcar asta e mai veselă.
