Uitați-vă întâi la clip și după citiți textul. O să aibă mai mult sens așa. Da, știu că e mult din partea mea să vă pun să vă uitați la mizeria aia, da nu-s decât 4 minute. Femeile se chinuie mai mult la naștere...cred. Nu l-am suportat niciodată pe tipul ăsta. De când a apărut pe youtube arătându-ne compilații de "clipuri funny haha mori de râs" între care mai apărea și el dând din mâini și spunând câte o glumă răsuflată. Îmi era antipatic ca om și conținutul lui mă plictisea teribil. Așa că de atunci nu i-am mai dat atenție. Astăzi, youtube s-a gândit că ar fi o idee bună să-mi împingă pe prima pagină clipul ăsta publicat ieri. Cred că cineva a dat niște bani la youtube pentru promovare să fie sigur că până și oamenii care nu dau o flegmă pe el vor fi siliți să-l vadă. Da, știu, puteam să nu dau click, dar când vezi titlul ăla știi că e ceva savuros de penibil încât vrei să te uiți doar să te poți pișa pe el după. Iar eu asta voi face acum. Știți vedetele alea de mâna a 7-a care nu mai sunt relevante de ceva ani, dar le vezi în ceva producție dubioasă în care bagă sfaturi de viață și citate motivaționale? Da, li se pare că-s cei mai potriviți să vorbească despre asta, pentru că au fost cândva cunoscuți, deci celebri, deci oamenii vor să audă rețeta succesului de la ei. Timp de 4 minute tipul ăsta mănâncă același căcat ca în orice poză cu nori pe fundal și ceva citat motivațional scris agramat peste.
Truisme jenante de 2 lei de genul nu te da bătut! nu renunța niciodată la ce-ți dorești! nu-i asculta pe heitări! luptă până vei reuși! nu te lăsa descurajat! tu poți face orice! ești buricul universului! ești dumnezeu pe pământ! singurul motiv pentru care ai eșuat în viață este că tu credeai că nu poți dar acum ți-am zis eu că nu-i așa! Pe bune coaie? E 2019 iar tu apari pe net într-un pulover răpănos să ne spui căcaturile astea de care toată lumea s-a săturat de prin 2005 și la care nu mai pun botul nici femeile de 50 de ani care abia au descoperit internetul? Cuvintele alea poate sună bine, dar nu înseamnă nimic. În 2019 îi spui unui om (dacă-i din abonații tăi, probabil nu prea inteligent) căcaturi gen "nu te da bătut, o să reușești!"? Cât de irelevant să fii s-o arzi așa? Se presupune că la câte sute de clipuri cu care ne plictisești de ani de zile ai făcut, ar cam trebui să știi să livrezi o idee și să faci ceva decent acum. Dar tu vii cu texte mai canceroase decât ce scria pe vederile Mamaia 1997. Pentru un plus de dramatism la jumatea clipului chiar rupe o foaie pe care a scris NU POȚI! Frumos, profesional, pentru că așa se face când vrei să treci peste ceva. Scrii pe foaie și după rupi, și e ca și cum...ai dezlegat un blestem care nu-ți dădea voie să evoluezi până atunci.
Parcă ești pizdele alea de 14 ani părăsite pentru prima dată de un băiat, care scriau "sentimente" pe o foaie și-i dădeau foc după. Bine, probabil publicul tău e la vârsta la care încă face asta deci îți înțeleg trimiterea. Încerci să te dai pe tine ca exemplu că plm, ești cunoscut, te-ai plimbat prin lume și ai făcut o gălăgie de bani de la youtube? Poate le spui oamenilor și cum ai venit tu cu un format furat de emisiune online în care tot ce făceai era să prezinți filmulețe vag amuzante, adică ce făcea Ray William Johnson doar că fără umor. Chiar nu te-ai gândit că oamenii se pot uita la clipurile alea și fără să vadă un agarici enervant vorbind între ele? Tot ce ai făcut tu a fost doar să vii cu ceva fumat din afară și să profiți de naivitatea unor copii (pentru că da, cei mai mulți dintre urmăritori tăi sunt copii) care nu știau engleză și n-aveau standarde în materie de conținut online.
Nu te mai căca pe tine c-ai făcut tu imposibilul de-ai ajuns unde ești, că nu e chiar așa. Da, ce-i drept, ai avut răbdare de autist și timp liber de șomer să faci atâtea sute de clipuri la fel în toți anii ăștia. Dar asta nu e ceva de bine, nu-i învăța pe copiii ăia de al căror viitor spui că-ți pasă să facă la fel. N-ai făcut niciodată nimic original sau care să nu fie o copie proastă la ce-ai văzut că fac alții mai cunoscuți prin state. Dar cum am zis, majoritatea fenilor tăi sunt copii care oricum nu înțeleg multe. Habar nu am ce vârstă are acum, probabil ai trecut de 30. Și e penibil ca la vârsta asta să vorbești ca Mihaela Rădulescu de când e la menopauză. Adică să spui niște căcaturi irelevante unui public care oricum nu înțelege mare lucru.
Pe la sfârșitul clipului omul ne învață și istoria becului. Adică probabil așa cum s-a documentat din alte clipuri motivaționale de pe Youtube, și ne prezintă becul ca invenția lu' Thomas Edison, despre care ne zice că a mai făcut alte câteva sute de becuri până să dea de ăsta bun, da nu a renunțat și nu a ascultat de heitări și de aia a reușit în viață, copii! Să-mi bag pula-n ea de logică și raține. Cum poate omul ăsta să abereze așa? Să vorbești atât de sigur pe tine despre tăria de a continua când tu ești în mijlocul celui mai odios delir? Da, după spusele lui, Edison a inventat singur câteva sute de becuri, nu e ca și cum în perioada aia cam toți oamenii specialiști în domeniu lucrau la ideea de a transforma electricitatea în lumină și cam toți aveau la bază studiile lu' Tesla. Nu, copii, nenea Edison a găsit niște sticlă pe jos, niște fier, le-a luat și s-a apucat sigur să facă sute de becuri în timp ce restul aruncau cu pietre-n el și-i spuneau să-și găsească ceva serios de muncă. Dar n-a renunțat și până la urmă a reușit! De asta e important să mă ascultați pe mine dacă vreți să reușiți în viață! Pentru că și eu, ca Edison, m-am ridicat pe pula mea fără vreun ajutor din exterior și fără să profit de naivitatea nimănui! Eu am fost primul pe youtube cu formatul ăsta de emisiune! De fapt eu am fost primul pe youtube la modul general. De fapt, eu am inventat internetul și camerele de filmat! Dar știți care-i adevăratul motiv pentru care puletele ăsta aberează în așa hal truisme ieftine ca o femeie divorțată în criza vârstei de mijloc?
Da, sponsorul. Ce, credeați că videoclipul nu-i sponsorizat? Că nu i-a dat nimeni bani să mănânce căcatul ăsta ieftin în fața camerei? Ăia de la Samsung i-au băgat niște bani în cont să le facă reclamă iar el, ca un mare creator de conținut original și de calitate ce este a ales să facă asta. Că e cam greu să faci un clip interesant când toată cariera ta e bazată doar pe ciordeală. Doar că acum n-a mai ciordit câte un pic de la o tonă de youtuberi din state, ci a ciordit o tonă dintr-o singură carte de citate motivaționale pentru oameni cu sindromul down. Cam pe asta s-au bazat toate clipurile lui oricum. Companii mari care-i dădeau bani să facă reclamă iar el încercând să plaseze produsul sub forma conținutului video. E un fel de Puya care de la muzică proastă a ajuns la vândut chips-uri iar în prezent se folosește de faptul că acum 20j de ani făcea muzică proastă doar să vândă chips-uri. Cam așa și el, se folosește de faptul că niște ani tot a încărcat același clip plictisitor pe youtube, doar să poată face reclamă la Samsung. Da copii, asta e rețeta succesului. Plictisiți și voi oamenii cu clipuri de căcat vreo 10 ani și poate după un producător cunoscut vă va lăsa să-i faceți reclamă. Până atunci nu uitați să fiți motivați, să nu renunțați le visurile voastre și să nu băgați în seamă heitării care vă spun "găsește-ți și tu ceva serios de muncă sau te dau afară din casă". Succes.
Povestea și scenele cinematice din jocurile video sunt pentru virgini acneici cu răbdare de autist și timp liber de șomer. Dacă ești genul de om pe care nu-l enervează povestea și scenele cinematice dintr-un joc video cel mai probabil în momentul ăsta eu port bocanci mai inteligenți decât tine. Îți plac poveștile și să te uiți la imagini în mișcare care se derulează pe un ecran fără să te implici efectiv în acțiune? Pentru asta există filmele. De câțiva ani producătorii de jocuri tot încarcă conținutul cu poveste inutilă și scene cinematice care oricum n-au legătură cu acțiunea jocului și nu îți influențează cu absolut nimic deciziile în ceea ce privește gameplay-ul. Da, ți-am promis 8 ore de gameplay, doar că din alea 8 ore, doar 3 o să fie joc la propriu, care implică apăsat pe butoane, restul timpului o să stai și o să te uiți la tălâmbul la un monitor cum niște caractere animate vorbesc căcaturi sau se întâmplă explozii. Nu, nu poți da skip, chiar dacă asta nu ți-ar afecta cu absolut nimic experiența pe care o ai în joc. Trebuie să stai înfipt pe scaun și să te uiți la niște imagini, cel mai probabil cu o bală în colțul gurii dacă ești genul de om care are răbdare să se uite la așa ceva, și cu două bale dacă-i mai face și plăcere. Da, știu că există jocuri de aventură și rpg în care povestea e ceva esențial în jurul căreia trebuie să dezvolți un personaj și să iei decizii în funcție de informațiile pe care le aduni pe parcurs. Acolo pvestea e ok, chiar parte din gameplay. Scenele cinematice la care nu poți da skip rămân în continuare cel mai mare coș de pe curul jocului. Nu, nu vrea nimeni să piardă 15 secunde din joc doar să vadă cum se miră asasinul tău că a găsit o sabie nouă. Povestea și scenele cinematice n-ar trebui să aibă ce căuta într-un joc de acțiune, curse, sport, shooter, arcade, fighting, puzzle, RTS, TBS...etc. Cam tot ce nu are povestea ca parte de gameplay fără de care nu poți termina jocul. În afară de RPG-uri și aventură, poți termina jocul lejer dacă nu știi povestea și sări peste cinematice și nu simți că ai pierdut vreo ceva din toată experiența. Data viitoare când joci un shooter de război închide monitorul și boxele de fiecare dată când apare un cinematic sau ceva general mănâncă căcat. Sau pleacă pur și simplu de acolo și întoarce-te când se termină. E ca și cum schimbi pe alt program când apare publicitate în timpul filmului la TV. Nu, în jocurile care au fost făcute să apeși ca handicapatul pe butoane nu ai nevoie de motivație suplimentară să omori zombie, soldați ruși, mutanți sau orice altceva. Scopul e unul simplu și precis, să duci nivelu la sfârșit după care să începi altul mai greu și tot așa până se termină jocul. N-ai nevoie de o poveste în spate să te motiveze să pui ținta și să tragi, să câștigi cursa sau să hăcuiești hoarde de orci. Dacă ești genul de om care are nevoie de o poveste ca să facă treburile alea probabil ești genul de om care în viața reală are nevoie de altcineva să-i lege șireturile. Cam asta au ajuns jocurile video din ziua de azi, prea puțin joc și prea multă poveste și scene în care nu se întâmplă nimic, dar peste care nu poți să treci că altfel ar dura mai puțin jocul și să te lauzi în reclame cu 3 ore de gameplay e ca și cum te-ai lăuda tipelor că ai pula de 12 centimetri. Da, teoretic poți să-ți faci treaba și cu aia, dar practic nu asta e cam ce vor să audă. Mai țineți minte NFS Carbon? Adică ultimul joc decent din serie. În ăla au băgat poveste și scene cinematice în care nu se întâmpla nimic care să aibă legătură directă cu tine. A simțit cineva nevoia de așa ceva în vre-un joc de-al lor precedent? Cumva între două curse erați ceva de genul "hmmm, parcă lipsește ceva din jocul ăsta, niște oameni animați care dau din gură sau o scenă de urmărire ca în filme, da, fix cu asta vreau să-mi ocup timpul acum!". Pentru că aparent vechiul format de joc adică cursă-cursă-cursă-cursă mai grea... era monoton și plictisea oamenii, așa că au mai băgat și câteva secvențe dintr-un film ce seamănă cu jocul între curse ca să-ți ocupe timpul și gameplay-ul să ajungă la jumate din cât era jocul precedent din serie, Most Wanted. Am căutat cifrele, nu mănânc căcat. Cea mai mare problemă pe care o am cu moda asta tâmpită de a face un film interactiv pe care să-l vinzi ca joc, este că practic nu-ți mai dă voie să te joci puțin, să umpli 30 de minute cât mai ai până să pleci cu altceva în afară de scobit în nas și scrollat facebook-ul. La jocuriule mai vechi, în jumate de oră aveai timp sa termini două trei nivele, că doar dădeai start și după începeai să apeși pe butoane să nu mori. Încearcă să faci asta acum. În 30 de minute abia treci de animațiile alea de căcat din meniu și începi jocul timp în care nu faci prea multe chestii că trebui să te uiți la niște personaje care vorbesc între ele despre ce urmează tu să te joci. Dacă nu ai la dispoziție mai mult de 2 ore nici nu merită să deschizi jocul. În ultimii ani producătorii de jocuri s-au cam prins că au multe momente moarte în care ăla care le cumpără jocul nu face practic nimic și au încercat să bage niște acțiuni care să pară că-s controlate de tine, dar practic tu doar apeși pe un buton la întâmplare iar ei îți dau senzația că ai controlat ceva. Nici măcar libertatea aia de a pleca să te caci cât ține cinematicul nu ți-o mai lasă. Acum trebuie să stai cu ochii ațintiți de monitor ca să apeși SPACE când caracterul tău se pregătește să sară de pe tren în elicopter într-un cinematic de 4 minute care-ți este vândut ca gameplay, că doar faci ceva, apeși un buton! Unele jocuri cam pe asta se bazează. Pe lângă faptul că au fost făcute cu o dificultate mult prea scăzută ca să le poată termina orice prost și să simtă toți inapții senzația că au realizat ceva ca să mai dea bani și pe următorul joc, nici nu-ți oferă cine știe ce satisfacție ție, unui om normal căruia nu-i curge scuipat din gură. Sunt bucăți întregi din joc în care tu doar mergi sau îti arată cum se petrece acțiunea iar tu apeși de câteva ori două butoane și gata, ai făcut nivelul și 2000 de achievement-uri, că acum toți îți dau achievement-uri pentru absolut orice, chiar și dacă stai o oră în joc fără să faci nimic. Nu știu dacă e din cauză că mi s-a dezvoltat mie creierul prea mult în ultima vreme, dar din ce văd în ultimii ani, multe jocuri au început să aibă un nivel tot mai scăzut de dificultate. Nu îți mai sunt împinse la extrem reflexele, viteza de reacție, capacitățile de multitasking, cât de dispus ești să joci același nivel de 87 de ori până să-l termini pe modul hardcore, sau să-ți coordonezi mișcările încât să scapi la sutime de secundă. Lucrurile pe care se pun acum accent cel mai mult sunt grafica, efectele, și cât de bine simulează realitatea chiar dacă e vorba de un joc cu zombie care ar trebui să fie fix opusul, o evadare din realitate. Da, știu că o să-mi spuneți că există și jocuri care chiar au poveste interesantă. Dacă ai o poveste bună de spus, adună niște actori adevărați, un decor real, filmeaz-o și lasă-mă să pierd doar două ore din viață dacă vreau să-ți văd povestea, nu mi-o băga pe gât în reprize de două minute pe parcurs de 10 ore în timp ce eu încerc să fac altceva, adică să mă joc. Pesa.
Am mai scris despre asta și acum vreo 5 ani când tot așa, oamenii dădeau prea multă importanță unei chestii de lovit mingea cu piciorul, deci majoritatea ideilor o să vină din textul ăla pe care oricum nu-l mai țineți voi minte. Cine mă cunoaște știe că nu-mi place fotbalul. De fapt, nu prea îmi place sportul. De fapt, nu-mi place să mă uit la oamenii care fac sport. N-am să înțeleg niciodată activitatea asta, de a te uita la alții care se joacă. Și să mai fii și fascinat și să vorbești cu oamenii despre cum se joacă alții. Mie în general nu-mi place să mă uit la oamenii care fac ceva. Nu e ca la un film, să vezi mereu chestii noi, actori, decor, acțiuni diferite și scene trase calumea. La sport sunt doar niște oameni care de cele mai multe ori arată la fel și fac aceeași chestie tot timpul. Singurul lucru care diferă uneori e rezultatul final, și ăla foarte puțin. Iar a venit febra aia cu fotbalul, campionatul și alte mizerii pe care eu nu le-am găsit niciodată interesante. Dar nu asta mă enervează la fotbal. Fiecare are dreptul să se uite la ce vrea pula lui, nu-i asta problema mea. Ce mă deranjează pe mine este uimirea de pe mutra unora care mă întreabă dacă am văzut nuștiuce meci sau chestii legate de fotbal, iar eu le răspund "nu, nu mă uit la fotbal. Nu-mi place fotbalul", moment în care pe fața lor care și așa nu emana prea multă inteligență se instalează o privire tălâmbă între mirare și "cum plm?". Păi cum adică să nu-ți placă fotbalul, toată lumea se uită la fotbal. Tuturor bărbaților le place fotbalul! Forbalul, berea și femeile! Astea nici măcar nu se pupă între ele. Berea n-are absolut nicio legătură cu sportul iar dacă-ți plac atât de mult femeile de ce pula mea te uiți la 22 de bărbați în același timp? Ok, să zicem că trec peste fotbal ca sport în sine. Poate nu-l înțeleg eu, deși nu văd ce e atât de înțeles despre niște dârlăi care fugăresc o minge și încearcă s-o trimită în părți opuse ale unui teren. E pasiunea lor să se uite la niște băieți care se joacă, nu mă bag. Și eu m-am uitat la filme proaste deși știam că-s proaste, sau când beau prea mult îmi pun un episod din Las Fierbinți, să-mi reducă un pic IQ-ul pe moment să nu cumva să-mi vină vreo idee și să mă apuc de scris. Toți avem plăceri vinovate. Ce mă deranjează pe mine la fotbal este gradul de implicare al fanilor. Bă, voi i-ați văzut pe ăia? Ăia care se duc pe stadion, vopsiți pe față, cu căciuli colorate, vuvuzele, pocnitori și alte minuni, doar să vadă cum niște băieți fugăresc o minge pe tarla. Cum căcat să fii în halul ăla de maniac? Apoi mai sunt și ăia care "țin" cu o echipă. Adică speră ca niște oameni aleși la întâmplare de ei, că niciodată nu mi-am dat seama după ce criterii se apucă lumea să țină cu diferite echipe, că doar nu le reprezintă ăia interesele sau ceva iar singurul lucru care diferă între echipe este culoarea echipamentului. Ții cu echipa aia, ca să ce? Ce căcat primești dacă au câștigat sau dacă au pierdut? (îi excludem de aici pe tinerii antreprenori care bagă la pariuri la fiecare meci și după se plâng că au rămas fără bani). Nu înțeleg, de ce ar trebui să mă bucure pe mine că niște oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată au băgat mingea într-o poartă de mai multe ori decât alți oameni pe care nu i-am cunoscut în viața mea? Ești retard ce plm? N-ai și tu realizări personale de care să te bucuri? Trebuie să crească inima în tine doar când necunoscuții reușesc să facă ceva? Am mai auzit și căcatul "păi este echipa națională a țării, e normal să fii mândru când câștigă un meci!". Uhm, nu, nu e normal. E normal doar dacă ești redus mintal. Un om normal niciodată nu s-ar bucura la așa ceva mai ales dacă lui nu-i iese nimic din toată treaba asta. Nu, nu-s ăia mândria țării. De fapt nu ar trebui să fie niciuna. Simplul fapt că m-am născut în același spațiu politico-geografic cu niște oameni care au avut rezultate bune într-un sport, nu ar trebui să mă facă să mă simt mai bine cu mine ca om. Există doar mândrie individuală, nu națională. Adică atunci când reușești să te realizezi pe plan personal. Cu cât mai mulți oameni dintr-o țară reușesc să facă asta, cu atât crește și nivelul țării. Dar n-ai cum să spui că ești mândru că 11 băieți din țara ta joacă fotbal bine, când tu muncești cu ziua și te caci sub cireșul din spatele curții că n-ai bani să chemi vidanja să-ți golească fosa tot din spatele curții. Adică da, te bucuri pe moment de victoria ălora, după care te întorci la viața ta tristă și tăiat parizerul pe ziar în timp ce ei beau șampanie scumpă din buricul pizdelor. Unde-ți mai este mândria națională acum? Mă mai enervează și oamenii care se uită la fotbal. Dar nu ăia care doar se uită, că asta am încercat și eu să fac acum câteva zile și n-am rezistat tot meciul că mă plictiseam în pula mea că n-am creier de pisică să fiu fascinat de chestii în mișcare, doar pentru că-s în mișcare. Mă refer la oamenii care se uită interactiv la fotbal. Ăia care stau în fața tv-ului cu berea răsuflată în halbă, persan de semințe sub ei, tricou mult prea mulat cu echipa preferată și care urlă în fața televizorului. Efectiv urlă la LG, care-i doar un obiect în pula mea! Acum problema n-ar fi că urlă, c-am mai văzut oameni care să urle la lucruri și să se certe cu obiectele prin casă. Au ei o denumire mai specială, nu știu cum le zice. Probabil retardați. Problema e că urlă la TV de parcă jucătorii i-ar auzi. Nu ghiolbanule, nu te aude nimeni de pe teren. Singurii care te pot auzi sunt oamenii din jurul tău și vecinii pe care probabil îi deranjezi. Urlă și le spune când să dea pasă și ce să facă cu mingea. E clar că ei știu mai mult fotbal decât ăia care joacă și se antrenează zilnic. Am întâlnit chiar și cretini care urlau "dă bă boule gol!!". Să mori tu? Asta trebuia să fac cu mingea? Și eu ca prostul o plimbam pe teren, credeam că-i animal de companie. Adică asta presupun că e în mintea lor, au impresia că știu mai mult fotbal decât jucătorii și că trebuie să strige la ei să dea gol. Dacă n-au dat gol înseamnă că n-a strigat destul de tare. Așa funcționează fotbalul. Ăsta cred că e motivul pentru care se ceartă ca prostul cu televizorul, că altfel nu-mi explic. Extazul maxim vine atunci când echipa lor dă gol sau câștigă, moment în care încep să urle și să se bucure de parcă le-a promis cineva ceva. Zici că a venit un vrăjitor cu bagheta magică și le-a mai dat 5 cm de pulă la fiecare. Nu înțeleg de ce se bucură, că în câteva minute trece bucuria aia și se întorc la viața lor anostă care a rămas neschimbată. Așa-i când te bucuri de ce fac alții, trece repede și realizezi că la tine nu s-a schimbat nimic și nu mai ai motiv de fericire. Iar dacă câștigă echipa cu care țin ei, umblă cu un rânjet tălâmb pe muian și zic așa glorioși „le-am arătat noi lor!”. Care noi bă scatofilule? Că tu n-ai avut nicio contribuție în caz de victorie. Care noi? Urlatul în fața tv-ului nu ajută pe nimeni cu nimic. Le-au arătat ăia 11 jucători care au fost pe teren și le-au băgat de mai multe ori mingea în poartă și cu care tu n-ai nicio legătură. Atât. E meritul lor și atât. Tu, dacă ai stat pe canapea cu stomacul plin de troscău și coji de semințe pe burtă n-ai ajutat pe nimeni cu nimic. Nu-ți mai însuși meritul altor oameni dacă tot ce ai făcut tu a fost să scoți interjecții și sunete de urangutan răgușit pe toată durata meciului. Cam atât despre mirificul sport rege care implică 22 de oameni și-o minge pe care o lovesc când unii când alții. Știu că mă urâți și v-ați supărat, da n-am ce face și chiar mă doare-n pulă de supărarea voastră. Pesa.
Omul de obicei e un animal sociabil, chiar dacă poate sta și singur fără să-l deranjeze prea mult. Adică îți trebuie cel puțin un dârlău să faci o beție, altfel bei singur și după standardele societății ești alcoolic. Dar sunt unii oameni cu care n-ai vrea să bei niciodată, chiar dacă plătesc ei și bei lacrimi de feministă ofensată într-un pocal făcut din craniul dușmanului. Cu unii n-ai face nici asta, oricât de tentant ar suna să bei lacrimi de feministă ofensată. Preferi să poștești un pet răsuflat de Postăvaru cu boschetarii din parc decât să îți pierzi timpul cu oamenii ăia. E mai demn și mai justificabil să ai herpes anal la gură decât să suporți compania unor lichele de genul: 1. Protestatarii #rezist sau #inapți care nu-s în stare să facă ceva cu viața lor, habar nu au nimic despre politică, dar Dragnea e ăla din cauza căruia n-au ei Lamborghini și mănâncă pateu întins cu sila pe franzelă nefeliată. Că ei așa ca oameni au potențial masiv și dacă nu era sistemul ăsta de căcat acum ciocneau pahare de șampanie scumpă cu Țiriac, nu în birt pe datorie în timp ce-și promit lor că mâine o să se uite pe e-jobs după un loc de muncă, pentru că tot e luni și se trezesc la 12 iar lunea e ziua perfectă în care să vezi unde se mai caută ca necalificat. Dacă bei cu un astfel de om probabil următoarele 6 beri o să i le plătești tu, că el n-are de unde, n-auzi că România și corupție și Dragnea? 2. Jegosul care stă mereu pe telefon. După ce te bate la cap două săptămâni să ieșiți că nu v-ați mai văzut demult (probabil cu un motiv) și în sfârșit accepți să-ți rupi din timp să sugi niște beri cu respectivul gunoi, o să-ți spună cât de bine îi pare că în sfârșit v-ați găsit după care își deschide telefonul și se benoclează în el ca săracul la raionul cu mezeluri, făcând complet abstracție de prezența ta. Nu are nimic important de făcut pe telefon, doar scroll-ează rețelele de socializare sau vorbește cualtcineva. În momentul ăla blestemi toată evoluția tehnologică și faptul că ai decis să ieși la bere cu căcatul ăla cu chip uman. Dacă discuția nu se încheie cu "de-acu' să mai iasă mă-ta aia proastă cu tine care n-a avut inspirația să te avorteze înainte să ajungi un pișat de om" și o bere vărsată în creștetul gibonului fascinat de tehnologie când nu trebuie, înseamnă că n-ai respect de sine. 3. Distrusul care vorbește doar despre cum bagă el pastile-n club și dute orice mamifer de sex opus. Cu o demnitate mai scăzută decât nivelul de trai din satul lui de baștină și mai plin de boli decât un bordel din evul mediu, terminache insistă să-ți povestească despre cum a combinat el două studente din Republica Moldova după ce a băgat 2 ecstasy, 5 xanax, 8 shot-uri de Jager și câteva fumuri din ceva ce nici el nu știe ce era. Îți repetă din nou aceaași poveste chiar dacă i-ai zis de nenumărate ori că nu te interesează și hai în pula mea să vorbim despre altceva. Probabil va sfârși prin a-ți spune că ești plictisitor și nu știi să-ți trăiești viața, că tu n-ai stat la after party în vamă ca el să tragi aspirină pisată din buricul bagaboantelor. Știu boss, scuze, eu fac parte din categoria aia de ciudați pe care nu-i ustură când se pișă. 4. Pufuletle care încearcă mereu să-ți dea sfaturi de viață avându-se pe el ca exemplu pozitiv și demn de urmat. Probabil ți-a fost coleg de liceu, vecin sau prieten de familie la care te puneau ai tăi să mergi în vizită când erai mic după care se uitau cruciș la tine când le zicea mă-sa că are note mai bune decât ale tale și a fost și la olimpiadă pe județ. Oricum, l-ai cunoscut din oficiu și nu l-ai ales niciodată ca prieten, dar ieși cu el când te cheamă că nu-i om rău și probabil o superi pe mă-ta dacă-l refuzi. Îți spune să ieșiți la o bere, dar nu o să-și ia niciodată bere. Nu bea alcool că-i cu mașina și încă mai are de plătit rate la ea. Cel mult o să-și ia un Heineken la 330 și o să tragă de el două ore, în timp ce tu ești la a 6-a Timișoreana și-l asculți plictisit despre cum a terminat el facultatea, s-a căsătorit, are un copil și îl așteaptă acum și pe-al doilea. îi simți privirea aia de popândău care te acuză de "da de ce n-ai făcut și tu ca mine, că uite eu ce realizat am ajuns!". Din bun simț îl lași să-și facă numărul despre teoria tânărului familist și pleci. Iar el rămâne cu impresia că are dreptate iar într-o zi o să ai și tu o viață plină de realizări cum are el. Pe drum spre casă te consolezi cu gândul că probabil prostul încă se semnează cu prenumele lui scris cu litere de tipar. 5. Târfa care are mereu ceva de făcut și anulează totul în ultimul moment. Ai cunoscut-o acum 3 săptămâni la un revelion sau ziua unui prieten și ați schimbat câteva vorbe despre cât de nasoală era muzica și cum amândoi voiați să fiți în altă parte. Apoi te întâlnești întâmplător cu ea pe stradă, pare că se bucură ca polițaiul la șpagă când te vede și-ți spune că ar trebui să ieșiți la o bere și să mai povestiți despre cât de nasoală era muzica la petrecerea aia. Accepți să ieși cu ea, că tipa pare ok, nu-i așa urâtă și are și țâțe mari. îi spui că poți mâine, dar ea mâine nu poate pentru că are programare la salon să-și penseze părul din nas, sau ce scuză mai bagă femeile de care un bărbat oricum nu și-ar da seama că-s vrăjeală. Atunci vineri e ok? Da, rămâne pe vineri! Vineri îți pui hainele de duminică cu două zile mai devreme, faci chiar și duș și te razi la coaie, că n-ai de unde să știi cum degenerează discuția într-un "hai la mine, că-i târziu și să nu mai dai bani pe taxi". Apoi o suni pe cunoană să-i spui unde și la ce oră. Răspunde și-ți spune că-i pare rău, dar i s-a îmbolnăvit pisica și trebuie să meargă cu ea să-i facă clismă cu fericire. Înjuri de paști/dumnezei în gând, dar încerci s-o înțelegi și să empatizezi cu drama ei, c-așa ai văzut tu în dramele romantice din anii 2000. îi spui că e ok, atunci Sâmbătă? -Sâmbătă mă duc la masaj anticelulitic. În gândul tău "te futeam și cu celulită, nu mă deranjează". -Duminică? -Duminică tre să plec la bunici. Și ce pula mea, te țin ăia acolo toată noaptea să le reciți poezii despre comunism până adorm? Până la urmă nu reușiți să ajungeți la un numitor comun și-ți dai seama că orice zi ai alege ea știe de pe-acum că are ceva de făcut. Renunți oricum la idee și te gândești că tipa țopaie în pula altui dârlău care n-a insistat atât de mult să iasă cu ea, deși la început ea ți-a propus asta. Cam ăstea ar fi primele 5 categorii de oameni cu care nu trebuie să ieși niciodată la bere sau orice altceva. Serios, e mai plăcut să stai acasă să mângăi igrasia din baie decât să-ți pierzi vremea cu ăștia de mai sus. Pesa.
Haterul suprem s-a întors și a adus cu el două remorci de pulă să le bage în diverse chestii care se întâmplă în jurul lui. Și se întâmplă multe. Dacă te uiți pe orice calendar de perete și fuți o flegmă la întâmplare pe el, ai toate șansele să pice pe o zi in care teoretic se întâmplă ceva. Sărbătoare religioasă sau ceva zi la care oamenii au căzut de comun acord că atunci e o zi specială. Nu știu care oameni că pe mine nu m-a întrebat nimeni nimic. Oamenii ăia simpli în gândire și care duc o viață anostă și de căcat încât au nevoie să se prefacă mereu că se întâmplă chestii să nu-și smulgă părul de plictiseală. Ar fi un șoc prea mare pentru agenda lor superaglomerată în care și-au planificat și când se duc să se cace pe cel puțin 3 luni de-acum, să facă așa o chestie complet aleatorie, gen să se urce în mașină și să meargă undeva unde n-au rezervare sau nu-i așteaptă nimeni acolo. [Oamenii care își fac rezervări la restaurante și care știu cu 3 zile înainte unde și ce o să mănânce rămân în continuare mai jos decât limacșii pe scara evoluției. Mănâncă în pula mea unde găsești deschis și liber. Tot acolo intră, tot la fel de maro iese.] Fiind prea proști să facă ceva diferit, prea fără imaginație să inventeze o chestie nouă și prea speriați de un viitor incert, oamenii au nevoie să inventeze zile speciale. Să cadă de comun acord că unele zile de pe calendar sunt diferite și să-și planifice distracțiile și astfel s-au creat evenimentele. Era de-ajuns ăla în care te prefaci că e ziua ta pentru că au trecut de X ori câte 365 de zile de când te-a scos mă-ta din scorbura ei soioasă și trebuie să te distrezi și să dai de băut apropiaților. Și să te superi pe ăia care nu-și aduc aminte că au trecut de X ori 365 de zile+9 luni de când mă-ta a făcut sex neprotejat. Observați logica? Absolut nicio zi nu e specială. Toate sunt la fel. Poate în afară de alea când e eclipsă sau se întâmplă fenomene naturale gen cutremur, tsunami sau viituri în Moldova. În rest, toate zilele sunt la fel, nu e niciuna specială, n-ai de ce să sărbătorești ceva în pula mea de om prost civilizat cu forța și părăsit de neuroni. Dar oamenii se prefac de mult timp că se întâmplă ceva în anumite momente ale anului. Se prefac atât de bine încât unii se și supără pe tine dacă nu te prefaci cu ei. Cum adică, nu-ți sărbătorești ziua de naștere? Cât de trist și fără viață socială ești! Nu coae, doar că poate în ziua aia sunt obosit, n-am chef, sau am altceva de făcut. Spre deosebire de tine, eu dacă vreau să beau și să mă distrez pot s-o fac în orice zi am eu chef, atunci când simt nevoia, că nu-s setat genetic să mă bucur când zice calendarul că trebuie s-o fac. Cea mai apropiată zi inventată în care oamenii fac căcaturi speciale e 14 februarie. Adică peste vreo două zile, o să vezi toate cuplurile proaspăt combinate cum își sug reciproc cariile la ceva lumină de lumânare prin vreun restaurant infect cu inimioare în geam, să vadă cetățenii de afară că acolo e locul pefect în care să molfăi ceva împreună cu jumatatea care va gâfâi sub tine peste câteva ore (speră unii). De vreo două săptămâni, dacă intri în orice magazin o să fii invadat de roșu mai ceva ca absorbantul unei femei în culmea menstruației. Deja devine kitschos, plictisitor, penibil, lipsit de orice urmă de originalitate și bun gust. "Wow, ce e asta, o felicitare cu inimioare, o cutie de bomboane în formă de inimă, o floare și un ursuleț de pluș? Vaaaaai, cât de original și frumos! Chiar nu mă asteptam să primesc asta de 14 februarie, nici nu știu unde ai găsit așa minunății! Fute-mă de să-mi sară otita din orechi!!!" Nu, nu o să se mire nimeni dacă faci asta de 14 februarie la fel cum nu se miră nimeni că faci sarmale de crăciun sau tort de ziua ta. Toată treaba asta trece de orice limită a penibilului când vezi cupluri care de obicei se poartă de căcat unul cu altul, se vede că s-au săturat unul de celălalt, nu-și mai vorbesc frumos, se fut din nevoie și lipsă de altceva mai bun dar cu toate astea, pe 14 februarie își iau atitudinea de proaspăt îndrăgostiți și se poartă de parcă se cacă cupidon fericire peste capetele lor. Da, tot un cuplu anost și plictisit sunt, dar în ziua aia simulează fericirea. Oo, da, uite ce minunati suntem împreună și cum ne iubim ca-n prima zi când tu erai beat și eu voiam să-l uit pe fostu'. Hai să cheltuim cu 50 de lei mai mult pe mâncare în seara asta iar la noapte eu o să mă prefac că chiar am orgasm. Aud idioți care spun "abia aștept să vină Valentine's day, am făcut rezervare la [loc oribil cu mâncare scumpă și de căcat] și după mergem la [film oribil, comedie romantică cel mai probabil, pe care-l găsești gratis pe torrenți]". De ce abia aștepți ceva ce poți face fix acum? Dacă îți place asta așa mult încât abia aștepți, de ce nu mergeți chiar în seara asta să mâncați mai scump și să vedeți un film? Se simte altfel pe 14 februarie? E mai frumos afară atunci? Îți crește pula cu 3 centimetri fix în ziua aia de trebuie să aștepți până atunci să faci ce poți face foarte bine și acum? Valentine's day și alte sărbători inventate sunt pentru oamenii extrem de proști, cărora dacă nu le-ar spune nimeni cum și când să se distreze ar sta zilnic în casă numărându-și flocii sau ce alte preocupări mai au ăștia cu moluște în loc de creier care nu-s în stare să facă ceva din proprie inițiativă și nu atunci când au hotărât ceilalți că trebuie. Îți iubești prea mult femeia și vrei să-i arăți asta? Dacă aștepți până pe 14 februarie să faci ceva frumos pentru ea, cel mai probabil ești genul de bărbat părăsibil, pe care o să-l lase când găsește altceva mai bun. Și va găsi repede, că aproape orice e mai bun decât tine. Ești dameză și aștepți să primești chestii roșii și pufoase de 14 februarie doar ca să le arăți prietenelor tale cum îi pasă animalului de tine și să te simți importantă din cauza asta? Stai liniștită, face asta doar să-ți țină mintea ocupată cât îți fute cea mai bună prietenă. Și când ai puțină minte, e ușor s-o ții ocupată cam cu orice. Lumea ar fi un loc mult mai frumos și ușor de suportat dacă oamenii nu ar inventa sărbători și dacă magazinele nu te-ar asalta cu căcaturi festive în funcție de ce se întâmplă pe calendar. Mediul online ar fi și el mult mai puțin canceros dacă oamenii nu și-ar ura chestii în public în funcție de ce se întâmplă pe calendar. Vrei să-i spui ceva consoartei să vadă că tu ești masculul alfa și să tragi în ea la noapte până cade tencuiala de pe pereți? Perfect, fă-o. Dar fă-o când simți nevoia și când ai chef, nu când o face toată lumea. Oamenii care fac ceva special de Valentine's Day sunt cei mai proști oameni pe care îi cunoști. Practic specialul lor devine banal și fără sens dacă fac toți același lucru în același timp. Da, lasă-i pe ăia de la supermarket să mai profite un pic de naivitatea ta. Să-ți vândă toate căcaturile roșii de pluș și toată ciocolata veche care nu s-a dat de crăciun. Lasă-i și pe regizorii ăia de mâna a 4-a să mai scoată o comedie romantică la care să mergi cu aleasa sperând că la genericul de final o să fii cu mâna în chiloții ei. Haideți să hotărâm toți când e ok să ne distrăm și ce să cumpărăm în zilele alea, ăsta-i spiritul! Să-ți spună cineva când și ce să cumperi ca să simți că ești fericit. Să-ți bage în cap ideea că ești de căcat dacă nu dai bani când și pe ce vor ei și nu poți fi fericit altfel. Unii oameni merită scoși în stradă și împușcați în genunchi sub ochii mulțimii și lăsați acolo să moară de la hemoragie. Aveți noroc că nu-s dictator. Încă. Pesa.
