Io și Dumnezeu

Nu-i pasă nimănui în ce relații sunt io cu divinitatea. Nu despre asta vreau să vorbesc. Nici n-am chef să deschid polemici dacă există sau nu vreun omnicăcat care să ne dea capace că nu ne-am dedicat existența făcând voia lui.  În general sunt extrem de necredincios. Da asta mai mult ca să pot face mișto de orice religie. E evident că nu dețin eu adevărul absolut și nici n-am pretenții la așa ceva.

V-aț întrebat vreodată, voi ăștia mai păgâni din fire, cum ar fi dacă după ce dă tramvaiul peste voi sau sugeți  o țeavă de mitralieră și treceți în neființă, chiar există lumea cealaltă și-l întâlniți pe Dumnezeu? Dumnezeul ăla în care n-ați vrut voi să credeți și de care v-ați bătut pula mereu. Io m-am gândit.

Cam ce-aș vobi cu Dumnezeu dacă prin minune m-ar ajunge blestemele oamenilor care mă urăsc și aș muri otrăvit prin spânzurare pe scaunul electric. Și aș da de un Dumnezeu rău, dur, un bad boy al zeilor. Unul care vrea cu orice preț să mă facă să plătesc pentru că n-am crezut în el și l-am mai luat și la mișto. Să fie un Dumnezeu încruntat și cu ochii roșii de supărare, care scoate aburi pe nări de nervos ce este. Unul care ține în mână un ditamai toiagul din care ies fulgere. Un dumnezeu care mă lasă câteva minute să-l văd cât e de nervos, doar să ma îngrozesc și mai mult, înainte de a mă omorî din nou. Cam ce i-aș spune eu un simplu fost muritor:

"Meh, nu arăți ca în icoane. Proștii te-au pictat grșit. Ok boss, hai să ne calmăm. Nimeni n-are nimic cu nimeni. Nu ajungem nicăieri cu atitudinea asta. Nu te mai uita la mine de parcă ți-am incendiat satul, otrăvit fântânile și violat femeile. 
Doar nu vrei să scot și eu ștromeleagul din pantaloni și să vedem care-i mai tare-n baston.
 Așa că stinge naibii chinezăria aia de pulan cu luminițe că nu impresionezi pe nimeni. 

Ok, n-am crezut în tine. Just. Da și matale ai fost bulangiu și n-ai lăsat dovezi logice și incontestabile care să-ți ateste existența.
 Și nu, apărutul pe un trunchi de copac, cruci în cartofi și alte minuni nu se pun ca dovezi. Mai mult m-ai făcut să cred ori că nu exiști ori că ești foarte prost. 
Ok, sar calul. Ai înțeles unde bat. Și ai ales fix cei mai proști oameni care să vorbească în numele tău. 
Majoritatea erau niște retarzi siniștri care mâncau căcat petru tine. Pe unii i-am și pocnit că prea aberau și voiau să mi te bage pe gât cu forța. Mna, fiind omnipotent puteai să pui și tu niște oameni mai convingători presupun, nu?
 Mă rog, ei și-au asigurat prăjitura. Dar acum, ce rezolvi dacă-mi crăpi țeata cu bățul ăla laser pe care zici că s-a pișat Zeus cu fulgere? Și așa sunt mort, nu știu dacă mai simt ceva. Și ești omni-cevreapulata și n-ai nevoie de nimic de la mine. Dacă chiar vrei să faci ceva uită-te ce-i pe pământ.
 Așa că pune naibii de-o parte jucăria aia strălucitoare cu care sperii copii și fă-ți treaba de zeu atotputernic. Nu-s io cea mai mare problemă aici. 

Vezi că ai niște foamete prin Asia, niște ebola prin 
Africa, niște război prin Rusia. În Australia nu mai zic. Cred că-i urăști grav pe australieni. Aproape orice chestie vie de acolo te omoară. Că e în apă, pe pământ sau în aer, belești oricum pula. Le-ai dat prea multe orătănii. Bine că n-am fost de-acolo că probabil muream mai tânăr și n-aveam atâta sânge-n pipotă să-ți spun toate astea. 
Da chiar ai fost de căcat. De ce i-ai dat sida lu Mercury? Ok, era homalău, da măcar omu' cânta bine. Solcanu se fute în cur de mic și n-a avut nici măcar o mână ruptă. 
Știu că vezi tot ce se întâmplă acolo jos. Și da, probabil ești mai preocupat să te uiți la tipele de 16 ani cum învață să se masturbeze decât să vezi cum popii umblă din ușă în ușă în numele tău și behăie un minut de slujbă contracost. La ăștia e mai scump minutul decât era la linia fierbinte aia cu 8989989 când nu se găsea toată pornografia gratis pe net și sunau toți labagii să audă un bărbat cu voce de femeie cum geme.
  Oricum, enervante creaturi popii. Vezi că ți-am bătut și vreo doi dinăștia. Plm, dacă nu voiai să-și ia șuturi în maxilar nu-i făceai așa enervanți și bătubili.

Și meh, dacă tot am dat de tine înseamnă că raiul nu poate fi departe. Știi tu, locul ăla cu bere, verdeață și multă fericire la modul general cu care tot ne aburești de atâta timp și în care cică e mai greu de intrat decât la facultate la buget. Zi-mi și mie cam pe unde e. Așa, direcția genrală, că dupaia mă descurc io. Hai salut, sau cum se zice pe la voi pe-aici.

Și știi ce-i ciudat? Că doar eu am vorbit până acum și tu nu mi-ai zis nici măcar cum te cheamă, sau dacă chiar ai ceva cu mine. Căcat, nici nu știu dacă înțelegi româna sau am vorbit ca prostul singur până acum. Oricum, pari un bătrânel simpatic dacă nu te-ai mai uita așa urât la mine. Poate o să ne auzim mai încolo la un păhărel de ceva. Sănătate și virtute!"

Mno, cam asta i-aș spune eu lu' Dumnezeu dacă aș avea ocazia. Probabil chiar mă consideră un tip amuzant, cine știe.

O pesă, fără nicio legătură cu postarea.

Bogații săraci

Toată lumea știe că în România sărăcia este mai greu de ucis ca Bruce Willis în toate filmele Die Hard. Că oamenii fug de sărăcie ca de o femeie gravidă iar aceasta le iese drept în față la următoarea intersecție. Știm și noi că suntem o țară săracă. Știe și occidentul asta. Mulți se complac cu gândul că dacă s-au născut aici trebuie să fie săraci toată viața, cel mult mediocri.

Însă există o categorie de oameni care luptă cu sărăcia. Și nu mă refer la ăia care muncesc mai mult, aprofundează un domeniu până devin specialiști, se dezvoltă ca oameni să aibă succes în mai multe domenii sau pur și simplu au idei bune care le aduc venit. Nu, nu ăștia. Ăștia sunt la fel de numeroși ca babele neviolate din Vaslui.

Mă refer la cei care fierb zațul încă de 3 ori când își fac cafea și vor să simuleze că au bani. Oamenii ăia care încă au ciment pe jos în baie și cărămizi sub cadă dar în public se comportă ca ultimii șeici. Care deși n-au bani și vor ca lumea să nu știe că n-au bani, vor să pară și bogați. E o trăsătură specifică românului ca din mândrie să ascundă faptul că e sărac și să se vaite de asta doar când sunt șanse să primească ceva. Da ăștia cam forțează nota. Mna, o prostituată mai poate să mintă că-i fată cuminte, da dacă mai zice că-i și virgină deja e prea de tot.

De obicei sunt oameni care provin din familii sărace și/sau cu mulți copiii. Toți se visează bogați. Toți au ca unic scop în viață acumularea de avere. E normal să-și dorească ce le-a lipsit. Da ăștia vor să se trezească peste noapte bogați. Din jucători la păcănele vor brusc să borască șampanie de pe yacht. Și să încep cu exemple din viața reală, cam ce-am observat eu până acum. Exemple de oameni care au dezvoltat noi tehnici de întins pateul pe pâine care i-ar face geloși chiar și pe scoțieni.  

Sunt săracii ăia care deși din cap până-n picioare sunt îmbrăcați doar în haine de firmă (nike, puma, adidas, că ăsta-i apogeul hainelor de lux pentru prostul sărac, ce-a văzut el că poartă fotbaliștii), își cumpără țigări la bucată. Aparent a avut bani să-și cumpere doar cârpe la suprapreț, dar n-a mai făcut rost și de 15 lei cât e un pachet de țigări.

Rahații ăia cu ochi care cu smartfoane pe care-au dat cam cât e chiria pe jumate de an la un apartament, dar telefonul ăla n-a mai văzut credit de când a intrat în posesia lor. De date mobile nici nu mai zic. Ăia prăpădesc wifi-ul gratuit oricărui loc în care se duc. Își plimbă degetul slinos pe el cu cea mai mare nonsalanță, dar folosesc mai des decât se spală replica “ai de-un minut în orange?”

Mulți posesori de smartfoane scumpe sunt și milogii ăia care merg cu autobuzul fără bilet. Pe care-i saltă controlul în timp ce joacă angry birds pe ultimul iphone că n-au avut 2 lei să-și ia bilet. Majoritatea căcănarilor de genul se pun și în gură cu controlul, de parcă e dreptul lor să circule fără bilet iar autobuzul ăla există doar să le transporte lor carcasa. Dacă nu m-ar fi deranjat să fiu muritor de foame, m-aș fi făcut controlor doar pentru fina plăcere  de a le umple ăstora curul de șpițuri.

Mai avem și mocârțanii care umblă cu BMW-uri pe care nemții nu le-au mai vrut, și le înmatriculează pe Bulgaria, că-I mai ieftin. Da, mașina din care cobori spune multe despre tine. Dar în niciun caz nu arăți că ai bani dacă te dai jos dintr-un BMW la mâna a 4-a cu număr de Bulgaria ce costă cam cât o bicicletă pe care l-ai parcat pe prima bandă ca să nu mai plătești 2 lei la parcare. Spune despre tine că eșți un gherțoi în al cărui frigider predomină margarina iar la benzinărie niciodată n-ai băgat combustibil de mai mult de 30j de lei.

Răspândiți peste tot sunt și clasicii jucători de păcănele. Care se împrumută mereu cu câteva sute de mii "până mâine" și mereu ultimii bani îi bagă în aparate, că poate dă. Îi vezi cel mai des prin casele de pariuri duhnind a parizer ieftin și lovind cu nesaț în aparat, înjurând ocazional că nu-i dă nimic. Sunt căcații ăia care se visează mari magnați cu munți de valută în sufragerie, dar pe care-I atrage idea de a se angaja undeva la fel de mult cum îi atrage și aia de a-și face averea prin muncă cinstită. Și sunt sanse de 90% ca un păcănist d’ăsta să coboare dintr-un BMW cu număr de Bulgaria.

Cred că ar fi inutil să-i mai menționez pe ăia care-și fac poză cu salariul părinților cu o cameră VGA și pun pe net. E o chestie prea 2008.

Există oameni care n-au văzut carne decât la TV, smântâna în ciorbă e un lux penru ei, dar vorbesc tot timpul și-și dau cu părerea despre chestii pe care nu și le vor permite niciodată. Sau când și le vor permite, nu vor mai costa aproape nimic. Pișații ăia de oameni care ocupă o masă într-un bar și trag de o bere sau o cafea 3 ore și vorbesc tare despre ultimile modele de telefoane, ce-au mai scos ăia de la Aston Martin, cum au cheltuit ei 3 milioane într-un club doar pe o șampanie și două shot-uri, și câte camera va avea casa pe care plănuiesc să și-o construiască la marginea orașului, deși în present se calcă pe varice cu părinții într-o garsonieră pe la periferie. Dar lumea nu trebuie să știe asta. Dacă abordezi subiecte despre lucruri scumpe, oamenii vor crede că ți le și permiți.

Mai sunt și pârliții care strang tot anul bani să meargă o săptămână la mare și să stea la hotel. Timp de un an a mâncat același tocăniță de căcat doar din cartofi și ceapă, s-a dat cu deodorant doar când era cald afară și trebuia să meargă undeva, a făcut baie în apa în care a făcut toată familia, s-a pișat cu lumina stinsă să nu mai consume curent, a tras apa doar când aia din veceu se îngălbenea și începea să miroasă, și-a scos frigiderul pe balcon pe timpul iernii, a preferat să stea cu geacă și fes în casă decât să dea drumul la căldură și mereu când s-a dus la piață a ales roșiile alea mai sticate și mai mici, pentru că erau mai ieftine. Dar cine o arde burghez o săptămână în Mamaia? Cine mănâncă pizza și bea Beck’s la restaurant? Cine își închiriază șezlong pe plajă și nu stă pe cearșaf ca restul săracilor? Cine mănâncă porumb fiert și-și cumpără suveniruri să dea la rude când se întoarce? O săptămână e șerif. Trăiește ca oamenii cu salariul dublu decât are el. O săptămână. Una din 52. Apoi se întoarce iar la regimul de schnitzele din piele de piept de pui și tremurat în sufragerie cu pufoaica pe el.

Cei mai amuzanți sunt ăia care-și pun aer condiționat, dar nu-i dau drumul niciodată din cauză că consumă mult curent și oricum răcești de la el. Dar lumea vede cutiocul ăla alb sub geamul lui, deci lumea vede că și-a permis să dea 20j de milioane pe el. Chiar dacă atunci când îi e cald preferă să deschidă geamul, că-i gratis.

Cum sărăcia nu-i iartă nici pe cei din mediul rural, o să vezi și pe-acolo destui amărășteni care se prefac că ar avea ce să mănânce. E incredibil câți țărani au telefoane scumpe și camera iluminată de un bec conectat pe șestache la stâlpul de înaltă tensiune de lângă casa lui. Telefoane pe care se joacă atunci când se cacă la wcul din fundul curții care nu le oferă nici posibilitatea de a se spăla pe mâini după. Majoritatea locuiesc în case de chirpici în pereții cărora dacă ai tras o flegmă mai sănătoasă s-a dărâmat pe ei, da scot boxele de 200w pe pervaz să vadă satenii că au cu ce.

Omul sărac e un personaj interesant și penibil, în felul lui. Te refuză dacă vrei să-l servești cu ceva chiar dacă-i plouă în gură, ca să nu crezi că el nu are așa ceva acasă și duce lipsă, dar nu ezită să-ți ia două țigări din pachet când te duci să te piși.

Cam asta sunt majoritatea. Animale viclene, vulnerabile, slabe, umile și orgolioase în același timp, care preferă să-și ocupe timpul făcându-i pe ceilalți să creadă că ar avea bani, în loc să muncească mai mult ca să aibă bani la propriu. E mai important ce crede lumea decât cum o duce el de fept.

De asta vor rămâne săraci toată viața și vor fi îngropați în cele mai ieftine sicrie și în zona aia de cimitir în care se pișă câinii mai mult. Pentru că ei nu au o problemă cu faptul că-s săraci. Ei vor doar ca lumea să creadă opusul.

Și o pesă.Ceva ce-am găsit în ultima vreme și m-am mirat cum de am descoperit abia acum.