5 motive pentru care autoarea articolului merită împușcată în pizdă.

Scotoceam interneții bazat că dacă am adblock nu-mi mai violează nimeni retina cu publicitate de căcat. Cum ar spune și un proaspăt picat la bac "nu e chiar așa ușor". Nu e chiar așa ușor să eviți absolut orice jeg publicitar. Și dacă ești masochist din fire cum sunt eu, mai dai click pe câte ceva.  Așa am găsit chestia asta, "5 avantaje IMEDIATE pe care le ai dacă te lași ACUM de fumat!". De obicei lumea se lasă de fumat de mâine, de luni, de la 1 sau după ce termină și pachetul ăsta. Nu se lasă nimeni acum.

Subiectul e fumat demult. Există mai multe site-uri, pastile și metode să te lași de fumat decât numărul fumătorilor din România. N-am intrat să văd cum sa te lași de fumat. Nu prea obișnuiesc să fumez, și când o fac îmi trece repede. Și oricum un articol de 5 motive nu te poate face să te lași nici de șters la cur cu hârtie roz. 

Mno, mai jos sunt 5 motive pentru care autoarea crede că e bine să te lași de fumat. Ce-a vrut să zică autoarea prin asta? Absolut nimic. Doar că probabil avea nevoie de o pereche nouă de dresuri nerupte în cur și n-avea de unde să mai stoarcă un articol. 

1. Nu-ți mai miroase gura a țigară!
Și scapi de stresul că ai tăi se iau de tine!

Ce revelație uimitoare. Dacă te lași de fumat nu-ți mai miroase gura a țigară. Și-ți miroase a ce-ai mâncat înainte. Nu cred că mirositul gurii a țigară e o problemă atât de mare. Eu aș prefera să discut cu cineva căruia îi miroase gura a țigară, decât să-mi vină un damf de căcat dintre dinții interlocutorului.  Și observ că publicul țintă al articolului e ~16 ani.

2. Nu-ți mai miros părul, fața, mâinile, hainele a fum!
Vei fi fresh, gândește-te, și vei mirosi doar a parfum, atât!

Altă revelație demnă de Pulitzer. Da dacă intri într-o încăpere în care se fumează o să miroși oricum a mahoarcă, indiferent cât de nefumător ai fi. 
Și nu, nu o să fii mai fresh și o să miroși doar a parfum dacă nu mai fumezi. Dacă nu te speli și umbli cu aceleași haine, o să miroși a boschetar. Și dacă mergi două stații într-un RATB plin, o ă miroși a orice altceva doar a parfum nu. 

3. Nu mai trebuie să te gândești că nu mai ai bani de țigări!
Și nici să ceri de la prietenii care se strâmbă mereu când le ceri țigări sau nu uită să ți le ceară înapoi când ei nu au!

Nu ai bani de țigări dacă fumezi și nu muncești. La fel de bine nu ai bani nici de mâncare dacă vrei să mănânci și nu muncești sau nu faci nimic ca să scoți bani.  Lasă-te de mâncat, vei economisi bani de mâncare. Lasă-te de șters la cur, vei economisi bani de hârtie igienică. Nu te mai spăla pe dinți, vei economisi bani de pastă și periuță. 
Și un om care obișnuiește să le ceară mereu la prieteni țigări, e un căcat de om oricum. Și va rămâne un căcat de om chiar dacă se lasă de fumat și nu le mai cere țigări. O să le ceară alte chestii oricum, deci tot un enervant sinistru căruia îți vine să-i fuți un bocanc în inimă va rămâne. Doar că un enervant nefumător. 
Și acum m-am convins că publicul țintă sunt pufanii de ~16 ani care trăiesc doar din alocație.

4. Vei cheltui mai puțin pe gume de mestecat!
Gumele de mestecat, de altfel, fumător sau nu, nu sunt chiar atât de bune. În timp ce mesteci, stomacul funcționează în gol, el are doar senzația că îi dai mâncare când, de fapt, nu se întâmplă nimic. De-aici și durerile de stomac.

Da, la fel ca atunci când erai mic și mă-ta nu voia să-ți cumpere gumă, pe motiv că ești prost și-o înghiți și ți se va lipi de stomac , că-ți strică dinții sau că stomacul rumegă în gol. Mă întreb, când una suge pula, ce crede stomacul?
Și plm, e 2 lei un pachet de gumă. Dacă 2 lei ți se pare o economie substanțială, cred că fumatul nu-i cea mai mare problemă a ta, ci faptul că ești sărac. Și dacă eși sărac si fumezi, ești clar un imbecil. 

5. Scapi de „atenția“ gratuită a nefumătorilor!
Te-ai săturat să tot auzi de la diverse persoane despre efectele negative ale fumatului. Dacă te lași, nu va trebui să le mai suporți grija lor bruscă pentru tine!

Aici problema nu e că fumezi. Ci că umbli cu tot felul de oameni de căcat. Schimbă anturajul cu unul mai bun și nu o să mai auzi asta. E simplu. Pentru că da, un om pe care-l preocupă starea ta de sănătate și bugetul tău, e un om de căcat cu o viață atât de neinteresantă încât simte nevoia să-și bage nasul și-l treburile altora. Dar nu trebuie să renunți la ceva ce-ți place doar ca să nu mai auzi critici. Asta mi se pare retardat. 

Scapi de atenția fumătorilor și intri în atenția martorilor lu iehova. Scapi de atenția fumătorilor și intri în atenția oamenilor care nu se șterg la cur ca să salveze pădurile. Orice ai face, mereu vor exista un grup de tâmpiți care să te condamne că nu e bine. De oricâte chestii te-ai lăsa tot nu poți mulțumi pe toată lumea. Și dacă încerci tot tu ești ăla fraier. 

Și așa am scris eu un articol de 5 ori mai lung decât ăla original doar ca să explic cât de căcat este articolul original și cât de mult suge autoarea. Aș putea să fac asta cu fiecare articol de pe bravonet, unica, eva și alte site-uri de purtătoare de vagin. Da în cazul ăsta, io aș fi ăla care-și pierde vremea. Pentru că ei e mulți, eu e puține. 


Pesa.

Nicoleta Cireașă și melodia ei de căcat

În ultima vreme tot îmi violează timpanul o melodie atât de plăcută la auz ca strostul unei lămâi în ochi. N-ai cum să o eviți. La fel ca sărăcia, e peste tot. 

E vorba de o duduie, Nicole Cherry pe numele ei de fată mare Nicoleta Cireașă. Dar pentru că Nicoleta Cireșă e ceva fără rezonanță scenică și sună mai degrabă a nume de funționară de la ghișeu din perioada comunistă, l-a englezit un pic. Pentru că tot ce-i pe engleză prinde mai bine la publicul plebeu din România. 
Melodia nu e cine știe ce, deși eu am citit pe câteva site-uri de știri că ar fi mare artistă și o revelație a muzicii românești. Pentru mine rămâne tot o felație a muzicii românești, împreună cu restul șlehtei de cântători de pe ZU. Versurile ei sună a ce-ar scrie un elev din ciclul primar despre vară. 

Fetișcana ajunsă la vârsta pubertății ne explică într-un vocabular de cel mult 100 de cuvinte cum a așteptat ea tot anul vara și cât de mult îi place canicula. Peste 2-3 ani o să aștepte cu și mai mare interes ciclul, să poată sta liniștită știind că animalul nu și-a dat drumu-n ea. Dar asta e altă poveste și o lăsăm pe seama timpului. 

Numele de Cireașă probabil i se trage de la hăndrălăii din spatele blocului care o înghesuiau în diverse tronsoane cu scopul de a-i pocni cireașa. Și nu, nu zic că arată în așa hal de bine încât nu se puteau abține să nu sară pe ea. E chiar destul de urâtă. Dar lătrăii de vârsta ei ar fute orice. Chiar și pe ea. 

Pe parcursdul melodiei , Nicoleta Cireașă se chinuie să ne explice cum vara este între primăvară și toamnă. Asta într-un fel mi se pare decent și de bun simț. La vârsta ei un subiect mai complex nici n-ar trebui să ai voie să abordezi, pentru că experiență de viață pula. Dar aparent esti artist dacă fci un cântecel despre anotimpuri. 

Masochist fiind, m-am uitat și la clip, că doar na, ce poți să faci cu 3 minute din viața ta decât să te uiți la clipul Nicoletei Cireașă sau să te caci. Mie nu mi-a venit atunci și-am ales clipul. 

Este exact ca orice alt clip de căcat cu buget redus din ultiam vreme. Conține 60% plodoaice de vârsta ei care pentru o cola la jumate și-o ciocolată au fost prostite să agite spasmodic din membre pe fundal. 
Restul de 40% sunt dârlăi cu 10 ani mai mari decât ele care și-au călcat peste ultimul strop de demnitate și stimă de sine și-au acceptat să se îmbrace ca niște papagali homosexuali și să apară în clip în speranța că o să pară niște tipi simpatici pentru tinerele dudui și o să babardească ceva pizdă fragedă. Adică, sper că ăsta este motivul pentru care au făcut-o, că n-aș vrea să trăiesc într-o lume în care oamenii fac asta din plăcere și total fără interes. 

Dar asta din nou mi se pare decent și mai în conformitate cu realitatea. Cam așa e și în viață. Grupulețe de pufarine de 15-16 ani care încearcă să pară dameze interesante, și pulărăi cu un deceniu mai în vârstă care gravitează în jurul lor cu unicul scop de a le fute. 

Exact de asta aveam nevoie în industria muzicală. De o altă mimoză care să încerce să mâțâie ceva muzică. De parcă nu era plin de maimuțe pițigăiate de la ZU. Singura diferență este că alea-s mai mari, mai trecute prin viață și prin paturile mai multor impresari. Dar din nou, lăsăm timpul să-ți facă treaba. 

Și acum probabil vă gândiți că-s un om de căcat și-un insensibil că am scris asta despre fetița  căreia abia i s-a uscat cerneala în buletin, care a vrut și ea doar să cânte o melodie despre vară. Da, poate așa e. Dar o să-mi mulțumiți mai târziu când o să fiți bombardați din toate direcțiile cu știri despre Nicoleta Cireașă și cum a divorțat ea pentru a treia oară și cum se ceartă ea cu fostul soț în direct la Capatos. Cam asta ajuns mimozele cărora li se suflă prea mult în fund. 

Și cred că am depus mai multă muncă și pierdut mai mult timp să scriu articolul ăsta decât au depus ăia să facă melodia. Da io nu mă consider artist, plm. 

Vă las cu fascinantul clip plin de bighidoaice cu mai mult sutien decât țâță. 

https://www.youtube.com/watch?v=ZB0wG1pbkF8

Muzică

Da, știu, s-a tot scris despre asta. Dar e un subiect mai inepuizabil decât flegmele mele când aud muzică de radio. 

Și da, știu, ar fi trebuit să bag ceva despre bac că ăsta e subiect de actualitate. Da' cum n-am mai scris nimic pe aici din iarnă, cred că e mai evident decât ridurile de pe mufa Loredanei Groza că mă piș cu o boltă cât Arcul de Triumf pe tot ce ține de actualitate&co. 

Și mă refer la muzica de radio. Aproape orice post mai popular de pe la noi. Cutioace cu difuzor ce-s lăsate deschise să se audă un zgomot de fundal ca să dispară cumva atmosfera de morgă atunci când oamenii nu-s prea vorbăreți. 

Așa ceva suport io câteva ore pe zi. Să schimb postul nu merge, că-i troacă cu lingură în loc de antenă. Și dacă-l opresc tot se găsește cineva cu chef de cancer pentru urechi să-i dea drumul. Aproape că am învățat pe de rost cele 10 melodii care seamănă între ele și sunt difuzate în mod obsesiv toată ziua. Îți intră în cap fără să vrei, ca harponul. 

Și mă întreb de ce. Ce fel de oameni sunt ăia care vor să audă în fiecare zi aceleași melodii de căcat și aceleași spoturi publicitare la fel de amuzante ca un copil sufocat cu punga?

Pot să rezum în câteva fraze toate melodiile românești de tip comercial apărute anul ăsta. Probabil toate sunt făcute de același autist sechestrat în pivnița RadioZU și hrănit la 3 zile cu pesmet înmuiat în acetonă. Asta ar fi cam singura scuză plauzibilă pentru care melodiile alea sună atât de prost. De la versurile stâlcite ca să rimeze până la linia melodică mai slabă în complexitate decât melodia de la Super Mario. 

Temele abordate în versuri sunt mai tăbăcite decât o șa de bicicletă făcută dintr-o bască de tractorist. În general e vorba despre iubire. Ba că dârlăul a înșelat-o și acum pizdaproastă cântă despre cât de mult a rănit-o la pipotă sau despre cât de puțin îi mai pasă de el,  ba dârlăul cântă despre cât de zdreanță penală e tipa și zice timp de 3-4 minute cum nu o să se mai întoarcă la ea, ba își declară reciproc dragostea și povestesc ce frumos se cacă cupidon peste ei și cu câtă pasiune își rod unul altuia gingiile.  Vocile bineînțeles că sună mai autotunat decât roboții din Star Wars.

Dacă nu-i iubire e despre oameni care se distrează atât de copios încâ au simțit nevoia să cânte despre cum se distrează. Ba la mare, ba prin locuri mai exotice cum e spatele blocului.

Mai sunt și melodiile cu versuri optimiste și motivaționale care îi spune prostului că e ok să fie prost și cu multă muncă va duce prostia pe noi și înalte culmi. Iar prostul se bucură când aude că cineva care cântă la radio e gând în gând cu el și nu-l critică nimeni. Sper că v-ați prins că-i vorba de omul cu cea mai hidoasă freză. Atât de hidoasă încât zici că cineva a mâncat un pumn de păr și i s-a căcat pe creștet. De fapt, cam asta vezi pe stradă la 7/10 ciocofleți cărora trebuie să le spună alții cum să se tundă. Deviez. Er vorba despre Smiley și melodiile lui de ghenă care-ți spun să te bucuri că ești prost și să te înconjori de oameni la fel de retarzi ca tine pentru a nu primi critică. 

Apoi vin melodiile în care nu se cântă despre nimic. Versurile n-au legătură unul cu altul și uneori nici nu-s scrise în aceeași limbă. E greu să scrii cuvinte care să rimeze și să însemne și ceva. E suprasolicitant și dacă pierzi mai mult de 3 zile cu făcutul unei melodii deja te dă la o parte concurența. Și atunci când nu găsești rimă la un cuvânt, inventezi un cuvânt cu care să rimeze orice. Și-l repeți de mai multe ori. Lumea nu știe oricum ce înseamnă iar publicul țintă fuge de dex ca de ciuma bubonică, deci e ok. Nu te poate acuza nimeni că versurile tale n-au sens și doar înșiri cuvinte în diverse dialecte doar te tine știute. 

De obicei majoritatea melodiilor sunt cântate de o pizdă care mâțâie ceva irelevant după care vine un masculin să repede ce-a zis pizda, dar pe altă voce. De cele mai multe ori, pizda e tot un masculin dar cu voce de femee. Și repetă în mod abuziv ultimul cuvânt sau ultima silabă care pe la ultimile două repetări încep să sune ca ce-ar spune un star porno la a 5-a dublă dintr-un film de duzină pentru adulți. 

Unele bighidoaice vor să pună sentiment în melodie și screm o voce de motor de dacie la sfert de cheie. Parcă le și văd așa din profil în timp ce cântă, cum închid ochii și strâng pumnul coborându-l încet în jos cu o expresie pe față de zici că încearcă să se cace după ce tocmai au făcut o clismă cu carbid. De fapt, cam asta se întâmplă dacă te uiți de curiozitate și la clip. 

E trist că asta se cere. Făpturi standardizate după tipare gândite special să satisfacă cele mai subnutrite creiere și cele mai grețoase gusturi. Sau lipsa de gust în materie de muzică. Pentru că trebuie să nu ai deloc gusturi ca să asculți asa ceva din plăcere.

Și un șut în ochi cu avânt din fundul grădinii merită toți gibonii care spun "măcar nu-s manele". Sugeți căcatul de moț. Alea 10 melodii care se repetă în mod obsesiv pe ZU sunt mai împuțite decât cea mai depravată manea. Atât la analfabetismul din versuri cât și bzz-bzz-ul sacadat din istrumental. 

Dacă aș avea câte un glonte pentru fiecare melodie descrisă mai sus pe care am auzit-o involuntar aș putea lichida toți ciumpalacii care au stabilit că așa ceva merită promovat și se poate da la radio drept muzică. 
Gata, nu mai scriu că mă suprasolicit după o pauză cât abstinența la măicuțe. 

Și la postarea asta n-am să las nicio melodie. Nu vreau să se creadă că compar muzica comercială cu ce ascult io. E doar o descriere a unui fenomen, nu o comparație. 

Merg, prima parte

Ies din casă, încui ușa cu cheia de 3 ori ca orice cetățean cu prea multă încredere în ceilalți cetățeni, încerc să deschid ușa de la intrarea în scară după care îi fut un picior că iar s-a înțepenit încuietoarea de la interfon. Singurul scop pe care-l au în univers încuietorile interfoanelor este să se strice. Cred că-s singurele chestii care funcționează mai prost decât sistemul politic.

Ies din scară și dau „’năziua” unui  Nea. Acum o să mă întrebați ce e un Nea. Un Nea e cel mai tipic personaj al locuitului la bloc. Este omu’ ăla trecut puțin de 50 de ani sau proaspăt ieșit la pensie, care știe să facă de toate. Pune faianță, instalează țevi, zugrăvește, repară dacii, iarna dă zăpada din fața blocului și toamna adună frunzele din spatele blocului. Este oarecum vital pentru locatari. Nu-i el meseriaș calificat, dar nici cârpaci. Uneori mai trage câte o dușcă, dar nu-i bețiv. Nea a fost mereu un om mediocru. Nu a fost destul de deștept încât să ajungă inginer, dar nici destul de prost încât să sape șanțuri. N-a fost niciodată zilier, dar nici n-a avut oameni în subordine. E prea prost să fie strigat cu apelativul „domn” dar nici chiar atât de prost încât să fie Dorel. Nu-i chiar atât de tânăr ca să stea cu cei de vârsta a doua, dar nici atât de bătrân încât să joace șah cu moșnegii. Fiecare scară are câte un Nea. Este un fel de distincție pe care o capătă un cetățean trecut de 50 de ani, de încredere și care știe să repare chestii. Se pune înaintea numelui și un simplu Vasile devine Nea Vasile. Iar Nea-ul ăsta e un fel de certificat de garanție că omul ăla face treabă bună și se pricepe la mai multe chestii. Îl recunoști destul de ușor, are început de chelie și poartă salopetă mai tot timpul.
Încă o regulă nescrisă ar mai fi că un Nea are obligația morală de a nu-i lăsa pe tineri să se adune la colțul blocului său și să-i întrebe unde locuiesc atunci când aceștia stau pe banca din fața scării lui, atribuție pe care o are și nevasta de Nea.

Ceva mai încolo un țigan încearcă să traverseze. Pune indecis piciorul pe zebră în timp ce se apropie o mașină și nu știe dacă are timp să treacă. Nu-i sigur nici că dacă trece, mașina va opri.  E evident că nici lu’ Dumnezeu nu-i plac țiganii. Dacă i-ar fi plăcut, nu-i făcea atât de urâți. Și da, gluma asta ar fi mers și cu teoria evoluționistă, dar nu știu nimic maro din care să fi evoluat un țigan.

Ceva mai încolo este stația de autobuz. Cu veșnicile babe cu sacoșe în mâini plantate pe trotuar. La orice oră te-ai uita spre stație, le vezi acolo. Poate să fie ploaie, ninsoare, viscol, tsunami, caniculă de 40j de grade...ele sunt tot acolo așteptând autobuzul. Babele astea așteaptă autobuzul mai mult decât și-a așteptat Hachiko stăpânul. Ar merita câte o statuie. Mereu am presupus că babele astea fac parte dintr-un program al guvernului cu fonduri europene, ca să-i facă pe tineri să meargă mai mult pe jos. Eu nu prea merg cu autobuzul, încă-mi funcționează bine picioarele, da mă mai urc așa de câteva ori pe an să văd cum e. Vara autobuzul ala devine sarcofag. Cimitir mobil. Nici nu știu dacă-i mai avantajos să-ți asumi riscul de a călca o babă pe varice și de a-i mirosi paraziții din batic ca să economisești  câteva minute de mers pe jos.

Trec pe lângă păcănele. Da, păcănelele. Locul meu preferat. Nu joc. Mi se par o prostie. Dar îmi plac ce fel de oameni intră acolo. Ați fost vreodată într-o încăpere cu păcănele, sau alte jocuri de noroc? După ce ieși, ești alt om. Pe bune. Poți să fii groaznic de trist, să fi picat bacul, să-ți eșueze un interviu, să-ți fi murit tragic familia în ziua aia. Intri acolo, stai 10 minute, și ieși alt om. Un om cu un rânjet pe față cât adânciturile dintre straturile de burtă a Oanei Roman. Pleci de acolo fericit spunându-ți „uite bă, și credeam că eu am probleme”.  Nu știu cum se face, dar probabil după ce-a fost inventat automobilul, toți birjarii din lume s-au apucat de păcănele. Îi singura explicație plauzibilă pentru cum înjură ăia aparatele și dau cu pumnii în ele de parcă ar fi neveste.

 Urmează fast-food-urile. Niciodată nu am știut de ce unde-i unul sunt mai multe. Doar nu ți se face foame imediat cum ieși de acolo, și intri alături, cum se întâmplă când te ții de crâșming și te plictisești de băut în același loc.  O lady cu colanți și pulpele cât mijlocul meu iese din Passage molfăind cu spor la o șaormă. Probabil era așa grasă din cauza stresului. Nu poate fi de la mâncat, am văzut-o desfăcând o doză de cola dietetică. Și cola dietetică nu îngrașă. Sigur e grasă din cauza stresului. Sau e prea ocupată cu cariera și formarea personală încât nu mai are timp să facă mișcare. De asta probabil și mânca de la fast-food, că se grăbea fata. Oricum, e mult mai simplu să găsești o scuză că ești grasă decât să slăbești. Și să faci în așa fel încât scuza aia să pară că e un element care nu depinde de tine, că s-a întâmplat pur și simplu, că au năvălit kilogramele peste tine iar tu ai stat neputincioasă în fața lor, rezultând carcasa de morsă actuală în care-ți târâi hoitul greoi.

Gata, m-am plictisit de scris. Partea a doua o bag peste câteva zile când îmi revine cheful de scris.

Pesa.

Cum să fii un bărbat adevărat

Pentru că, la fel ca femeile, bărbații întâmpină probleme când vine vorba de vestimentație, m-am gândit eu să vin cu un mic ajutor. Recent am dat peste un site care le arată distinșilor domni ce haine să arunce pe ei, ca să nu fie de râsul curcilor. Și să fie masculini.

Acest site se adresează tuturor celor care:

-întâmpină greutăți în a-și asorta tenișii la costum

-nu știu clar ce culori se potrivesc cu vremea de afară

-sunt indeciși când vine vorba de asortatul șosetelor la mocasini

-nu sunt siguri ce nuanță de roz li se potrivește mai bine la pantaloni

-vor să evite greșelile frecvente pe care le fac bărbații în stilul vestimentar, pentru că orice mascul știe că poți să te îmbraci greșit dacă porți la mână un ceas din moda sezonului trecut, sau, și mai odios, aproape inimaginabil, dintr-o colecție 2012

-pentru purtătorii de coae (ce cuvânt urât și nemasculin) care nu-și pot alege un parfum care să le scoată personalitatea în evidență

-pentru bărbații care nu au știut niciodată câte dungulițe colorate din șosetă trebuie să fie între pantalonul suflecat și ciupic

-pentru masculii care vor să învețe să fie rebeli prin vestimentație. Ce, doar rebeliunea se învață, nu a zis 

nimeni că trebuie să te naști cu ea. Iar șireturile de culori diferite sunt atât de 2008

-pentru adevărații feroci care nu știu cum se poartă o eșarfă și nu știu ce nod să folosească în fucție de sezon

-pentru bărbații care nu au învățat încă să-și sorteze hainele în dulap după culoare și material

-pentru cei care trebuie să citească 3 articole de 2000 de cuvinte ca să fie siguri că pot trece de la ținuta de iarnă la cea de primăvară

-pentru cei care cred că nu sunt promovați la serviciu din cauza hainelor, nu că-s incompetenți și nu-și fac bine treaba

-pentru bărbații care nu au știut niciodată că în anumite cafenele (cafemele pentru ei) piciorul pe care-l ții mai ridicat trebuie să fie cel opus mâinii pe care ai ceasul, ceas care trebuie să iasă cu doar 3 centimetri din 

manșeta sacoului turcuaz.

Pentru toate aceste probleme reale de care orice bărbat se lovește în fiecre zi, site-ul http://www.stilmasculin.ro vine cu soluții la fel de masculine ca anusul lu’ Solcanu.

Nu, chiar nu inventez nimic. Tot ce-am scris eu mai sus se găsește pe site.

Pentru că orice bărbat adevărat consideră că stilul și rafinamentul constă doar în cum știe să poarte sacoul pe timp ploios și la cât timp să-și aranjeze barba ca să pară nearanjată.

Pentru că era nevoie de un site ca Unica și pentru bărbați.

Pesa

Nu vă mai plângeți

Se pare că mulți nu înțeleg cum funcționează marketing-ul. Și nu trebuie să fi încălzit scaunul într-o școală de profil ca să-ți dai seama că cea mai convenabilă chestie în afaceri este să iei un lucru gratis sau la un preț de nimic, să-l vinzi obscen de scump și lumea să mai ceară. 

Și aici mă refer la toată presa mondenă și tot ce ține monden. Bine, monden e mult spus, că e plină de terminați de care n-am auzit în viața mea și nu aș fi vrut să aud vreodată. De oameni care sunt cunoscuți doar pentru faptul că-s cunoscuți. Iar lumea îi știe doar pentru că i-au văzut la televizor, nefăcând nimic. Oamenii ăștia practic nu fac și nu produc nimic. Dar apar mereu la tv. 

Procedeul e simplu și trebuie să fii complet tâmpit să nu-ți dai seama de asta.  Se ia o semivedetă, un om parțial cunoscut care ori e sportiv, ori cântă, ori face afaceri, a cărui carieră este în plin picaj și nu mai produce destui bani din ce face. Un om al cărui buget nu-i permite să mai aibă demnitate. Pentru că cineva aflat în apogeul succesului nu ar accepta să ia parte la circul ăsta ieftin.

Deci, se ia unu d'ăsta și i se promite bani și faimă dacă stă să fie filmat cum pipăie pe buci o bighidoaică cu țâțe mari și de plastic, anonimă până atunci,  cunoscută mai târziu. Apoi se înfiripă un scenariu de telenovelă și le este servit fraierilor drept presă mondenă.

Și acum probabil majoritatea veți spune "dar eu nu mă uit la așa ceva, n-am mai deschis tv-ul de 2 ani". Pe unii vă cred, că ăsta e genul de blog care nu merge mână în mână cu presa mondenă. Dar atunci cine căcat se uită de fac ăștia mereu audiență? Cum pula mea nimeni nu se uită și nu citește despre, dacă 9/10 români știu cine-i Bianca Drăgușanu și cum arată? 

Chiar dacă vă uitați într-un mod negativ, cu scârbă și indignare pe muian, și doar ca să îi criticați după, tot audiență se pune. Vânzătorului nu-i pasă ce faci cu produsul lui după ce ți-a luat banii. Iar cât timp plătești abonamentul TV, programele la care te uiți sunt exact ce consumi. Dacă-ți cumperi un Logan și intri cu el într-un zid de ciudă că-i o mașină proastă, compania Dacia n-are nimic de pierdut din asta. E treaba ta ce faci cu produsul după ce ai dat banii pe el. 

Dar mulți nu înțeleg asta. Sau sunt bătuți în cap și nu vor să înțeleagă că cu cât se vorbește mai mult despre ceva, de bine sau de rău, cu atât mai mici sunt șansele ca acel ceva să dispară de pe piață. Iar în statistici, toți consumatorii sunt egali între ei.  Dacă te uiți ca să critici sau chiar îți place, asta puțin contează. Tot parte din audiență ești. Și atâta timp cât e audiență, vor rămâne acolo. Ar fi și culmea să dispară un produs de pe piață din cauză că se cumpără prea mult. Și cu cât vor fi mai mult acolo, cu atât veștile despre ei vor fi mai penibile, pentru că ăia de le scriu scenariul intră în criză de idei. Publicul se mută dacă nu vii cu ceva nou și nu scrii mare cu roșu "ȘOC! ȘOC! ȘOC!" pe ecran.

Și după ce se uită toți meltenii cca 2 ore la circul ălora, încep să se plângă că în România se promovează doar nonvalorile. În România se promovează ce vrei tu să se promoveze. Principiul "proști da mulți" va funcționa întotdeauna, iar românii excelează la ambele capitole, doar că nu prea știu să profite de calitățile astea.

Mi se pare normal să se promoveze nonvalorile într-o țară în care tot ce se presupune a fi valoare este un mare căcat. Iar ce ar putea fi valoare n-are nevoie de promovarea voastră. Dar ca să fii nonvaloare, trebuie să muncești și să încerci să progresezi depășindu-ți condiția. Dar ăștia care apar mereu pe sticlă, nu au ce condiție să depășească, pentru că în ce fac ei nu poți fi mai bun sau mai slab. 

Și nu dați vina pe patronii programelor de televiziune din ordinile cărora ajung astfel de mizerii pe sticlă. Ei oferă doar ce se cere. Nu te poți duce să vinzi ceafă de porc la o întrunire a vegetarienilor, la fel cum nu poți da pe post ceva la care nu se uită nimeni. Nu vă căcați pe voi, că la fel ați fi făcut dacă erați patroni de televiziune. Nu poți umple stomacul și plăti facturi doar din satisfacția că ce se dă la tine pe post e mai cult decât ce dau ceilalți. Lăsați figurile de pizdăproastă gen "dacă eram io în locul lor...". E ușor să faci promisiuni în numele unui om care nu vei fi niciodată. 

Nu e vina lor că vă pun să vă uitați la căcaturi. Ei vă consideră atât de imbecili încât să vă uitați la așa ceva. Și cât timp voi continuați să o faceți, le cam dați dreptate. E vina voastră că vă uitați și le faceți audiență. La fel cum e și cu cerșetorii. Există cât timp le dai bani și îi întreții. Dacă nu le mai dă nimeni nimic în afară de bocanci în cap, dispar. Mor de foame sau se duc în altă parte să-și caute alți fraieri. Exact ca în televiziune. Cât timp le cumpărați produsul, ei continuă sa-l vândă. Și ei sunt cei mai câștigați din toată treaba asta, că produsul ăla îl obțin pe gratis. 

Știți cât costă să cumperi un film destul de bun și nou sau un spectacol și să-l dai la tine pe post? Grețos de mult. Atât de mult încât nici nu merită investiția. Știi cât costă să iei o prostituată și-un om semicunoscut și să-i pui să se lingă câteva zile? Aproape nimic. De cele mai multe ori o fac doar pentru reclamă. Așa că ce-i mai convenabil, să dai bani pe ceva ce nu se cumpără sau să iei ceva gratis și să vinzi scump? Gândiți în pula mea că de aia aveți creier. 

Sunt doar niște oameni deștepți care au reușit să facă bani de pe urma proștilor pasionați de viețile altora. Dacă de mâine absolut toate televizoarele din țară ar rămâne deschise pe Cartoon Network, în cel mult două zile toate programele românești ar începe să emită doar desene animate. Vă oferă ce consumați. Și consumați ce meritați. 

Nu vă mai plângeți, în pula mea. 


Pesa.