Muzică

Da, știu, s-a tot scris despre asta. Dar e un subiect mai inepuizabil decât flegmele mele când aud muzică de radio. 

Și da, știu, ar fi trebuit să bag ceva despre bac că ăsta e subiect de actualitate. Da' cum n-am mai scris nimic pe aici din iarnă, cred că e mai evident decât ridurile de pe mufa Loredanei Groza că mă piș cu o boltă cât Arcul de Triumf pe tot ce ține de actualitate&co. 

Și mă refer la muzica de radio. Aproape orice post mai popular de pe la noi. Cutioace cu difuzor ce-s lăsate deschise să se audă un zgomot de fundal ca să dispară cumva atmosfera de morgă atunci când oamenii nu-s prea vorbăreți. 

Așa ceva suport io câteva ore pe zi. Să schimb postul nu merge, că-i troacă cu lingură în loc de antenă. Și dacă-l opresc tot se găsește cineva cu chef de cancer pentru urechi să-i dea drumul. Aproape că am învățat pe de rost cele 10 melodii care seamănă între ele și sunt difuzate în mod obsesiv toată ziua. Îți intră în cap fără să vrei, ca harponul. 

Și mă întreb de ce. Ce fel de oameni sunt ăia care vor să audă în fiecare zi aceleași melodii de căcat și aceleași spoturi publicitare la fel de amuzante ca un copil sufocat cu punga?

Pot să rezum în câteva fraze toate melodiile românești de tip comercial apărute anul ăsta. Probabil toate sunt făcute de același autist sechestrat în pivnița RadioZU și hrănit la 3 zile cu pesmet înmuiat în acetonă. Asta ar fi cam singura scuză plauzibilă pentru care melodiile alea sună atât de prost. De la versurile stâlcite ca să rimeze până la linia melodică mai slabă în complexitate decât melodia de la Super Mario. 

Temele abordate în versuri sunt mai tăbăcite decât o șa de bicicletă făcută dintr-o bască de tractorist. În general e vorba despre iubire. Ba că dârlăul a înșelat-o și acum pizdaproastă cântă despre cât de mult a rănit-o la pipotă sau despre cât de puțin îi mai pasă de el,  ba dârlăul cântă despre cât de zdreanță penală e tipa și zice timp de 3-4 minute cum nu o să se mai întoarcă la ea, ba își declară reciproc dragostea și povestesc ce frumos se cacă cupidon peste ei și cu câtă pasiune își rod unul altuia gingiile.  Vocile bineînțeles că sună mai autotunat decât roboții din Star Wars.

Dacă nu-i iubire e despre oameni care se distrează atât de copios încâ au simțit nevoia să cânte despre cum se distrează. Ba la mare, ba prin locuri mai exotice cum e spatele blocului.

Mai sunt și melodiile cu versuri optimiste și motivaționale care îi spune prostului că e ok să fie prost și cu multă muncă va duce prostia pe noi și înalte culmi. Iar prostul se bucură când aude că cineva care cântă la radio e gând în gând cu el și nu-l critică nimeni. Sper că v-ați prins că-i vorba de omul cu cea mai hidoasă freză. Atât de hidoasă încât zici că cineva a mâncat un pumn de păr și i s-a căcat pe creștet. De fapt, cam asta vezi pe stradă la 7/10 ciocofleți cărora trebuie să le spună alții cum să se tundă. Deviez. Er vorba despre Smiley și melodiile lui de ghenă care-ți spun să te bucuri că ești prost și să te înconjori de oameni la fel de retarzi ca tine pentru a nu primi critică. 

Apoi vin melodiile în care nu se cântă despre nimic. Versurile n-au legătură unul cu altul și uneori nici nu-s scrise în aceeași limbă. E greu să scrii cuvinte care să rimeze și să însemne și ceva. E suprasolicitant și dacă pierzi mai mult de 3 zile cu făcutul unei melodii deja te dă la o parte concurența. Și atunci când nu găsești rimă la un cuvânt, inventezi un cuvânt cu care să rimeze orice. Și-l repeți de mai multe ori. Lumea nu știe oricum ce înseamnă iar publicul țintă fuge de dex ca de ciuma bubonică, deci e ok. Nu te poate acuza nimeni că versurile tale n-au sens și doar înșiri cuvinte în diverse dialecte doar te tine știute. 

De obicei majoritatea melodiilor sunt cântate de o pizdă care mâțâie ceva irelevant după care vine un masculin să repede ce-a zis pizda, dar pe altă voce. De cele mai multe ori, pizda e tot un masculin dar cu voce de femee. Și repetă în mod abuziv ultimul cuvânt sau ultima silabă care pe la ultimile două repetări încep să sune ca ce-ar spune un star porno la a 5-a dublă dintr-un film de duzină pentru adulți. 

Unele bighidoaice vor să pună sentiment în melodie și screm o voce de motor de dacie la sfert de cheie. Parcă le și văd așa din profil în timp ce cântă, cum închid ochii și strâng pumnul coborându-l încet în jos cu o expresie pe față de zici că încearcă să se cace după ce tocmai au făcut o clismă cu carbid. De fapt, cam asta se întâmplă dacă te uiți de curiozitate și la clip. 

E trist că asta se cere. Făpturi standardizate după tipare gândite special să satisfacă cele mai subnutrite creiere și cele mai grețoase gusturi. Sau lipsa de gust în materie de muzică. Pentru că trebuie să nu ai deloc gusturi ca să asculți asa ceva din plăcere.

Și un șut în ochi cu avânt din fundul grădinii merită toți gibonii care spun "măcar nu-s manele". Sugeți căcatul de moț. Alea 10 melodii care se repetă în mod obsesiv pe ZU sunt mai împuțite decât cea mai depravată manea. Atât la analfabetismul din versuri cât și bzz-bzz-ul sacadat din istrumental. 

Dacă aș avea câte un glonte pentru fiecare melodie descrisă mai sus pe care am auzit-o involuntar aș putea lichida toți ciumpalacii care au stabilit că așa ceva merită promovat și se poate da la radio drept muzică. 
Gata, nu mai scriu că mă suprasolicit după o pauză cât abstinența la măicuțe. 

Și la postarea asta n-am să las nicio melodie. Nu vreau să se creadă că compar muzica comercială cu ce ascult io. E doar o descriere a unui fenomen, nu o comparație.