Câni

Cred că toți au auzit de căcatul ăla care s-a întâmplat în București, cum că niște câini maidanezi au măcelărit un copil până ...până n-au mai avut ce măcelări din el. M-au întrebat niște unii ce părere am eu despre asta, ca și cum ar trebui să am o părere pentru fiecare om care moare. Dar văd că deja tot căcatul ăsta a mers prea departe și o mulțime de idioți cu capetele înguste fac atâta caz din cauză că un om a fost omorât de câini. Ca și cum câinii sunt sursa principală cauzatoare de moarte. Sau de parcă ar fi fost singurul om omorât de animale. Zilnic se întâmplă asta în toată lumea, ca un om să fie omorât de un animal, sau invers. Invers mai des.  Faptul că s-a întâmplat în București, omul avea 4 ani și animalele care l-au omorât, din întâmplare sunt și cele pe care oamenii le iubesc cel mai mult, nu schimbă cu absolut nimic situația. Eu văd doar atât. Niște animale au omorât un om. La fel cum niște oameni omoară un animal. Asta e legea naturii. Animalele au colți să omoare alte animale, oamenii și-au făcut arme să omoare alte animale. Că noi suntem singura specie care deși omoară abuziv celelalte specii are pretenția ca alții nici să nu ne atace semenii, asta mi se pare retardat, egoist și deloc natural. 

Și nu, n-am să mă bag în căcatul ăsta cu pro sau contra eutanasie. Este un subiect mult sub mine să spun ceva despre el. Eu vreau doar să arăt cât de profitoare și ipocrită e specia asta umană, de care a ajuns să-mi fie scârbă și rușine că s-a nimeni să fac parte din ea. 

Un om a fost omorât de animale și atât. Treci peste. Că dacă cel omorât era badea Cârțan din Cucuieții de jos, pe care îl omorâse calul cu copita că a trecut beat prin spatele lui, nu-i păsa nimănui. Dar nu. Idioții simt nevoia să sufere pentru așa ceva, pentru a se simți mai umani. Să sufere în public și să răzbune moartea. Mentalitatea de țăran cu râme-n talpă încă a rămas printre bucureșteni. Și măcar de tot căcatul ăsta ar rămâne la nivel de București. Dar nu, în toată țara se vorbește despre asta. Dacă să omoare sau nu toți câinii din București. Lasă-i în pula mea pe ăia din respectivul oraș să decidă, că ei locuiesc acolo.

Vrei să omori toți câinii pentru că și ei ți-au omorât un seamăn. Multă logică. Dacă și porcii ar gândi la fel am fi belit pula cu toții. Dar măcar ei să fie animale mai inteligente care-și știu bine locul în lanțul trofic. 

Îi vezi la TV, pe net, pe stradă, ultimile jeguri umane, ultimile scursuri din anusul umanității,  o fac pe afectații să vadă ceilalți că ei empatizează cu suferința altora. Sunteți ca țiganii în pula mea, te iei de unul și sar toți cetățenii tuciurii pentru el.  Cea mai bună metodă de a-ți face reclamă personală pentru ca lumea să te catalogheze ca un om bun, este să suferi în public pentru suferința altuia. Pe care nu-l cunoști, de preferat. Mă rog, reclamă la care doar un idiot ar pune botul, că eu dacă te văd că o arzi duios pentru drama cuiva pe care nu-l cunoști și nu te afectează în mod direct, am să te tratez ca pe ultima cârpă de spălat podelele. Pentru că asta ești.

Dar așa sunt oamenii. Unde trăiesc ei nu mai au voie să trăiască și alții, decât dacă li se supun. Suntem specia cea mai gălăgioasă, cea mai dăunătoare pentru mediu, care consumă cele mai multe resurse, iar dacă asta n-ar fi de ajuns, nu lăsăm nici alte specii să trăiască pe motiv că ne atacă semenii. Așa am fost mereu. Ne trântim un oraș și exterminăm tot ce nu ne convine și de care ne este frică. Considerându-ne superiori, bineînțeles. 

Ne facem cabane la munte , în mijlocul sălbăticiei, iar când vine ursul tragem cu arma în el, îl gonim și ne întrebăm ce căcat caută un urs acolo, când e o cabană unde sunt oameni cu copii. Iar dacă omoară un copil, suntem atât de cretini încât avem pretenția să moară și ursul, pentru că-i periculos și pentru a ne răzbuna. La Gura Diham se întâmplă asta, „paznicii” de acolo aruncă cu petarde (ăstora nu le dă arme, la cât de idioți sunt s-ar împușca singuri cu ele) în urșii care vin în poiană să mănânce, pentru că le miroase a mâncare de la grătarangii. Normal că oamenii care au venit acolo să bage și ei un mic la maț, sunt mult mai importanți decât urșii, deci trebuie să ținem urșii la distanță. Chiar dacă am intrat pe teritoriul lor. Dar când un urs intră în oraș, aceiași oameni anunță imediat autoritățile să vină să tragă cu tranchilizant în el, pentru că ursul n-are ce căuta în orașe, e periculos. Nu contează că și așa nu mai sunt multe exemplare de urși, tot periculos rămâne.  

Așa am fost noi mereu ca specie, egoiști și cu nasul pe sus. Avem impresia că ni se cuvine totul pentru simplul fapt că suntem oameni. Dezgust...

OK, ai stat crăcănată, a pompat unul în tine, și după ce te-a futut ai fătat un borac. La 7 miliarde câți suntem fix de el avea nevoie planeta. Dar dac tot l-ai fcut și vrei să nu-ți moară, ai în morții tăi grijă de el că ți-l mănâncă câinii. Apoi o să te plângi ca vita proastă pe la TV că este o problemă cu câinii comunitari în București. Să mori tu? Până acum nu era? Sau ai văzut problema abia după ce aceasta a avut influență în mod direct asupra ta? Dacă da, ești o curvă egoistă. Sau dacă știai că sunt câini comunitari care atacă oameni, dar totuși ți-ai lăsat copilul nesupraveghiat, ești o mamă iresponsabilă deci meriți ca copilul tău să fie digerat în mațele câinilor. 

Fac iar referire la animale. Pentru ăștia care se mai uită pe Animal Planet. Cred că ați observat că la oricare altă specie, părinții sau ceilalți adulți apără puii până când aceștia cresc destul de mari să-și poată purta singuri de grijă. E ceva care vine m ai mult din instinct, instinct pe care oamenii și l-au pierdut iar acum tot ei sunt cu gura mare. Suntem atât de siguri că nu există pericole acolo unde trăim noi, încât să nu mai fie nevoie să-i supraveghem pe ăia mici care nu-și pot purta singuri de grijă.

Nu, eu chiar nu sufăr pentru presupusa tragedie. Mă doare exact în gaura curului că a murit un om pe care nu l-am cunoscut niciodată și a cărui trecere în neființă nu mi-a influențat cu absolut nimic viața. În gaura curului, unde l-ar fi durut și pe el sau pe mă-sa dacă eu aș fi murit. Și exact în gaura curului ar trebui să vă doară și pe voi, cei care nu-l cunoșteați. 

Zilnic mor oameni în moduri mult mai cumplite. Suferiți și pentru ăia? Sau sunteți așa, mai selectivi? Da, este o dramă pentru familie și pentru cei care l-au cunoscut. O dramă care ar trebui să rămână doar în cercul ăla și atât. În rest este doar alt om din câteva mii care mor în fiecare zi. Trebuie să fii cretin să-ți pese de fiecare moarte. Sau să-ți pese de morțile alea mai mediatizate. Păsarea ta nu ajută cu nimic. Te ajută doar pe tine să te simți mai mândru de propria persoană.

Vrei să nu fii mușcat de câini? Nu fi idiot! E simplu. Câinii îi mușcă doar pe oameni extrem de proști, care habar nu au ce să facă când sunt atacați. 

Eu umblu destul de des prin zonele mai pustii ale orașului unde în special noaptea sunt mai mulți câini decât oameni.  Da, am dat și eu peste haite hămesite de foame care au început să mă latre. Așa le cere lor natura să facă. Dar nu m-a mușcat niciodată un câine. Iar eu nu am lovit vreodată un câine. Pentru că știu ce să fac. Și nu-s idiot. Asta vine mai mult din instinct. 

Da, am umblat și prin București vreo 2 nopți (când spun umblat nu mă refer să stau în același loc toată noaptea). N-am dat de nici măcar un câine care să vrea să mă muște. 

Majoritatea cretinilor, atunci când sunt lătrați sau atacați de câini, ori încearcă să lovească cu piciorul (sigur o să înceteze dacă-i ataci și tu), ori iau o piatră de jos și aruncă după ei, ori, cum fac mulți proști, o iau la fugă. Toți unsuroșii care gâfâie după 50 de metri de sprint se cred atleți de performanță, toți se cred Bolt, au impresia că pot alerga mai repede decât un patruped. Și ia ghiciți cum te vede câinele în momentul în care începi să alergi. Exact. Te pui singur în postura de pradă, prostul pulii. Câinele nu are nicio vină. O fi el domesticit, dar tot mai are instincte de animal sălbatic. Au trecut doar ~10.000 de ani de la domesticirea câinelui, o specie nu se schimbă complet într-un interval de timp atât de scurt.

Dar așa a fost mereu. Oamenii au impresia că li se cuvine absolut tot, iar dacă cineva reprezintă un potențial pericol, trebuie exterminat.

Mă întreb dacă un stol de țigani ar fi omorât același copil, i-ar fi prins și eutanasiat pe toți țiganii din țară? Așa ar trebui să procedeze după logica asta de căcat. Cineva a făcut rău, îi lichidăm pe toți! Doar nu vrei să trăiască dragii de oameni în pericol, suntem și așa prea puțini iar dispariția noastră ar fi o tragedie pentru univers! Căcat...

Un prost s-a împiedicat de-o bordură, a căzut cu țeasta de asfalt și-a murit. Scoateți toate bordurile din țară! Omoară oameni!.

Alt prost a căzut din copac și a crăpat. Tăiați toți copacii, defrișați orice are crengi! Sunt un pericol pentru omenire! Înțelegeți unde bat...?

Eu tot căcatul ăsta nu-l văd ca o problemă de „Câinii maidanezi sunt un pericol și omoară oameni, trebuie stârpiți până la ultimul!”. Eu cred că oamenii ar trebui să învețe să aibă mai multă grijă de viața lor și să învețe să se descurce măcar cu chestiile de-un pericol redus cum sunt câinii de pe stradă. Câinii sunt cam cele mai blânde animale care pot face și rău. Îi mângâi pe cap, dar la 5 centimetri de unde mângâi tu, sunt niște colți care îți pot sfâșia carnea. Natura le-a dat colți. Nu le-a dat colți degeaba. Îi au să muște, să se apere. Faptul că cel mușcat e un om, nu-i face deloc mai fiare sau mai răi. 

Și nu spun că n-ai voie să lovești un câine. Lovește-l, dar fă-o dacă-i absolut necesar și altă variantă nu mai există. Și lovește-l doar pe el, nu pe toți. Ce-ar fi dacă eu mă duc la unul blond și-i bag un șut în bărbie, pe motiv că altul cu părul blond s-a luat de mine mai devreme. Sau dacă ies cu bâta de baseball afarăși lovesc toate mașinile albastre, pentru că o mașină albastră m-a călcat.

Vedeți în pula mea de ipocriți că sunt probleme mult mai nasoale decât asta, care e o problemă pentru că vreți voi să fie. A murit un om. Din 7 miliarde. Hai că nu-i o tragedie, mai ales dacă nu l-ai cunoscut. Sunt chestii mai importante decât moartea unui străin. Moarte de care profită toate canalele de știri, emisiunile de talk-show și oamenii înguști la minte care vor să-și facă reclamă. Nu vă mai luați după toate căcaturile de la TV, e plin de jigodii care o fac pe miloșii în fața camerei. Nu o fac decât pentru imaginea lor. Îi doare fix în cur de mort și de câini. 

Iar acum nu-mi veniți cu argumentul acela retardat, în care-mi cereți să mă pun eu în locul victimei și să spun dacă-mi convine. Majoritatea inapților cu căcat de câine în loc de creier au doar o singură replică „dar dacă erai tu sau un cunoscut de-al tău în locul acelui copil, ți-ar fi convenit?”. Uite că n-am fost. Dacă eram eu sau cineva apropiat mie, drama se consuma doar în cercul meu de cunoștințe și atât.

Toată agitația asta mi-a provocat atâta silă încât nici nu mai bag pesă de final.