Droage

Am descoperit o chestie. Pentru unii e inutilă, dar eu am descoperit-o. Am descoperit cum să fii criticat, înjurat și pus la perete, oricâtă dreptate ai avea. Scrii ceva despre copii mici, femei borțoase, oameni care au pierdut în fața selecției naturale sau muribunzi și sinistrați din țările din lumea a 15-a. Ceva care să nu spună cât de drăguți sau buni de salvat sunt. Nu neaparat ceva de nașpa sau să-i înjuri, dar să fie o critică. Indiferent câtă dreptate ai, indiferent cu ce argumente imbatabile ai veni, majoritatea îți vor spune ba că mănânci căcat, ba că trăiești degeaba, sau că mai bine proasta aia de mă-ta avea inspirația de a se fute în cur cu 9 luni înainte de nașterea ta. 

Există pur și simplu unele subiecte încadrate în e drăguț/trebuie ajutat/trebuie salvat/trebuie oprit, despre care dacă ai o părere de nu-mi pasă/mi se pare oribil/ar trebui să nu existe, aduni în jurul tău oameni ce vor să-ți strivească țeasta în menghină. Acestor oameni pur și simplu li s-au băgat în cap atât de mult niste idei preconcepute încât au ajuns să creadă că așa e cel mai bine, fără să mai filtreze ideea și prin propriul lor creier. 

Astăzi am să vorbesc despre droage. Nimic suspect până aici, peste tot se vorbește despre droage. Păi da, dar eu am să vorbesc puțin altfel. Am să pun droagele în cea mai bună lumină în care au stat ele vreodată. Atât de bună va fi lumina în care am să le pun încât poți să juri că-s diamante. 

Știu că la aspect arăt ca un om ce consumă și face trafic de droage. Mi-am dat seama de asta pentru că toți îmi cer foițe sau „băiatu, băiatu, ceva bun de tras?”. Dar nu. Personal, droagele mi se par de căcat și încă nu m-am atins de ele. Nici măcar de iarbă. Mi se par de căcat, dar în același timp am o părere bună despre ele și cred că-s un lucru extraordinar. Dacă ar fi după mine, aș legaliza orice tip de drog. Chiar și ăla rusesc de la care îți putrezește carnea. Chiar și alea făcute din praf de pușcă în buncăre de prin Kuweit cu care mori de la prima doză. Aș legaliza tot. Și la vamă, și pe stradă. Să existe în piețe tarabe cu droguri. Să le iei din supermarket. Să fie ca orice alt produs.

Știu, o să-mi spuneti „Wooden, dar droagele sunt rele, omoară oameni, dau dependență, strică vieți. De ce vrei să fie legale?”. Droagele omoară oameni, dau dependență, strică vieți cam în aceeași măsura în care o face și alcoolul, păcănelele, sau încercarea unora de a imita un stil de viață văzul în filme și ascultat în melodiile lu 50Cent. Și astea sunt la fel de dăunătoare ca și droagele, doar că nu interzise. 

Ați văzut ce s-a întâmplat în perioada cu așa zisele „magazine de vise”? Oamenii mureau și ajungeau în spital de la ele. Dar ați văzut ce fel de oameni? Erau genul de lătrăi care ar fi ajuns în situația aia chiar dacă n-ar fi fost magazinele alea. Ar fi găsit oricum o metodă prin care să-și fută viața. Fix specimenele de care nimeni n-are nevoie. 

Orice om are dreptul de a decide ce să-și bage sau nu în propriul lui corp. Că nu merge nimeni prin autobuze cu seringa de heroină să înțepe babele în cur. Nu vrei să fumezi, nu te atingi de țigări. Nu vrei să bei, nu pui gura pe troscău. Nu vrei să te droghezi, nu iei droguri. E simplu. Însă oamenii conștiincioși au considerat de cuviință să interzică o chestie pe care oricine o face doar dacă vrea. Și dacă vrea, cu siguranță e idiot. 

Nu, nu am nimic cu oamenii care se droghează. Atât timp cât o fac pe banii si corpul lor, n-au decât. Nu înțeleg în schimb de ce trebuie să fie salvați. Și prin salvați, mă refer la a se interzice chestiile pe care le bagă în ei. 

Dacă cineva e atât de prost încât să bage în propriul său corp substanțe despre care știe că-i fac rău, eu zic că își merită moartea. Este 100% vina lor. Nu-i obligă nimeni s-o facă. Chiar dacă în ciuda faptului că peste tot aud ei că drogurile-s rele și te omoară, tot consideră că ar fi bine să le ia. În cazul ăsta, omul e miraculos de prost și în plus pentru omenire. 

Și nu vă căcați pe voi cu „dar eu nu vreau să merg pe stradă și să-mi dea un drogat în cap ca să-mi ia banii pentru următoarea doză”. Sunt de zeci de oric mai multe șanse să intri în conflict cu un bețiv ce crede că vodca îl face Bruce Lee, cu un gangsteraș ce crede că are ceva de demonstrat în fața prietenilor sau cu un păcănitor care tocmai și-a pierdut casa la jocurile de noroc și vrea să se descarce pe o ființă vie din cauză că oricum nu mai are nimic de pierdut. Oamenii drogați sunt extrem de pașnici. În cel mai rău caz se bat cu aerul sau intră în panică dacă te uiți insistent la ei. Da nu i-am văzut niciodată să se bată cum o fac ăia care după a 4-a bere deja au impresia că pocnește geaca pe ei. Droagele sunt dăunătoare doar pentru ăia care le consumă. De asta și cred că-s un lucru extraordinar de bun. Fac rău doar celui care a avut ideea să le încerce. 

De ce consider că ar fi bine să nu fie interzise? Simplu. Sunt o mulțime care ar vrea să se drogheze dar nu pot face rost de droguri. Drogurile, alea mai periculoase, ar fi un filtru excelent care să facă o triere între oamenii care merită și cei care nu merită să trăiască. Și nu, nu mă cred eu atât de zeu încât să spun cine are și cine nu are dreptul la viață. Asta este strict decizia lor. Dacă vor sau nu să se drogheze. Eu le pun la dispoziție doar o metodă prin care s-o facă.

N-am auzit pe nimeni care să ia droguri și să nu știe ce-s alea. Să spună „aia de o trăgeam pe nas era cocaină? Puteam să jur că-i praf de copt!”. E doar decizia ta. Știi ce-s alea, știi la ce riscuri te expui, știi că nu-ți fac bine...dacă după toate astea încă alegi să le bagi în tine, înseamnă că ar cam fi cazul să-ți închei socotelile cu viața. 

Vă dați seama cât ar avea societatea de câștigat dacă drogurile ar fi impozitate? Dacă la alcool, care-i cu mult mai ieftin statul bagă niște impozite grețos de mari, vă dați seama că dintr-o sacoșă de cocaină s-ar plăti câteva milioane de pensii și alocații. Sau poate nu chiar atât, dar tot ar fi o sumă enormă. 

Știți câți bani publici se investesc în curul celor de la antidrog? Și pentru ce? Pentru a nu le permite unor oameni prea proști să se injecteze până crapă. Deja devine grețoasă toată empatia asta pentru oamenii cărora nu le place viața. Că-s drogați, că-s bolunzi care toarnă copii și primesc indemnizații de la stat, că-s cerșetori care bălesc trotuarele, societatea are grijă de ei ca și cum ar fi niște membri importanți ai comunității. Lăsați-o în pula mea de treabă. Nu e ca și cum am fi 100 de oameni pe toată planeta și trebuie să avem grijă de toți ca să ne salvăm specia. 

Da, drogurile nu-i omoară pe toți. Sunt oameni care se droghează de ani de zile și încă n-au crăpat. Probabil din cauză că ei sunt ăia care au găsit totuși boaba aia de inteligență ce i-a făcut să aibă totuși grijă să nu moară de la droguri.

Știu că pare o măsură destul de radicală și care nu ține cont de etică. Dar nu e crimă. Nu omoară nimeni pe nimeni. Purt și simplu sunt niște chestii pe care le iau cei ce nu vor să mai trăiască. Și vă asigur eu că dacă ai putea cumpăra drogurile de la chioșc la fel cum cumperi și o eugenie, vor fi mulți. Chiar dacă printre ei se vor număra și copii de 14 ani. Cam cât de departe credeți că ar putea ajunge un om care la 14 ani ia decizia de a-și fisura venele sau de a trage chestii pe nas? 

Știu că este împotriva a tot ceea ce a-ți învățat voi până acum despre droguri și interzicerea lor, dar eu într-o astfel de legalizare văd doar avantaje. În primul rând o mulțime de bani din impozite, în al doilea, o separare între oamenii apți și cei inapți. Legale sau nu, le-ar fi consumat oricum aceeași oameni, doar că acum pot face rost mai ușor de ele. Să vedeți ce liniște va fi după pe străzi. O populație înjumătățită a țării în care să rămână doar cei ce au considerat de cuviință să nu se drogheze, eu cred că ar fi o îmbunătățire. Și nu spun că ar rămâne doar exemplare bune de oameni. Vor fi și atunci mulți idioți. Însă cei mai mulți ar sta frumos în pământ, de unde n-ar mai enerva pe nimeni. 

Da, drogurile omoară oameni. Dar omoară exact oamenii care trebuie. Sunt cea mai bună metodă de scăpat de cretini care nu poate da greș. Ceva ce-și face treaba exact așa cum trebuie. Și nimic altceva nu o poate face mai bine.

Pesa.