Artă pură, pizde proaste

Ai 16 ani și ai observat că partea masculină este interesată doar de vaginul tău și ignoră complet cantitatea inutilă de carne ce-l înconjoară. În același timp ți-ai dat seama că ești ceva mai superioară bighidoaicelor ce-și trag în poze decolteurile ca să atragă cuci. Vrei să te bage și pe tine masculii în seamă dar fără să-ți arăți țâțele și fără să promiți pizdă. Pentru tine s-a inventat ceea ce numești tu artă. 

Pentru tine s-au inventat înșiruirile de cuvinte ce sună bine și nu înseamnă nimic. Înșiruiri pe c are orice inapt cu un vocabular de ~500 de cuvinte le poate scrie. Și desigur, pentru tine s-a inventat și conceptul de a-ți sufla singură în găoz și de a avea impresia că ce scrii tu este artă pură doar că trebuie să fii super-mega-ultra geniu să o înțelegi. Cu toate că nici tu nu înțelegi nimic, dar te poți preface că există un mesaj. La cât de mult se preface lumea în ziua de azi nimeni nu-și va da seama oricum. 

Deci, ești pizdă proastă dar nu vrei să fii tratată ca o pizdă proastă. Ce faci în cazul ăsta? Te apuci de scris. Poezii. Îți bagi pula în ea de prozodie și de tot, n-ai tu treabă cu astea. Versul alb e baza. Te prefaci că ai mesaje de transmis doar pentru cine are destui neuroni și o cantitate imensă de inteligență emoțională să le priceapă. 

Tocmai  ce-ai terminat toate cărțile din colecția Chic, seria Twilight, prefața unei cărți de psihologie și câteva romane rusești din care n-ai înțeles nicio pulă dar despre care spui că-s de cea mai bună calitate, pentru că dă bine la imagine să pretinzi că ai citit scriitori ruși. De fapt, nici nu trebuie să-i citești, poți doar să te prefaci. Oricum e același lucru și nu te întreabă nimeni din ele. Și cu așa cantitate colosală de lectură în cârcă, ce poți face altceva decât să scrii. Poezie. Sau proză scurtă care seamănă cu poezia doar că nu e în versuri. Aceleași cuvinte siropoase care nu înseamnă nimic și același presupus mesaj pe care doar oamenii culți îl înțeleg. 

Titluri cât mai pompoase și care nu au legătură cu postarea. Și punct după titlu. Uneori mai bagi câte un citat care ți s-a părut ție interesant. Ceva despre dragoste, viață, condiția omului de geniu sau ceva care să sublinieze dezinteresul oamenilor pentru artă și frumos.  Nu trebuie să dai neaparat și numele celui căruia îi aparține citatul. Lumea va crede că e gândit de tine.

Muritorii de rând, pleava, oamenii mediocri și nu la fel de culți ca tine trebuie neaparat să afle de preocupările tale. Așa că pe orice site unde ai cont vei băga mereu chestii care să sugereze pasiunea ta arzătoare pentru lectură. Cele mai comune poze sunt ălea cu cărți și căni de ceai. Sau cărți, cafea și țigări dacă vrei să vadă lumea că nu-ți pasă de ce chimicale bagi în corpul tău, tu fiind preocupată în special de intelect. Dar în principal, pentru că ai 16 ani și mai văd rudele cu net ce postezi tu, cărți și ceai. Toată lumea știe că sorbitul de ceai este ceva care scoate în evidența rafinamentul și bunul gust. Doar nu o să bei cola sau bere ca restul inculților.

Sinonime. Lumea trebuie să vadă că tu știi multe cuvinte. Cuvintele simple, din popor, care înseamnă ceva, tu le vei înlocui cu alte cuvinte mai puțin folosite care înseamnă același lucru. Nu-i așa că „poate o adiere de briză m-ar urni spre tine și aș lisa inert în tihna brațelor tale iar cugetările mele s-ar putea propti de sufletul tău anemiat...” sună mult mai bine decât „vreau să te iau în brațe”? Cum spuneam,  multe cuvinte fără sens. Orice idiot poate. Dar tu trebuie să o faci cu un aer de superioritate și cu nasul pe sus că ai spus în 15 cuvinte ce puteai spune foarte bine în 3. 

După ce treci de etapa cu scrisul și postatul de poze care să ateste profunzimea persoanei tale, îți va mai trebui încă un lucru care să-ți hrănească egoul flămând și să te completeze ca om, că doar ești multitalentată. Nu te poți limita doar la scris, citit și lăudat cu astea două. Și cum învățatul unui instrument presupune prea mult exercițiu și studiu, sportul prea mult efort și transpirație, pictura prea multă perspectivă, vei alege opțiunea care-i la doar un buton distanță de tine. Un buton, la propriu. Fotografia. Apeși pe butonete și obții artă incontestabilă. Pe care o încarci pe deviantart sau tumblr. Care în continuare rămâne un site pentru pizde proaste semivirgine. 

Și automat orice fotografie făcută de tine unui perete scorojit sau morman de gunoi, pusă pe alb-negru sau sepia e artă și are un mesaj de transmis. În scurt timp vei ajunge să rogi pe cineva care știe photoshop să-ți facă o semnătură pe care s-o atașezi în fiecare colț de fotografie pe care ai făcut-o. Doar nu vrei să-ți fure lumea pozele tale pentru care ai muncit din greu, crăcindu-te prin toate cotloanele ca să-i faci o poză unui muc de țigară dintr-un unghi cât mai ciudat. Le semnezi pe toate că poate cine știe, te vede cineva care e dispus să te plătească să-i faci poze profesionale. Desigur, știi că este sub demnitatea ta să te cobori la asemenea acțiuni înjositoare, dar ai nevoie de bani de buzunar pe care mă-ta nu ți-i mai dă că ți-a luat DSLR să faci cu el ce făceai și cu camera telefonului. Dar asta e bine, pentru că te regăsești și mai mult în soarta nefericită a artistului care trebuie să îndure condiții umilitoare pentru a se putea întreține. Că doar toți marii intelectuali au trudit în mizerie. Ai ceva în comun cu ei. 

Între timp îți poți achiziționa și o chitară sau să împrumuți una de la cineva, așa, pentru tras în poze. Nu strică niciodată ca oamenii să vadă că încerci să te implici și-n muzică. Doar pentru poze, deoarece cântatul e prea greu pentru tine și doar nu vrei să-ți strici degetele pe corzi să nu mai poți apăsa pe butonul DSLR-ului așa cum doar tu știi s-o faci ca să iasă artă pură.

Și să nu uităm de pozele cu tine citind. Trebuie să ai făcute publice poze în care ești tu cu cartea în mână. Chiar dacă cititul presupune o oarecare concentrare și îți este cam imposibil s-o faci în timp ce altcineva îti face poze. Îți tragi țoalele de sărbătoare, iei o poziție ușor lascivă, zămbetul de fată mare și-ți tragi 2-3 poze. E foarte important să te vadă lumea cu cartea în mână. Sau o ții deschisă să se vadă coperta (dacă-i roman rusesc) și-ți ascunzi o parte din fățău, până sub ochi după paginile acesteia. Dă bine la imagine, credeți-mă.

Acum, că ești o artistă completă, nu mai ai nevoie decât de admiratori. Sau pupători în fund cum îmi place mie să le zic. Care nu vor întârzia să apară, că doar sunt mulți ca tine.

Pe de-o parte vor fi duduile asemeni ție, cu aceleași preocupări. Trebuie să te porți frumos cu ele pentru că ambele aveți nevoie de validarea propriei persoane și a artistului din voi. Vă dați like reciproc, vă complimentați poeziile și pozele cu „genial!”, vă recomandați filme europene și cărți din care niciuna nu veți înțelege nimic dar vă veți preface că sunt superbe și lecturi obligatorii pentru oricine. 

Pe cealaltă parte vor fi masculinii care se vor preface interesați de arta voastră. Probabil având aceleasi preocupări ca voi să puneți botul că ar fi mari înțelepți și să-i serviți cu pizdă. 

Dar  tot un vagin de calitate inferioară înconjurat de carne și oase în formă de om ați rămas. Pentru că doar ați mimat evoluția. Și când mimezi ceva, altcineva va mima că-i interesat de ce faci tu doar ca să obțină anumite avantaje. Pentru restul oamenilor care nu dau o flegmă pe ce faceți voi ati rămas la fel de mediocre.

Cam câți vă regăsiți în ce-am scris eu mai sus? Vă rog să mă tratați ca pe-un incult pentru care și filmele cu bătaie din anii ’80 sunt greu de înțeles. Mă împac foarte bine cu statutul ăsta. Da pe voi nici în gură nu v-aș fute. 

Pesa.

Maidanez

varianta scurtă

Mă cac în roșia voastră

Montană, de stepă, marină, submarină... orice roșie pentru care urlați voi să fie salvată eu mă cac în ea. Mă cac la modul propriu, cu moț și aburind!

Pentru că mi se pare de-un retard grotesc să ieși în stradă pentru ceva ce nu are legătură cu tine. M-am săturat. Pe orice site dau click, pe orice post aș deschide tv-ul (asta e o scuză bună să te uiți pe Cartoon Network), în orice ziar m-aș uita, văd doar mizeria voastră cu roșia montană. Și mă afectează așa, la modul pasiv, pentru că eu nu dau nici click pe chestii cu știri, nu deschid nici TV-ul și nici nu citesc presa. Da chiar și așa, fără să interacționez direct cu media tot mă ciocnesc involuntar de roșia căcatului. Vă dați seama dacă mă uitam la TV și citeam ziare, cedam psihic și strângeam pe cineva de unghii cu patentul.

Mă oprește lumea pe stradă să mă cheme la protest. Văd oameni care se duc la prostest și care îi îndeamnă și pe alții să ragă cu ei pe instrumental de pet de bere cu pietricele în el.

Nici măcar presa tabloidă de care tot accidental mă lovesc nu mă enervează atât de tare! Pentru că ăia care o scriu și o citesc nu ies în stradă la proteste ȘI NU SE UITĂ URÂT LA MINE DACĂ LE SPUN CĂ NU-MI PASĂ DE CE FAC EI! 

Sper să dea gripa în voi. O gripă atât de nimicitoare încât să vă țină la pat până nu mai ramâne aur sau alte resurse la roșia montană. 

Și chiar mă doare fix în cur ce-o să se facă acolo. Dacă se exploatează sau nu se exploatează. Sau cine exploatează. Nici măcar nu știu povestea completă, dar mi se pare de un țăranism incredibil tu să fii în București sau oricare alt oraș și să strigi pentru roșia montană. Pentru mine, toți ăia care au o părere despre roșia montană sunt niște idioți. Indiferent care ar fi părerea aia, dacă-i alta decât „nu-mi pasă”, ești un idiot și-ți urez gripă. Aviară, porcină, cabalină, de care vrei tu.

Doar oamenii care locuiesc acolo ar trebui să aibă ceva de spus și atât. Nu toți atârnicii din toate prepuțurile țării. 

Și mă doare în pulă și că străinii ne văd ca pe un vecin idiot de la care pot fura în voie fără să spună nimeni nimic. Noi ne-am construit imaginea asta, acum ciocul mic. Și da, cu toate campaniile de promovare a țării, occidentul ne vede tot ca pe un fel de ruși, doar că mai săraci, mai mici, mai proști și mai puțin bețivi. Și care nu reprezentăm o amenințare la adresa nimănui. Pentru că asta suntem, oricâte căcaturi naționaliste cretine vi s-ar băga în cap. Nu ramânem decât niște păduchi enervanți și nesemnificativi care știu doar să se plângă și care aștepată ca UE să ne rezolve toate problemele de nivel local. 

Când m-am gândit să scriu postarea asta chiar aveam o idee. Acum și p’aia am uitat-o. Mi-a spălat creierul roșia montană.

Roșia montană se opune dezvoltării personale. Acum douăzile, fiind 1 am vrut să ma apuc de ceva. Nu mai țin minte de ce, dar era ceva frumos. Și pe 1 bine sa începi chestii. Dar după ce m-am trezit la gospodăreasca oră de 5 PM și până mi-am terminat eu cafeaua s-a făcut deja noapte, timpul ce mi-a ramas a trebuit să-l folosesc pentru a mă enerva la toate căcaturile cu roșia montană de care dădeam accidental. După care a venit 12 noaptea, deci eram deja în data de 2 și n-am mai putut să mă apuc de nimic. 

Nu, serios, terminați cu căcatul vostru de roșie montană că nu rezolvați nici un drac.

PA.MUE.FĂRĂ PESĂ!

Forumuiși

Mi-am făcut azi cont pe un forum. Tot azi am luat ban pe acel forum pentru că troll. Așa mi-a scris adminul, am ban pentru că troll. Dar eu nu troll. Eu doar mi-am spus părerea și nici n-am înjurat. Am fost suspect de politicos. Din nou m-am convins că politețea nu-i bună. Cel puțin pe internet. 

Computergames e forumul cu pricina. De obicei eu nu prea le am cu forumurile, am frecventat destul de puține până acum. Și când spun frecventat, durata medie de activitate acolo a fost în jur de o săptămână-2.  După, ori luam ban pentru că trebuia să-i explic unui inapt ceva cu forța, ori mi se părea plictisitor și plecam de bună voie. 

Întotdeauna pe un forum se ajunge la ceartă dacă nu ești de acord cu majoritatea. Dar nu ceartă propriu zisă, adică norodul să fie împărțit în două bâcăți care să arunce cu căcat una în alta, cum am fost eu învățat la malul Dunării. E ceartă d’aia în care orice spui, vine un copil retardat cu scuipat la colț de gură și zice ceva complet pe lângă subiect ce vrea să pară a glumă/insultă/caterincă doar că fără pic de haz sau logică. Și într-o astfel de situație, te simți obligat să-i fuți niște paști/dumnezei. Bunul simț te obligă să vrei să-l găsești și să-i dai pe la puță cu pârlitoarea de porci, pentru binele speciei.

Eu urmăream forumul de vreo 2-3 ani, am mai avut cont acolo acum ceva vreme care însă mi-a fost la fel de banat pentru că am spus ce cred eu despre dumbstep. Și când spun că urmăream forumul, mă refer că intram mai rar decât lunar doar ca să văd ce se mai aude de unele jocuri pe care le așteptam eu sau care au fost închise. Dar asta n-are importanță. 

Prima chestie pe care am învățat-o în 30 de minute de postat cât a supraviețuit contul meu, a fost că indiferent câți ani ai, dacă ești membru nou și cu păreri, vârsta îți este limitată sub 15 ani. Chair dacă pe profilul tău scrie anul nașterii, pentru toți ai mai puțin de 15 ani. Chiar și ăia care chiar au mai puțin de 15 ani te vor acuza că ai mai puțin de 15 ani. 

A doua chestie, este că acolo e un fel de comunitate strâns legată ca hora de nuntă unde se calcă bețivanii pe mergători. Oamenii ăia nu cred că s-au contrazis vreodată cu cineva. Iar eu când am venit cu o părere diferită de-a lor, probabil s-au speriat. Adică păreau foarte năuciți.

„Uite, omul ăsta zice chestii care contrazic ce-am spus noi! Ce ne facem? Până acum nu ne-am mai confruntat cu așa ceva. Eu cred că-i un troll. Care vrea să-și bage pula în liniștea forumului nostru și să ne fută armonia. Haideți sa-i spunem că-i un troll, un retardat, că n-are mai mult de 15 ani, să-l trimitem la psiholog, să-i spunem că-i un frustrat, un hater, să-i dăm report la toate postările pentru că troll, chiar dacă nu a înjurat, să chemăm un admin să-l baneze ca noi să ne putem albi reciproc sfinferul cu limba”. 

Probabil mulți nu știu ce-i ăla un troll. Ăsta e un troll. Cel puțin așa știu eu.

Iar un troll de internet e ăla care spune doar căcaturi, în mare parte false, intenționat ca să agite spiritele. Cam așa văd omușorii de pe forumul computergames exprimatul unei păreri prorpii diferită de a lor. Că ai venit să-ți bagi tu pula în buna lor dispoziție și trebuie să fii dat afară.  

Subiectul era unul cu câinii vagabonzi (normal). La care eu n-am făcut decât să spun că pe mine nu măderanjează absolut deloc prezența lor, ba chiar îmi face plăcere să mai mângâi câte unul dacă-mi iese-n cale și că nu-mi pasă de oamenii care sunt mușcați. Probabil dânșii erau din ceata aia de cretini care au fost mușcați de câini, iar ce spuneam eu li s-a părut inadmisibil. Cu toate că întrebarea principală era „Eutanasierea câinilor, da sau nu?”. Atât îți trebuia să spui nu, sau să mai ai și o părere că de ce nu. 

Poate n-am eu cea mai mare acuratețe în logică din univers, dar când spui că nu te deranjează ceva și că poți trăi liniștit chiar dacă acel ceva există, n-ar trebui să pari frustrat sau troll. Ei bine, acolo nu merge așa. Dacă 90% din comunitate spune că e senzațional să-ți bagi nuci fierbinți în cur iar tu spui că nu te pasionează asta și nici nu vrei să încerci, o să fii acuzat de troll. Ăsta-i singurul motiv pentru care tu nu vrei să-ți bagi nuci fierbinți la maro, ca să-i oftici pe ei și să agiți spiritele.

Apoi am lăsat link de la articolul anterior în care am scris despre câini. Atât mi-a trebuit. Au început omușorii să-mi dea copy/paste la fraze din postare. După care se enervau, făceau clăbuci la gură că cum să n-am eu nimic cu câinii maidanezi, probabil se dădeau de vreo 2-3 ori cu capul de tastatură (asta ar fi singura scuză valabilă pe care ar putea s-o aibă pentru răspunsurile pe care mi le-au dat), mă acuzau din nou de troll, că doar un troll n-are nimic cu câinii, îmi spuneau că mă ignoră că așa au văzut ei în filmele cu brusli că se procedează cu troll-ii, după care îmi răspundeau din nou la mesaj.

Și tot așa până a apărut adminul și s-a supărat că i-am pus membrii fideli în dificultate.

Aș mai fi vrut să rămân, mă distram destul de frumos. De fapt, eu mă distrez oriunde dau de proști. Dar se pare că adminii au ceva cu distratul pe seama idioților. Asta este. Forumuri mai sunt. Începe să-mi placă și chiar n-am altceva mai bun de făcut.

Aș fi venit și cu print screen-uri de-acolo, da mi-au șters și postările. Data viitoare.  Încep să-mi placă forumurile. A fost mult mai amuzant decât la borțoase.

Meh, mi-aș fi întemeiat și eu armată de forumiști care să urle în aceeași direcție cu mine să le văd reacția spahiilor d’acolo, da mă descurc și singur, n-am nevoie de ceată de răgaci după mine.

Oleacă di pesă.