Bogații săraci

Toată lumea știe că în România sărăcia este mai greu de ucis ca Bruce Willis în toate filmele Die Hard. Că oamenii fug de sărăcie ca de o femeie gravidă iar aceasta le iese drept în față la următoarea intersecție. Știm și noi că suntem o țară săracă. Știe și occidentul asta. Mulți se complac cu gândul că dacă s-au născut aici trebuie să fie săraci toată viața, cel mult mediocri.

Însă există o categorie de oameni care luptă cu sărăcia. Și nu mă refer la ăia care muncesc mai mult, aprofundează un domeniu până devin specialiști, se dezvoltă ca oameni să aibă succes în mai multe domenii sau pur și simplu au idei bune care le aduc venit. Nu, nu ăștia. Ăștia sunt la fel de numeroși ca babele neviolate din Vaslui.

Mă refer la cei care fierb zațul încă de 3 ori când își fac cafea și vor să simuleze că au bani. Oamenii ăia care încă au ciment pe jos în baie și cărămizi sub cadă dar în public se comportă ca ultimii șeici. Care deși n-au bani și vor ca lumea să nu știe că n-au bani, vor să pară și bogați. E o trăsătură specifică românului ca din mândrie să ascundă faptul că e sărac și să se vaite de asta doar când sunt șanse să primească ceva. Da ăștia cam forțează nota. Mna, o prostituată mai poate să mintă că-i fată cuminte, da dacă mai zice că-i și virgină deja e prea de tot.

De obicei sunt oameni care provin din familii sărace și/sau cu mulți copiii. Toți se visează bogați. Toți au ca unic scop în viață acumularea de avere. E normal să-și dorească ce le-a lipsit. Da ăștia vor să se trezească peste noapte bogați. Din jucători la păcănele vor brusc să borască șampanie de pe yacht. Și să încep cu exemple din viața reală, cam ce-am observat eu până acum. Exemple de oameni care au dezvoltat noi tehnici de întins pateul pe pâine care i-ar face geloși chiar și pe scoțieni.  

Sunt săracii ăia care deși din cap până-n picioare sunt îmbrăcați doar în haine de firmă (nike, puma, adidas, că ăsta-i apogeul hainelor de lux pentru prostul sărac, ce-a văzut el că poartă fotbaliștii), își cumpără țigări la bucată. Aparent a avut bani să-și cumpere doar cârpe la suprapreț, dar n-a mai făcut rost și de 15 lei cât e un pachet de țigări.

Rahații ăia cu ochi care cu smartfoane pe care-au dat cam cât e chiria pe jumate de an la un apartament, dar telefonul ăla n-a mai văzut credit de când a intrat în posesia lor. De date mobile nici nu mai zic. Ăia prăpădesc wifi-ul gratuit oricărui loc în care se duc. Își plimbă degetul slinos pe el cu cea mai mare nonsalanță, dar folosesc mai des decât se spală replica “ai de-un minut în orange?”

Mulți posesori de smartfoane scumpe sunt și milogii ăia care merg cu autobuzul fără bilet. Pe care-i saltă controlul în timp ce joacă angry birds pe ultimul iphone că n-au avut 2 lei să-și ia bilet. Majoritatea căcănarilor de genul se pun și în gură cu controlul, de parcă e dreptul lor să circule fără bilet iar autobuzul ăla există doar să le transporte lor carcasa. Dacă nu m-ar fi deranjat să fiu muritor de foame, m-aș fi făcut controlor doar pentru fina plăcere  de a le umple ăstora curul de șpițuri.

Mai avem și mocârțanii care umblă cu BMW-uri pe care nemții nu le-au mai vrut, și le înmatriculează pe Bulgaria, că-I mai ieftin. Da, mașina din care cobori spune multe despre tine. Dar în niciun caz nu arăți că ai bani dacă te dai jos dintr-un BMW la mâna a 4-a cu număr de Bulgaria ce costă cam cât o bicicletă pe care l-ai parcat pe prima bandă ca să nu mai plătești 2 lei la parcare. Spune despre tine că eșți un gherțoi în al cărui frigider predomină margarina iar la benzinărie niciodată n-ai băgat combustibil de mai mult de 30j de lei.

Răspândiți peste tot sunt și clasicii jucători de păcănele. Care se împrumută mereu cu câteva sute de mii "până mâine" și mereu ultimii bani îi bagă în aparate, că poate dă. Îi vezi cel mai des prin casele de pariuri duhnind a parizer ieftin și lovind cu nesaț în aparat, înjurând ocazional că nu-i dă nimic. Sunt căcații ăia care se visează mari magnați cu munți de valută în sufragerie, dar pe care-I atrage idea de a se angaja undeva la fel de mult cum îi atrage și aia de a-și face averea prin muncă cinstită. Și sunt sanse de 90% ca un păcănist d’ăsta să coboare dintr-un BMW cu număr de Bulgaria.

Cred că ar fi inutil să-i mai menționez pe ăia care-și fac poză cu salariul părinților cu o cameră VGA și pun pe net. E o chestie prea 2008.

Există oameni care n-au văzut carne decât la TV, smântâna în ciorbă e un lux penru ei, dar vorbesc tot timpul și-și dau cu părerea despre chestii pe care nu și le vor permite niciodată. Sau când și le vor permite, nu vor mai costa aproape nimic. Pișații ăia de oameni care ocupă o masă într-un bar și trag de o bere sau o cafea 3 ore și vorbesc tare despre ultimile modele de telefoane, ce-au mai scos ăia de la Aston Martin, cum au cheltuit ei 3 milioane într-un club doar pe o șampanie și două shot-uri, și câte camera va avea casa pe care plănuiesc să și-o construiască la marginea orașului, deși în present se calcă pe varice cu părinții într-o garsonieră pe la periferie. Dar lumea nu trebuie să știe asta. Dacă abordezi subiecte despre lucruri scumpe, oamenii vor crede că ți le și permiți.

Mai sunt și pârliții care strang tot anul bani să meargă o săptămână la mare și să stea la hotel. Timp de un an a mâncat același tocăniță de căcat doar din cartofi și ceapă, s-a dat cu deodorant doar când era cald afară și trebuia să meargă undeva, a făcut baie în apa în care a făcut toată familia, s-a pișat cu lumina stinsă să nu mai consume curent, a tras apa doar când aia din veceu se îngălbenea și începea să miroasă, și-a scos frigiderul pe balcon pe timpul iernii, a preferat să stea cu geacă și fes în casă decât să dea drumul la căldură și mereu când s-a dus la piață a ales roșiile alea mai sticate și mai mici, pentru că erau mai ieftine. Dar cine o arde burghez o săptămână în Mamaia? Cine mănâncă pizza și bea Beck’s la restaurant? Cine își închiriază șezlong pe plajă și nu stă pe cearșaf ca restul săracilor? Cine mănâncă porumb fiert și-și cumpără suveniruri să dea la rude când se întoarce? O săptămână e șerif. Trăiește ca oamenii cu salariul dublu decât are el. O săptămână. Una din 52. Apoi se întoarce iar la regimul de schnitzele din piele de piept de pui și tremurat în sufragerie cu pufoaica pe el.

Cei mai amuzanți sunt ăia care-și pun aer condiționat, dar nu-i dau drumul niciodată din cauză că consumă mult curent și oricum răcești de la el. Dar lumea vede cutiocul ăla alb sub geamul lui, deci lumea vede că și-a permis să dea 20j de milioane pe el. Chiar dacă atunci când îi e cald preferă să deschidă geamul, că-i gratis.

Cum sărăcia nu-i iartă nici pe cei din mediul rural, o să vezi și pe-acolo destui amărășteni care se prefac că ar avea ce să mănânce. E incredibil câți țărani au telefoane scumpe și camera iluminată de un bec conectat pe șestache la stâlpul de înaltă tensiune de lângă casa lui. Telefoane pe care se joacă atunci când se cacă la wcul din fundul curții care nu le oferă nici posibilitatea de a se spăla pe mâini după. Majoritatea locuiesc în case de chirpici în pereții cărora dacă ai tras o flegmă mai sănătoasă s-a dărâmat pe ei, da scot boxele de 200w pe pervaz să vadă satenii că au cu ce.

Omul sărac e un personaj interesant și penibil, în felul lui. Te refuză dacă vrei să-l servești cu ceva chiar dacă-i plouă în gură, ca să nu crezi că el nu are așa ceva acasă și duce lipsă, dar nu ezită să-ți ia două țigări din pachet când te duci să te piși.

Cam asta sunt majoritatea. Animale viclene, vulnerabile, slabe, umile și orgolioase în același timp, care preferă să-și ocupe timpul făcându-i pe ceilalți să creadă că ar avea bani, în loc să muncească mai mult ca să aibă bani la propriu. E mai important ce crede lumea decât cum o duce el de fept.

De asta vor rămâne săraci toată viața și vor fi îngropați în cele mai ieftine sicrie și în zona aia de cimitir în care se pișă câinii mai mult. Pentru că ei nu au o problemă cu faptul că-s săraci. Ei vor doar ca lumea să creadă opusul.

Și o pesă.Ceva ce-am găsit în ultima vreme și m-am mirat cum de am descoperit abia acum.

Haine pentru giboni

Dacă te uiți la cum sunt îmbrăcat, îți dai seama că urăsc să-mi cumpăr haine și nu prea am tangențe cu ce cârpe aruncă alții pe ei. Încerc să evit asta pe cât de mult posibil și atunci când văd ceva care-mi place îmi iau mai multe perechi ca să am. 

Da azi am trecut iar prin același chin. Urăsc magazinele de haine. Le urăsc din toți ficații. Urăsc și vânzătoarele cu 8 clase retardat de amabile care te poftesc la ele-n gheretă și vor să-ți vâre pe gât marfa lor de căcat. 

Urăsc și întrebarea "pot să vă ajut cu ceva?". Iar răspunsul "cu 20 de lei până mâine" nu le satisface. Ce căcat aș putea să caut într-un magazin de îmbrăcăminte? Să te întreb dacă ai covrigi calzi? Să-ți cer voie la toaletă? 

Umblam azi cu privirea pierdută și mațele strânse printre niște standuri cu cârpe. Problema cea mai mare e la pantaloni. Ăștia te pot face să arăți ca un poponar sinistru. Și problema cea mai mare era că nu știam unde exact trebuie să mă uit. Nu știam care-s de bărbați și care de femei. Atât de mult seamănă. Parcă-mi era și jenă să întreb vânzătoarea cu doar generala terminată, dacă la ce mă uit eu e pentru purtătorii de coaie.

Nici nu trebuie să mă obosesc să o întreb, vine ea și-mi expune toată marfa. Același model de pantaloni peste tot, pe culori diferite. Același format de nădragi conici, care-ți strânge curul ca-n menghină și stau mulați pe picioare că de la depărtare nu ți se poate ghici sexul. 

O conversație între mine și o vânzătoare care știe matematică doar cât să dea rest, decurge cam așa: 

Eu: Aaaa, da nu așa. Ceva mai simplu, mai larg, și cu mai multe buzunare eventual, știți, pentru depozitat chestii. Ceva de bărbați.

Ea: Păi ăștia sunt de bărbați. Mai am și pe bej.

Eu: Nu doamnă, nu culoarea e problema. Dar n-am suficient loc pentru genitale. Și nici n-am făcut școala de fotomodele cu trăistariu. Aveți ceva la fel ca ăștia pe care-i am pe mine?

Ea: A...nu. Nu mai aducem așa ceva că nu cumpără nimeni. Avem mai mult ce se poartă acum.

Eu: Mhm. Înțeleg asta, dar nu vreau să arăt ca un homosexual, plus că m-ar incomoda la mers.

Deja multe nu mai gustă gluma când își dau seama că n-am de gând să cumpăr nimic de la ele. Chiar îmi place să iau la mișto vânzătoarele de la magazinele cu haine. În alea 8 milioane pe lună pe care le primesc ca să stea cu curul pe scaun și să-ți spună pe ce nuanțe de bej mai au același model de colanți masculini, cred că ar trebui să intre și câte o muie cerebrală așa ocazional pe care o primesc când dau de câte un nenorocit ca mine. Norocul lor că suntem puțini, ăștia care încă mai avem pretenția de loc în pantaloni pentru pulă și coaie.

Nu-s mofturos la haine. Nici nu le dau așa mare importanță. Dacă ar fi după mine, toți oamenii ar putea îmbrăca saci de cartofi cu găuri pentru mâini și cap și aș fi ok cu asta. Mereu am văzut rolul practic al hainelor, adică ăla de a-ți acoperi rușinile și a-ți ține de cald, înaintea rolului estetic pe care oamenii îl atribuie hainelor în funcție de  anul în care e social acceptat să porți ceva și în funcție de oamenii pentru care vor să pară interesanți și cărora vor să le facă pe plac. 

Deja deviez. Ideea e că urăsc să fiu nevoit să umblu tot orașul până să găsesc ceva măcar tangențial cu ce vreau și să dau numai peste poponării de haine pentru pârțarii care vor să fie stridenți și fashion, pe care hiene flămânde de vânzare să încerce disperate să mi le bage pe gât. 

O mare muie pentru majoritatea producătorilor de haine și pentru ăla care a zis că e ok ca bărbații să poarte pantaloni conici. O imensă grămadă de muie și pentru băiețeii care, deși au picioarele la fel de groase ca venele de pe pula mea, insistă să scoată asta în evidență cu prezervativele alea pentru hamsteri pe care au tupeul să-i numească pantaloni.

Dacă CNP-ul tău începe cu 1 și ai pantaloni conici, ori ai pula cât piuneza și coaele cât mazărea, ori deloc. 

5 motive pentru care autoarea articolului merită împușcată în pizdă.

Scotoceam interneții bazat că dacă am adblock nu-mi mai violează nimeni retina cu publicitate de căcat. Cum ar spune și un proaspăt picat la bac "nu e chiar așa ușor". Nu e chiar așa ușor să eviți absolut orice jeg publicitar. Și dacă ești masochist din fire cum sunt eu, mai dai click pe câte ceva.  Așa am găsit chestia asta, "5 avantaje IMEDIATE pe care le ai dacă te lași ACUM de fumat!". De obicei lumea se lasă de fumat de mâine, de luni, de la 1 sau după ce termină și pachetul ăsta. Nu se lasă nimeni acum.

Subiectul e fumat demult. Există mai multe site-uri, pastile și metode să te lași de fumat decât numărul fumătorilor din România. N-am intrat să văd cum sa te lași de fumat. Nu prea obișnuiesc să fumez, și când o fac îmi trece repede. Și oricum un articol de 5 motive nu te poate face să te lași nici de șters la cur cu hârtie roz. 

Mno, mai jos sunt 5 motive pentru care autoarea crede că e bine să te lași de fumat. Ce-a vrut să zică autoarea prin asta? Absolut nimic. Doar că probabil avea nevoie de o pereche nouă de dresuri nerupte în cur și n-avea de unde să mai stoarcă un articol. 

1. Nu-ți mai miroase gura a țigară!
Și scapi de stresul că ai tăi se iau de tine!

Ce revelație uimitoare. Dacă te lași de fumat nu-ți mai miroase gura a țigară. Și-ți miroase a ce-ai mâncat înainte. Nu cred că mirositul gurii a țigară e o problemă atât de mare. Eu aș prefera să discut cu cineva căruia îi miroase gura a țigară, decât să-mi vină un damf de căcat dintre dinții interlocutorului.  Și observ că publicul țintă al articolului e ~16 ani.

2. Nu-ți mai miros părul, fața, mâinile, hainele a fum!
Vei fi fresh, gândește-te, și vei mirosi doar a parfum, atât!

Altă revelație demnă de Pulitzer. Da dacă intri într-o încăpere în care se fumează o să miroși oricum a mahoarcă, indiferent cât de nefumător ai fi. 
Și nu, nu o să fii mai fresh și o să miroși doar a parfum dacă nu mai fumezi. Dacă nu te speli și umbli cu aceleași haine, o să miroși a boschetar. Și dacă mergi două stații într-un RATB plin, o ă miroși a orice altceva doar a parfum nu. 

3. Nu mai trebuie să te gândești că nu mai ai bani de țigări!
Și nici să ceri de la prietenii care se strâmbă mereu când le ceri țigări sau nu uită să ți le ceară înapoi când ei nu au!

Nu ai bani de țigări dacă fumezi și nu muncești. La fel de bine nu ai bani nici de mâncare dacă vrei să mănânci și nu muncești sau nu faci nimic ca să scoți bani.  Lasă-te de mâncat, vei economisi bani de mâncare. Lasă-te de șters la cur, vei economisi bani de hârtie igienică. Nu te mai spăla pe dinți, vei economisi bani de pastă și periuță. 
Și un om care obișnuiește să le ceară mereu la prieteni țigări, e un căcat de om oricum. Și va rămâne un căcat de om chiar dacă se lasă de fumat și nu le mai cere țigări. O să le ceară alte chestii oricum, deci tot un enervant sinistru căruia îți vine să-i fuți un bocanc în inimă va rămâne. Doar că un enervant nefumător. 
Și acum m-am convins că publicul țintă sunt pufanii de ~16 ani care trăiesc doar din alocație.

4. Vei cheltui mai puțin pe gume de mestecat!
Gumele de mestecat, de altfel, fumător sau nu, nu sunt chiar atât de bune. În timp ce mesteci, stomacul funcționează în gol, el are doar senzația că îi dai mâncare când, de fapt, nu se întâmplă nimic. De-aici și durerile de stomac.

Da, la fel ca atunci când erai mic și mă-ta nu voia să-ți cumpere gumă, pe motiv că ești prost și-o înghiți și ți se va lipi de stomac , că-ți strică dinții sau că stomacul rumegă în gol. Mă întreb, când una suge pula, ce crede stomacul?
Și plm, e 2 lei un pachet de gumă. Dacă 2 lei ți se pare o economie substanțială, cred că fumatul nu-i cea mai mare problemă a ta, ci faptul că ești sărac. Și dacă eși sărac si fumezi, ești clar un imbecil. 

5. Scapi de „atenția“ gratuită a nefumătorilor!
Te-ai săturat să tot auzi de la diverse persoane despre efectele negative ale fumatului. Dacă te lași, nu va trebui să le mai suporți grija lor bruscă pentru tine!

Aici problema nu e că fumezi. Ci că umbli cu tot felul de oameni de căcat. Schimbă anturajul cu unul mai bun și nu o să mai auzi asta. E simplu. Pentru că da, un om pe care-l preocupă starea ta de sănătate și bugetul tău, e un om de căcat cu o viață atât de neinteresantă încât simte nevoia să-și bage nasul și-l treburile altora. Dar nu trebuie să renunți la ceva ce-ți place doar ca să nu mai auzi critici. Asta mi se pare retardat. 

Scapi de atenția fumătorilor și intri în atenția martorilor lu iehova. Scapi de atenția fumătorilor și intri în atenția oamenilor care nu se șterg la cur ca să salveze pădurile. Orice ai face, mereu vor exista un grup de tâmpiți care să te condamne că nu e bine. De oricâte chestii te-ai lăsa tot nu poți mulțumi pe toată lumea. Și dacă încerci tot tu ești ăla fraier. 

Și așa am scris eu un articol de 5 ori mai lung decât ăla original doar ca să explic cât de căcat este articolul original și cât de mult suge autoarea. Aș putea să fac asta cu fiecare articol de pe bravonet, unica, eva și alte site-uri de purtătoare de vagin. Da în cazul ăsta, io aș fi ăla care-și pierde vremea. Pentru că ei e mulți, eu e puține. 


Pesa.

Nicoleta Cireașă și melodia ei de căcat

În ultima vreme tot îmi violează timpanul o melodie atât de plăcută la auz ca strostul unei lămâi în ochi. N-ai cum să o eviți. La fel ca sărăcia, e peste tot. 

E vorba de o duduie, Nicole Cherry pe numele ei de fată mare Nicoleta Cireașă. Dar pentru că Nicoleta Cireșă e ceva fără rezonanță scenică și sună mai degrabă a nume de funționară de la ghișeu din perioada comunistă, l-a englezit un pic. Pentru că tot ce-i pe engleză prinde mai bine la publicul plebeu din România. 
Melodia nu e cine știe ce, deși eu am citit pe câteva site-uri de știri că ar fi mare artistă și o revelație a muzicii românești. Pentru mine rămâne tot o felație a muzicii românești, împreună cu restul șlehtei de cântători de pe ZU. Versurile ei sună a ce-ar scrie un elev din ciclul primar despre vară. 

Fetișcana ajunsă la vârsta pubertății ne explică într-un vocabular de cel mult 100 de cuvinte cum a așteptat ea tot anul vara și cât de mult îi place canicula. Peste 2-3 ani o să aștepte cu și mai mare interes ciclul, să poată sta liniștită știind că animalul nu și-a dat drumu-n ea. Dar asta e altă poveste și o lăsăm pe seama timpului. 

Numele de Cireașă probabil i se trage de la hăndrălăii din spatele blocului care o înghesuiau în diverse tronsoane cu scopul de a-i pocni cireașa. Și nu, nu zic că arată în așa hal de bine încât nu se puteau abține să nu sară pe ea. E chiar destul de urâtă. Dar lătrăii de vârsta ei ar fute orice. Chiar și pe ea. 

Pe parcursdul melodiei , Nicoleta Cireașă se chinuie să ne explice cum vara este între primăvară și toamnă. Asta într-un fel mi se pare decent și de bun simț. La vârsta ei un subiect mai complex nici n-ar trebui să ai voie să abordezi, pentru că experiență de viață pula. Dar aparent esti artist dacă fci un cântecel despre anotimpuri. 

Masochist fiind, m-am uitat și la clip, că doar na, ce poți să faci cu 3 minute din viața ta decât să te uiți la clipul Nicoletei Cireașă sau să te caci. Mie nu mi-a venit atunci și-am ales clipul. 

Este exact ca orice alt clip de căcat cu buget redus din ultiam vreme. Conține 60% plodoaice de vârsta ei care pentru o cola la jumate și-o ciocolată au fost prostite să agite spasmodic din membre pe fundal. 
Restul de 40% sunt dârlăi cu 10 ani mai mari decât ele care și-au călcat peste ultimul strop de demnitate și stimă de sine și-au acceptat să se îmbrace ca niște papagali homosexuali și să apară în clip în speranța că o să pară niște tipi simpatici pentru tinerele dudui și o să babardească ceva pizdă fragedă. Adică, sper că ăsta este motivul pentru care au făcut-o, că n-aș vrea să trăiesc într-o lume în care oamenii fac asta din plăcere și total fără interes. 

Dar asta din nou mi se pare decent și mai în conformitate cu realitatea. Cam așa e și în viață. Grupulețe de pufarine de 15-16 ani care încearcă să pară dameze interesante, și pulărăi cu un deceniu mai în vârstă care gravitează în jurul lor cu unicul scop de a le fute. 

Exact de asta aveam nevoie în industria muzicală. De o altă mimoză care să încerce să mâțâie ceva muzică. De parcă nu era plin de maimuțe pițigăiate de la ZU. Singura diferență este că alea-s mai mari, mai trecute prin viață și prin paturile mai multor impresari. Dar din nou, lăsăm timpul să-ți facă treaba. 

Și acum probabil vă gândiți că-s un om de căcat și-un insensibil că am scris asta despre fetița  căreia abia i s-a uscat cerneala în buletin, care a vrut și ea doar să cânte o melodie despre vară. Da, poate așa e. Dar o să-mi mulțumiți mai târziu când o să fiți bombardați din toate direcțiile cu știri despre Nicoleta Cireașă și cum a divorțat ea pentru a treia oară și cum se ceartă ea cu fostul soț în direct la Capatos. Cam asta ajuns mimozele cărora li se suflă prea mult în fund. 

Și cred că am depus mai multă muncă și pierdut mai mult timp să scriu articolul ăsta decât au depus ăia să facă melodia. Da io nu mă consider artist, plm. 

Vă las cu fascinantul clip plin de bighidoaice cu mai mult sutien decât țâță. 

https://www.youtube.com/watch?v=ZB0wG1pbkF8

Muzică

Da, știu, s-a tot scris despre asta. Dar e un subiect mai inepuizabil decât flegmele mele când aud muzică de radio. 

Și da, știu, ar fi trebuit să bag ceva despre bac că ăsta e subiect de actualitate. Da' cum n-am mai scris nimic pe aici din iarnă, cred că e mai evident decât ridurile de pe mufa Loredanei Groza că mă piș cu o boltă cât Arcul de Triumf pe tot ce ține de actualitate&co. 

Și mă refer la muzica de radio. Aproape orice post mai popular de pe la noi. Cutioace cu difuzor ce-s lăsate deschise să se audă un zgomot de fundal ca să dispară cumva atmosfera de morgă atunci când oamenii nu-s prea vorbăreți. 

Așa ceva suport io câteva ore pe zi. Să schimb postul nu merge, că-i troacă cu lingură în loc de antenă. Și dacă-l opresc tot se găsește cineva cu chef de cancer pentru urechi să-i dea drumul. Aproape că am învățat pe de rost cele 10 melodii care seamănă între ele și sunt difuzate în mod obsesiv toată ziua. Îți intră în cap fără să vrei, ca harponul. 

Și mă întreb de ce. Ce fel de oameni sunt ăia care vor să audă în fiecare zi aceleași melodii de căcat și aceleași spoturi publicitare la fel de amuzante ca un copil sufocat cu punga?

Pot să rezum în câteva fraze toate melodiile românești de tip comercial apărute anul ăsta. Probabil toate sunt făcute de același autist sechestrat în pivnița RadioZU și hrănit la 3 zile cu pesmet înmuiat în acetonă. Asta ar fi cam singura scuză plauzibilă pentru care melodiile alea sună atât de prost. De la versurile stâlcite ca să rimeze până la linia melodică mai slabă în complexitate decât melodia de la Super Mario. 

Temele abordate în versuri sunt mai tăbăcite decât o șa de bicicletă făcută dintr-o bască de tractorist. În general e vorba despre iubire. Ba că dârlăul a înșelat-o și acum pizdaproastă cântă despre cât de mult a rănit-o la pipotă sau despre cât de puțin îi mai pasă de el,  ba dârlăul cântă despre cât de zdreanță penală e tipa și zice timp de 3-4 minute cum nu o să se mai întoarcă la ea, ba își declară reciproc dragostea și povestesc ce frumos se cacă cupidon peste ei și cu câtă pasiune își rod unul altuia gingiile.  Vocile bineînțeles că sună mai autotunat decât roboții din Star Wars.

Dacă nu-i iubire e despre oameni care se distrează atât de copios încâ au simțit nevoia să cânte despre cum se distrează. Ba la mare, ba prin locuri mai exotice cum e spatele blocului.

Mai sunt și melodiile cu versuri optimiste și motivaționale care îi spune prostului că e ok să fie prost și cu multă muncă va duce prostia pe noi și înalte culmi. Iar prostul se bucură când aude că cineva care cântă la radio e gând în gând cu el și nu-l critică nimeni. Sper că v-ați prins că-i vorba de omul cu cea mai hidoasă freză. Atât de hidoasă încât zici că cineva a mâncat un pumn de păr și i s-a căcat pe creștet. De fapt, cam asta vezi pe stradă la 7/10 ciocofleți cărora trebuie să le spună alții cum să se tundă. Deviez. Er vorba despre Smiley și melodiile lui de ghenă care-ți spun să te bucuri că ești prost și să te înconjori de oameni la fel de retarzi ca tine pentru a nu primi critică. 

Apoi vin melodiile în care nu se cântă despre nimic. Versurile n-au legătură unul cu altul și uneori nici nu-s scrise în aceeași limbă. E greu să scrii cuvinte care să rimeze și să însemne și ceva. E suprasolicitant și dacă pierzi mai mult de 3 zile cu făcutul unei melodii deja te dă la o parte concurența. Și atunci când nu găsești rimă la un cuvânt, inventezi un cuvânt cu care să rimeze orice. Și-l repeți de mai multe ori. Lumea nu știe oricum ce înseamnă iar publicul țintă fuge de dex ca de ciuma bubonică, deci e ok. Nu te poate acuza nimeni că versurile tale n-au sens și doar înșiri cuvinte în diverse dialecte doar te tine știute. 

De obicei majoritatea melodiilor sunt cântate de o pizdă care mâțâie ceva irelevant după care vine un masculin să repede ce-a zis pizda, dar pe altă voce. De cele mai multe ori, pizda e tot un masculin dar cu voce de femee. Și repetă în mod abuziv ultimul cuvânt sau ultima silabă care pe la ultimile două repetări încep să sune ca ce-ar spune un star porno la a 5-a dublă dintr-un film de duzină pentru adulți. 

Unele bighidoaice vor să pună sentiment în melodie și screm o voce de motor de dacie la sfert de cheie. Parcă le și văd așa din profil în timp ce cântă, cum închid ochii și strâng pumnul coborându-l încet în jos cu o expresie pe față de zici că încearcă să se cace după ce tocmai au făcut o clismă cu carbid. De fapt, cam asta se întâmplă dacă te uiți de curiozitate și la clip. 

E trist că asta se cere. Făpturi standardizate după tipare gândite special să satisfacă cele mai subnutrite creiere și cele mai grețoase gusturi. Sau lipsa de gust în materie de muzică. Pentru că trebuie să nu ai deloc gusturi ca să asculți asa ceva din plăcere.

Și un șut în ochi cu avânt din fundul grădinii merită toți gibonii care spun "măcar nu-s manele". Sugeți căcatul de moț. Alea 10 melodii care se repetă în mod obsesiv pe ZU sunt mai împuțite decât cea mai depravată manea. Atât la analfabetismul din versuri cât și bzz-bzz-ul sacadat din istrumental. 

Dacă aș avea câte un glonte pentru fiecare melodie descrisă mai sus pe care am auzit-o involuntar aș putea lichida toți ciumpalacii care au stabilit că așa ceva merită promovat și se poate da la radio drept muzică. 
Gata, nu mai scriu că mă suprasolicit după o pauză cât abstinența la măicuțe. 

Și la postarea asta n-am să las nicio melodie. Nu vreau să se creadă că compar muzica comercială cu ce ascult io. E doar o descriere a unui fenomen, nu o comparație. 

Merg, prima parte

Ies din casă, încui ușa cu cheia de 3 ori ca orice cetățean cu prea multă încredere în ceilalți cetățeni, încerc să deschid ușa de la intrarea în scară după care îi fut un picior că iar s-a înțepenit încuietoarea de la interfon. Singurul scop pe care-l au în univers încuietorile interfoanelor este să se strice. Cred că-s singurele chestii care funcționează mai prost decât sistemul politic.

Ies din scară și dau „’năziua” unui  Nea. Acum o să mă întrebați ce e un Nea. Un Nea e cel mai tipic personaj al locuitului la bloc. Este omu’ ăla trecut puțin de 50 de ani sau proaspăt ieșit la pensie, care știe să facă de toate. Pune faianță, instalează țevi, zugrăvește, repară dacii, iarna dă zăpada din fața blocului și toamna adună frunzele din spatele blocului. Este oarecum vital pentru locatari. Nu-i el meseriaș calificat, dar nici cârpaci. Uneori mai trage câte o dușcă, dar nu-i bețiv. Nea a fost mereu un om mediocru. Nu a fost destul de deștept încât să ajungă inginer, dar nici destul de prost încât să sape șanțuri. N-a fost niciodată zilier, dar nici n-a avut oameni în subordine. E prea prost să fie strigat cu apelativul „domn” dar nici chiar atât de prost încât să fie Dorel. Nu-i chiar atât de tânăr ca să stea cu cei de vârsta a doua, dar nici atât de bătrân încât să joace șah cu moșnegii. Fiecare scară are câte un Nea. Este un fel de distincție pe care o capătă un cetățean trecut de 50 de ani, de încredere și care știe să repare chestii. Se pune înaintea numelui și un simplu Vasile devine Nea Vasile. Iar Nea-ul ăsta e un fel de certificat de garanție că omul ăla face treabă bună și se pricepe la mai multe chestii. Îl recunoști destul de ușor, are început de chelie și poartă salopetă mai tot timpul.
Încă o regulă nescrisă ar mai fi că un Nea are obligația morală de a nu-i lăsa pe tineri să se adune la colțul blocului său și să-i întrebe unde locuiesc atunci când aceștia stau pe banca din fața scării lui, atribuție pe care o are și nevasta de Nea.

Ceva mai încolo un țigan încearcă să traverseze. Pune indecis piciorul pe zebră în timp ce se apropie o mașină și nu știe dacă are timp să treacă. Nu-i sigur nici că dacă trece, mașina va opri.  E evident că nici lu’ Dumnezeu nu-i plac țiganii. Dacă i-ar fi plăcut, nu-i făcea atât de urâți. Și da, gluma asta ar fi mers și cu teoria evoluționistă, dar nu știu nimic maro din care să fi evoluat un țigan.

Ceva mai încolo este stația de autobuz. Cu veșnicile babe cu sacoșe în mâini plantate pe trotuar. La orice oră te-ai uita spre stație, le vezi acolo. Poate să fie ploaie, ninsoare, viscol, tsunami, caniculă de 40j de grade...ele sunt tot acolo așteptând autobuzul. Babele astea așteaptă autobuzul mai mult decât și-a așteptat Hachiko stăpânul. Ar merita câte o statuie. Mereu am presupus că babele astea fac parte dintr-un program al guvernului cu fonduri europene, ca să-i facă pe tineri să meargă mai mult pe jos. Eu nu prea merg cu autobuzul, încă-mi funcționează bine picioarele, da mă mai urc așa de câteva ori pe an să văd cum e. Vara autobuzul ala devine sarcofag. Cimitir mobil. Nici nu știu dacă-i mai avantajos să-ți asumi riscul de a călca o babă pe varice și de a-i mirosi paraziții din batic ca să economisești  câteva minute de mers pe jos.

Trec pe lângă păcănele. Da, păcănelele. Locul meu preferat. Nu joc. Mi se par o prostie. Dar îmi plac ce fel de oameni intră acolo. Ați fost vreodată într-o încăpere cu păcănele, sau alte jocuri de noroc? După ce ieși, ești alt om. Pe bune. Poți să fii groaznic de trist, să fi picat bacul, să-ți eșueze un interviu, să-ți fi murit tragic familia în ziua aia. Intri acolo, stai 10 minute, și ieși alt om. Un om cu un rânjet pe față cât adânciturile dintre straturile de burtă a Oanei Roman. Pleci de acolo fericit spunându-ți „uite bă, și credeam că eu am probleme”.  Nu știu cum se face, dar probabil după ce-a fost inventat automobilul, toți birjarii din lume s-au apucat de păcănele. Îi singura explicație plauzibilă pentru cum înjură ăia aparatele și dau cu pumnii în ele de parcă ar fi neveste.

 Urmează fast-food-urile. Niciodată nu am știut de ce unde-i unul sunt mai multe. Doar nu ți se face foame imediat cum ieși de acolo, și intri alături, cum se întâmplă când te ții de crâșming și te plictisești de băut în același loc.  O lady cu colanți și pulpele cât mijlocul meu iese din Passage molfăind cu spor la o șaormă. Probabil era așa grasă din cauza stresului. Nu poate fi de la mâncat, am văzut-o desfăcând o doză de cola dietetică. Și cola dietetică nu îngrașă. Sigur e grasă din cauza stresului. Sau e prea ocupată cu cariera și formarea personală încât nu mai are timp să facă mișcare. De asta probabil și mânca de la fast-food, că se grăbea fata. Oricum, e mult mai simplu să găsești o scuză că ești grasă decât să slăbești. Și să faci în așa fel încât scuza aia să pară că e un element care nu depinde de tine, că s-a întâmplat pur și simplu, că au năvălit kilogramele peste tine iar tu ai stat neputincioasă în fața lor, rezultând carcasa de morsă actuală în care-ți târâi hoitul greoi.

Gata, m-am plictisit de scris. Partea a doua o bag peste câteva zile când îmi revine cheful de scris.

Pesa.

Cum să fii un bărbat adevărat

Pentru că, la fel ca femeile, bărbații întâmpină probleme când vine vorba de vestimentație, m-am gândit eu să vin cu un mic ajutor. Recent am dat peste un site care le arată distinșilor domni ce haine să arunce pe ei, ca să nu fie de râsul curcilor. Și să fie masculini.

Acest site se adresează tuturor celor care:

-întâmpină greutăți în a-și asorta tenișii la costum

-nu știu clar ce culori se potrivesc cu vremea de afară

-sunt indeciși când vine vorba de asortatul șosetelor la mocasini

-nu sunt siguri ce nuanță de roz li se potrivește mai bine la pantaloni

-vor să evite greșelile frecvente pe care le fac bărbații în stilul vestimentar, pentru că orice mascul știe că poți să te îmbraci greșit dacă porți la mână un ceas din moda sezonului trecut, sau, și mai odios, aproape inimaginabil, dintr-o colecție 2012

-pentru purtătorii de coae (ce cuvânt urât și nemasculin) care nu-și pot alege un parfum care să le scoată personalitatea în evidență

-pentru bărbații care nu au știut niciodată câte dungulițe colorate din șosetă trebuie să fie între pantalonul suflecat și ciupic

-pentru masculii care vor să învețe să fie rebeli prin vestimentație. Ce, doar rebeliunea se învață, nu a zis 

nimeni că trebuie să te naști cu ea. Iar șireturile de culori diferite sunt atât de 2008

-pentru adevărații feroci care nu știu cum se poartă o eșarfă și nu știu ce nod să folosească în fucție de sezon

-pentru bărbații care nu au învățat încă să-și sorteze hainele în dulap după culoare și material

-pentru cei care trebuie să citească 3 articole de 2000 de cuvinte ca să fie siguri că pot trece de la ținuta de iarnă la cea de primăvară

-pentru cei care cred că nu sunt promovați la serviciu din cauza hainelor, nu că-s incompetenți și nu-și fac bine treaba

-pentru bărbații care nu au știut niciodată că în anumite cafenele (cafemele pentru ei) piciorul pe care-l ții mai ridicat trebuie să fie cel opus mâinii pe care ai ceasul, ceas care trebuie să iasă cu doar 3 centimetri din 

manșeta sacoului turcuaz.

Pentru toate aceste probleme reale de care orice bărbat se lovește în fiecre zi, site-ul http://www.stilmasculin.ro vine cu soluții la fel de masculine ca anusul lu’ Solcanu.

Nu, chiar nu inventez nimic. Tot ce-am scris eu mai sus se găsește pe site.

Pentru că orice bărbat adevărat consideră că stilul și rafinamentul constă doar în cum știe să poarte sacoul pe timp ploios și la cât timp să-și aranjeze barba ca să pară nearanjată.

Pentru că era nevoie de un site ca Unica și pentru bărbați.

Pesa