Câni

Cred că toți au auzit de căcatul ăla care s-a întâmplat în București, cum că niște câini maidanezi au măcelărit un copil până ...până n-au mai avut ce măcelări din el. M-au întrebat niște unii ce părere am eu despre asta, ca și cum ar trebui să am o părere pentru fiecare om care moare. Dar văd că deja tot căcatul ăsta a mers prea departe și o mulțime de idioți cu capetele înguste fac atâta caz din cauză că un om a fost omorât de câini. Ca și cum câinii sunt sursa principală cauzatoare de moarte. Sau de parcă ar fi fost singurul om omorât de animale. Zilnic se întâmplă asta în toată lumea, ca un om să fie omorât de un animal, sau invers. Invers mai des.  Faptul că s-a întâmplat în București, omul avea 4 ani și animalele care l-au omorât, din întâmplare sunt și cele pe care oamenii le iubesc cel mai mult, nu schimbă cu absolut nimic situația. Eu văd doar atât. Niște animale au omorât un om. La fel cum niște oameni omoară un animal. Asta e legea naturii. Animalele au colți să omoare alte animale, oamenii și-au făcut arme să omoare alte animale. Că noi suntem singura specie care deși omoară abuziv celelalte specii are pretenția ca alții nici să nu ne atace semenii, asta mi se pare retardat, egoist și deloc natural. 

Și nu, n-am să mă bag în căcatul ăsta cu pro sau contra eutanasie. Este un subiect mult sub mine să spun ceva despre el. Eu vreau doar să arăt cât de profitoare și ipocrită e specia asta umană, de care a ajuns să-mi fie scârbă și rușine că s-a nimeni să fac parte din ea. 

Un om a fost omorât de animale și atât. Treci peste. Că dacă cel omorât era badea Cârțan din Cucuieții de jos, pe care îl omorâse calul cu copita că a trecut beat prin spatele lui, nu-i păsa nimănui. Dar nu. Idioții simt nevoia să sufere pentru așa ceva, pentru a se simți mai umani. Să sufere în public și să răzbune moartea. Mentalitatea de țăran cu râme-n talpă încă a rămas printre bucureșteni. Și măcar de tot căcatul ăsta ar rămâne la nivel de București. Dar nu, în toată țara se vorbește despre asta. Dacă să omoare sau nu toți câinii din București. Lasă-i în pula mea pe ăia din respectivul oraș să decidă, că ei locuiesc acolo.

Vrei să omori toți câinii pentru că și ei ți-au omorât un seamăn. Multă logică. Dacă și porcii ar gândi la fel am fi belit pula cu toții. Dar măcar ei să fie animale mai inteligente care-și știu bine locul în lanțul trofic. 

Îi vezi la TV, pe net, pe stradă, ultimile jeguri umane, ultimile scursuri din anusul umanității,  o fac pe afectații să vadă ceilalți că ei empatizează cu suferința altora. Sunteți ca țiganii în pula mea, te iei de unul și sar toți cetățenii tuciurii pentru el.  Cea mai bună metodă de a-ți face reclamă personală pentru ca lumea să te catalogheze ca un om bun, este să suferi în public pentru suferința altuia. Pe care nu-l cunoști, de preferat. Mă rog, reclamă la care doar un idiot ar pune botul, că eu dacă te văd că o arzi duios pentru drama cuiva pe care nu-l cunoști și nu te afectează în mod direct, am să te tratez ca pe ultima cârpă de spălat podelele. Pentru că asta ești.

Dar așa sunt oamenii. Unde trăiesc ei nu mai au voie să trăiască și alții, decât dacă li se supun. Suntem specia cea mai gălăgioasă, cea mai dăunătoare pentru mediu, care consumă cele mai multe resurse, iar dacă asta n-ar fi de ajuns, nu lăsăm nici alte specii să trăiască pe motiv că ne atacă semenii. Așa am fost mereu. Ne trântim un oraș și exterminăm tot ce nu ne convine și de care ne este frică. Considerându-ne superiori, bineînțeles. 

Ne facem cabane la munte , în mijlocul sălbăticiei, iar când vine ursul tragem cu arma în el, îl gonim și ne întrebăm ce căcat caută un urs acolo, când e o cabană unde sunt oameni cu copii. Iar dacă omoară un copil, suntem atât de cretini încât avem pretenția să moară și ursul, pentru că-i periculos și pentru a ne răzbuna. La Gura Diham se întâmplă asta, „paznicii” de acolo aruncă cu petarde (ăstora nu le dă arme, la cât de idioți sunt s-ar împușca singuri cu ele) în urșii care vin în poiană să mănânce, pentru că le miroase a mâncare de la grătarangii. Normal că oamenii care au venit acolo să bage și ei un mic la maț, sunt mult mai importanți decât urșii, deci trebuie să ținem urșii la distanță. Chiar dacă am intrat pe teritoriul lor. Dar când un urs intră în oraș, aceiași oameni anunță imediat autoritățile să vină să tragă cu tranchilizant în el, pentru că ursul n-are ce căuta în orașe, e periculos. Nu contează că și așa nu mai sunt multe exemplare de urși, tot periculos rămâne.  

Așa am fost noi mereu ca specie, egoiști și cu nasul pe sus. Avem impresia că ni se cuvine totul pentru simplul fapt că suntem oameni. Dezgust...

OK, ai stat crăcănată, a pompat unul în tine, și după ce te-a futut ai fătat un borac. La 7 miliarde câți suntem fix de el avea nevoie planeta. Dar dac tot l-ai fcut și vrei să nu-ți moară, ai în morții tăi grijă de el că ți-l mănâncă câinii. Apoi o să te plângi ca vita proastă pe la TV că este o problemă cu câinii comunitari în București. Să mori tu? Până acum nu era? Sau ai văzut problema abia după ce aceasta a avut influență în mod direct asupra ta? Dacă da, ești o curvă egoistă. Sau dacă știai că sunt câini comunitari care atacă oameni, dar totuși ți-ai lăsat copilul nesupraveghiat, ești o mamă iresponsabilă deci meriți ca copilul tău să fie digerat în mațele câinilor. 

Fac iar referire la animale. Pentru ăștia care se mai uită pe Animal Planet. Cred că ați observat că la oricare altă specie, părinții sau ceilalți adulți apără puii până când aceștia cresc destul de mari să-și poată purta singuri de grijă. E ceva care vine m ai mult din instinct, instinct pe care oamenii și l-au pierdut iar acum tot ei sunt cu gura mare. Suntem atât de siguri că nu există pericole acolo unde trăim noi, încât să nu mai fie nevoie să-i supraveghem pe ăia mici care nu-și pot purta singuri de grijă.

Nu, eu chiar nu sufăr pentru presupusa tragedie. Mă doare exact în gaura curului că a murit un om pe care nu l-am cunoscut niciodată și a cărui trecere în neființă nu mi-a influențat cu absolut nimic viața. În gaura curului, unde l-ar fi durut și pe el sau pe mă-sa dacă eu aș fi murit. Și exact în gaura curului ar trebui să vă doară și pe voi, cei care nu-l cunoșteați. 

Zilnic mor oameni în moduri mult mai cumplite. Suferiți și pentru ăia? Sau sunteți așa, mai selectivi? Da, este o dramă pentru familie și pentru cei care l-au cunoscut. O dramă care ar trebui să rămână doar în cercul ăla și atât. În rest este doar alt om din câteva mii care mor în fiecare zi. Trebuie să fii cretin să-ți pese de fiecare moarte. Sau să-ți pese de morțile alea mai mediatizate. Păsarea ta nu ajută cu nimic. Te ajută doar pe tine să te simți mai mândru de propria persoană.

Vrei să nu fii mușcat de câini? Nu fi idiot! E simplu. Câinii îi mușcă doar pe oameni extrem de proști, care habar nu au ce să facă când sunt atacați. 

Eu umblu destul de des prin zonele mai pustii ale orașului unde în special noaptea sunt mai mulți câini decât oameni.  Da, am dat și eu peste haite hămesite de foame care au început să mă latre. Așa le cere lor natura să facă. Dar nu m-a mușcat niciodată un câine. Iar eu nu am lovit vreodată un câine. Pentru că știu ce să fac. Și nu-s idiot. Asta vine mai mult din instinct. 

Da, am umblat și prin București vreo 2 nopți (când spun umblat nu mă refer să stau în același loc toată noaptea). N-am dat de nici măcar un câine care să vrea să mă muște. 

Majoritatea cretinilor, atunci când sunt lătrați sau atacați de câini, ori încearcă să lovească cu piciorul (sigur o să înceteze dacă-i ataci și tu), ori iau o piatră de jos și aruncă după ei, ori, cum fac mulți proști, o iau la fugă. Toți unsuroșii care gâfâie după 50 de metri de sprint se cred atleți de performanță, toți se cred Bolt, au impresia că pot alerga mai repede decât un patruped. Și ia ghiciți cum te vede câinele în momentul în care începi să alergi. Exact. Te pui singur în postura de pradă, prostul pulii. Câinele nu are nicio vină. O fi el domesticit, dar tot mai are instincte de animal sălbatic. Au trecut doar ~10.000 de ani de la domesticirea câinelui, o specie nu se schimbă complet într-un interval de timp atât de scurt.

Dar așa a fost mereu. Oamenii au impresia că li se cuvine absolut tot, iar dacă cineva reprezintă un potențial pericol, trebuie exterminat.

Mă întreb dacă un stol de țigani ar fi omorât același copil, i-ar fi prins și eutanasiat pe toți țiganii din țară? Așa ar trebui să procedeze după logica asta de căcat. Cineva a făcut rău, îi lichidăm pe toți! Doar nu vrei să trăiască dragii de oameni în pericol, suntem și așa prea puțini iar dispariția noastră ar fi o tragedie pentru univers! Căcat...

Un prost s-a împiedicat de-o bordură, a căzut cu țeasta de asfalt și-a murit. Scoateți toate bordurile din țară! Omoară oameni!.

Alt prost a căzut din copac și a crăpat. Tăiați toți copacii, defrișați orice are crengi! Sunt un pericol pentru omenire! Înțelegeți unde bat...?

Eu tot căcatul ăsta nu-l văd ca o problemă de „Câinii maidanezi sunt un pericol și omoară oameni, trebuie stârpiți până la ultimul!”. Eu cred că oamenii ar trebui să învețe să aibă mai multă grijă de viața lor și să învețe să se descurce măcar cu chestiile de-un pericol redus cum sunt câinii de pe stradă. Câinii sunt cam cele mai blânde animale care pot face și rău. Îi mângâi pe cap, dar la 5 centimetri de unde mângâi tu, sunt niște colți care îți pot sfâșia carnea. Natura le-a dat colți. Nu le-a dat colți degeaba. Îi au să muște, să se apere. Faptul că cel mușcat e un om, nu-i face deloc mai fiare sau mai răi. 

Și nu spun că n-ai voie să lovești un câine. Lovește-l, dar fă-o dacă-i absolut necesar și altă variantă nu mai există. Și lovește-l doar pe el, nu pe toți. Ce-ar fi dacă eu mă duc la unul blond și-i bag un șut în bărbie, pe motiv că altul cu părul blond s-a luat de mine mai devreme. Sau dacă ies cu bâta de baseball afarăși lovesc toate mașinile albastre, pentru că o mașină albastră m-a călcat.

Vedeți în pula mea de ipocriți că sunt probleme mult mai nasoale decât asta, care e o problemă pentru că vreți voi să fie. A murit un om. Din 7 miliarde. Hai că nu-i o tragedie, mai ales dacă nu l-ai cunoscut. Sunt chestii mai importante decât moartea unui străin. Moarte de care profită toate canalele de știri, emisiunile de talk-show și oamenii înguști la minte care vor să-și facă reclamă. Nu vă mai luați după toate căcaturile de la TV, e plin de jigodii care o fac pe miloșii în fața camerei. Nu o fac decât pentru imaginea lor. Îi doare fix în cur de mort și de câini. 

Iar acum nu-mi veniți cu argumentul acela retardat, în care-mi cereți să mă pun eu în locul victimei și să spun dacă-mi convine. Majoritatea inapților cu căcat de câine în loc de creier au doar o singură replică „dar dacă erai tu sau un cunoscut de-al tău în locul acelui copil, ți-ar fi convenit?”. Uite că n-am fost. Dacă eram eu sau cineva apropiat mie, drama se consuma doar în cercul meu de cunoștințe și atât.

Toată agitația asta mi-a provocat atâta silă încât nici nu mai bag pesă de final.

Mustăți

În ultima vreme am văzut o mulțime de pizde proaste (erau și băieți printre ele, dar tot la categoria de pizde proaste îi bag) care-și desenează un căcat de mustață pe deget și-l pun în spațiul ăla dintre gură și nas unde ar trebui să aibă muci.

M-a mâncat în cur să intru pe tumblr și să văd cum niște cretine schimbă aceleași câteva sute de poze între ele de pe un profil pe altul. Majoritatea de căcat și alb-negru. Metrosexuali la sfârcurile goale sau pizde urâte care suflă fum de țigară. Sau gif-uri cu amândouă. Jalnic. 

Și erau niște lătărețe crescute la casa de copii care făceau căcatu’ ăsta cu degetul și mustața. Nu proasto, faptul că te-ai măzgălit pe deget și l-ai proptit sub bârbău nu te face nici mai drăguță nici mai amuzantă. Desenează-ți o pulă și bagă-l în cur. Apoi mă chemi pe mine să-ți fac poză.

Era mai amuzant dacă una care avea deja mustață punea degetul nemăzgălit acolo. Dar în rest nu. V-aș da cu pula până la epuizare sub degetul ăla. Și obosesc greu. 

P.S. Știu că am o privire de psihopat da eram nedormit de 30j de ore.

Mi-e dor de clasici

Înainte să vă spun care-i treaba cu clasicii și dorul meu, vreau să anunț o criză mondială de foițe, de care lumea nu știe dar pe care am observat-o eu în ultima vreme. Pentru ăia care nu știu ce-s alea foițe: niște dreptunghiuri de hârtie subțire care se folosesc la făcutul mahoarcelor, adică țigărilor. Sau cel puțin ăsta e scopul lor inițial, pentru țigările „de casă”. Doar că nimeni nu prea le folosește pentru țigări normale. În ăstea pun ăia mai drogangii flocii și curnuții pe care vor să-i fumeze să se simtă hiiiigh. Cam așa arată.

Ei bine, eu sunt un animal așa mai nocturn. Din cauză că mă trezesc atunci când alții mănâncă de prânz, nici nu prea aș avea cum să fiu altfel. Și de multe ori după 12-1 noaptea, ies afară să mă plimb, că atunci sunt mai puțini oameni cu care trebuie să împarți trotuarul. Adică noaptea. Sau sunt pus în situația de a mă întoarce de undeva pe la 3 dimineața.  Și la orele ălea, prin Galați, nu-s decât homeleși, milițieni a căror datorie este să te întrebe pe tine de unde vii și unde te duci și să te pipăie 15 secunde să nu cumva să ai un aruncător de flăcări sau o bazooka în buzunarul de la spate, și diverși drogați sau bețivani care încearcă să țină drumul drept.  Cam cu categoriile astea de oameni te întâlești dacă faci o plimbare la miez de noapte.

Iar eu dacă merg o oră-două prin oraș, e imposibil să nu mă întâlnesc cu niște drogangii care să mă întrebe dacă „frate n-ai și tu o foiță?”. Deci e imposibil. Mereu se întâmplă. Știu că eu nu prea arăt a bun creștin, da nici ca ultimu’ drogat nu arăt. Nu știu de ce le trece tuturor prin cap că eu aș umbla cu căcaturi dinălea de hârtiuțe la mine.  

Și chiar nu înțeleg cum de nu are nimeni foițe.  Adică, e 2 lei un pachet cu 50 de bucăți și se găsește la orice gheretă pișată de câini din colț de stradă.  Stăteam așa și mă întrebam, cum naiba de toată lumea are boscheți de fumat și niciunul n-are foițe. Am înțeles că un gram de marijuana e ~50 de lei. Cine naiba ar da 50 de lei pe un gram de ciulini și nu mai are 2 lei să-și cumpere foițe să-și facă țigări?

Cred că-i criză de foițe sau ceva de genul. O să-mi cumpăr o roabă de foițe și o să le vând la suprapreț peste 5 ani. O să ies noaptea din casă cu parpalacul tapetat pe interior cu foițe și o să mă duc la unui să-l întreb „hei, băiatu, foițe, foițe? Am de toate!”. Să vedeți ce putred de bogat o să ajung, atât de bogat încât dacă mi-aș lua 10 neveste de 20j de ani și le-aș da drumul din lesă în mall, n-ar putea să-mi cheltuie nici jumate din avere într-o zi. O să-mi cumpăr mergători cu talpa tapetată cu diamante.

Deci, copii de ciunșpe ani, apucați-vă de droguri! Fumați orice! Orice chestie care îți alternează gândirea și se poate fuma. De la păr de câine până la chiloți uscați de prostituată. Și ieșiți noaptea pe stradă să întrebați lumea de foițe. Eu voi fi mereu acolo cu parpalacul pregătit.

Ziceam în titlu că mi-e dor de clasici. Nu mă refer la scriitori. Ci la cocalari. Chiar mi-e dor de gherțoii ăia de pe vremuri, de acum 7-8 ani. Știu că n-ar trebui, dar mi-e dor de ei. Mi-e dor de ei pentru că au fost înlocuiți cu ceva mai prost. Îi văd din ce în ce mai rar, parcă nici nu se mai chinuie să iasă atât de mult în evidență cum o făceau înainte.

Mi-e dor de mârleții de altă dată. Ăia veniți de la țară, cu toate trăsăturile care-i definesc. Cu tunsoarea aia de tip pușcărie, cu o singură sprânceană pe toată fruntea, cu ceară în urechi, cu maieul pătat și ridicat frumos peste burtă, cu ghiuluri care să le acopere degetele, cu blugii ăia de culoarea albastru-de-tractorist cu ștersături albe în dreptul coapselor, cu ciucaleții ăia de lac sau adidașii de tip „șalupe” cu mult alb. De ăia care se dădeau su spray peste transpiratie și foloseau periuța de dinți ca să-și scoată pietricelele din talpa pantofilor.

Mi-e dor și de ăia care crăpau semințe în fața scării cu petu’ de bere lângă ei și fluierau după orice strâmbă. Mi-e dor de ăia care se urcau transpirați în autobuz și făceau bile de muc, pe care le băgau apoi în buric formând cocoloașe cu scamele de acolo cu care își umpleau locurile de sub unghii să aibă ce roade mai târziu. Mi-e dor și de ăia care trăgeau flegme pe trotuar la fiecare 5 secunde sau care ascultau manele la telefon.

Da, știu că nu ar trebui să-mi fie dor de ei și că sunt niște scursuri. Da parcă ăia erau net superiori celor din ziua de astăzi. Ăștia de acum, nici măcar nu mai știu să fie cocalari. Ar trebui să se facă cursuri pentru așa ceva, pe bune.

Cocalarii 2013 sunt doar niște păpușei, cu freze cu moț în vârful capului, epilați pe piciare, cu pantalonași dinăia mulați și scurți suflecați 2-3 centimetri deasupra genunchiului, se încalță cu ciupici de cârpă prin care probabil se simte și când calci pe un fir de păr, nu mai ascultă manele în public, nu mai crapă semințe, nu mai râgâie usturoi și bere în mijlocul lumii, nu mai horcăie ca orcii când merg pe stradă...și-au pierdut tot farmecul. Nici măcar nu mai sunt agresivi ca ăia clasici, pentru că și ei stiu că-s proști și habar nu au să se bată. Oricum, cu mânuțele alea cât venele de pe pulă și mocasini în picioare, n-ar putea lovi nici o femeie.

Chiar așa, monosprâncenii cu burtă loveau femeia când aceasta strâmba din bot. Știau să se impună în fața pizdei. Ăștia noi sunt mai pizde decât pizdele. L-am văzut aseară pe unu care atârna cu două purtătoare de țâțe după el, și îi ținea poșeta uneia dintre ele. Poșetă dinaia cu multe briz-briz-uri. Nici măcar nu m-a înjurat când am râs de el. Așa jalnici au ajuns.

Nu mai au sprâncene stufoase și pline de mătrață ca strămoșii lor, sunt pensați la milimetru, nu mai au tribale tatuate pe biceps, au tatuat Love pe încheietura mâinii, nu mai beau bere ieftină în bodegă, sorb ceșcuțe prin cafenele. Mi-ar fi plăcut să mai văd mioriticile tricouri negre cu „Gigolo italiano” sau „De puta madre” în locul cămășuțelor mulate în culori calde și spălăcite.

Bine, chiar și așa feminizați cum sunt, în esență tot niște jeguri umane au rămas. Dar niște jeguri care vor să pară băieți finuți și cu maniere. Nu prea le iese, dar se străduiesc ei. Ca Dacia cu siglă de Mercedes care vrea să pară mașină nemțească. Și e mai penibilă decât o Dacie normală. Fii în pula mea Dacie autentică, nu te mai fute în cur să pari ce nu ești.

Bine, acum să nu mă înțelegeți că aș vrea să văd doar tractoriști cu ceafa lată pe stradă. Dar dacă tot e necesar să existe și ei, prefer să văd un gibon care se scarpină în cur și-și mănâncă din buric, decât un fandosit d’ăsta cu picioarele epilate care se chinuie să pară domnișor cizelat. Dacă tot e necesar să fie printre noi, îi vreau pe ăia mai amuzanți.

Și melodia de final, care totuși cred că-i prea bună s-o pun în aceeași postare cu ăștia pe care i-am descris mai sus. Așa se cântă la acustică, nu labele din 3 acorduri și o poezie recitată lent în loc de versuri după care sunt înebunite toate proastele.

meh...

Până acum scriam mai mult când aveam câte o idee sau ceva imaginație în plus pe care trebuia s-o vomit undeva. Acum am zis să scriu într-un moment de maximă lipsă de idei. Deci, ăia care mai au proasta inspirație să intre ocazional aici, nu vă așteptați să găsiți ceva interesant, nou, sau amuzant.  Sunt fără chef, fără inspirație, fără nimic de spus, și cu altceva mai bun de făcut. Sunt atât de supt de orice fărâmă de interes încât mi-am făcut un ceai. 

Încă mă gândesc dacă asta să fie sau nu ultima postare. E amuzant să scrii pe blog și să-ți mai bagi o pulă-două în ochiul ăluia de nu-l suporți. Dar m-am cam săturat de asta. La început am scris doar chestii amuzante. Apoi am încercat să strecor și niște idei printre ele. Nu prea a mers cu asta, așa că am continuat să scriu doar despre căcaturi fără sens care nu-mi plac mie. Dar te plictisești repede și de asta. Nu știu la ce categorie se încadrează chestia de azi. De fapt habar nu am de ce-o mai scriu. Cât de rău am ajuns. Scriu ceva și nici măcar eu nu-i mai văd rostul. Meh, până la sfârșitul postării, care poate să fie peste două fraze sau peste 2000 de fraze, mă gândesc dacă e sau nu ultima. Și nu-i vorba că am rămas fără imaginație sau fără ceva de zis. Sau fără orice altceva. Dar, te saturi.  Am început să scriu aici doar pentru propriul amuzament și nimic altceva. Nu mi-am propus nicio categorie de oameni pe care să-i satisfac și care să rezoneze cu ideile mele. Pur și simplu am vrut să râd. Și m-am râs. Dar m-am plictisit. Nu de râs, ci de metodă.

Mulți știu că eu nu prea mai am așa nicio speranță sau așteptare de la omenire. Specia oricum eșuase probabil dinainte să mă fi născut eu. Probabil asta se întâmplă când ești prea curios și vrei să arunci o privire așa să vezi cum e, acolo unde se petrec chestii care pe tine nu te pasionează. Deschizi browserul și din 10 click-uri îți strici ziua. Și nu neaparat din cauză că îți dai seama că există multe chestii imbecile. Alea oricum vor fi, chiar dacă tu le descoperi sau nu. Și dacă încerci să le ignori, nu e ca și cum ar înceta să mai existe. Și te întristezi și-ți vine să te caci o săptămână la găleată și să o arunci în pieptul cuiva. Te întristezi și enervezi în același timp când îți dai seama că faci parte din aceeași specie cu alții, care-s complet idioți. Și am observat că suntem cam singura specie a cărei indivizi trăiesc la grămadă, ăia inteligenți cu ăia cărora le pute gura de idioți ce sunt. Mie-mi plac animelele. Și mă uitam așa la ele, cam toate-s la fel. Hai să zicem că mai sunt urși pe care-i poți învăța să meargă pe tricicletă și să-i duci la circ, probabil orice urs poate învăța asta. Dar n-am văzut urși retardați. Care, să zicem, să-și îndese scoarță de copac în cur, să nu se mai cace o lună și să moară. Sau urși care să se mutileze singuri de plăcere, ba mai mult, să obțină și admirația altor urși pentru că au făcut asta.Oamenii își bagă diferite chestii în cur. Cât mai mari, cât mai ascuțite, cu cât mai multe colțuri. Iar alții se și filmează și pun pe net. Și nu, n-am să vă dau acum un filmuleț cu oameni care-și introduc  obiecte în cur, găsiți destule tot așa, din 10 click-uri. Și când de gândești că omul ăla care-și bagă cactuși și tentadule de caracatiță în cur e din aceeași specie ca tine, ba mai mult, este considerat de către societate egal cu tine. 

Am găsit asta. E un site. Un site pe care îți faci cont și crești un câine virtual. E genul ăla de site, care după ce afli de existența lui vrei să te duci să-ți petreci tot restul zilelor într-un loc pe vârful celui mai pustiu munte.  E un site pentru oamenii prea incapabili să aibă grijă pe bune de un animal. Un site care simulează ceva, lăsând impresia că umple un gol și satisface  nevoia de a avea grijă de ceva mic sau/și cu blană. Este ca sexul virtual. Da, știu că toți aveam tamagotchi când eram mici și era cam aceeași chestie ca site-ul ăsta. Dar la 6 ani nu-ți trebuie scuză să faci chestii retardate. Pur și simplu face parte din viață. E chiar plăcut. Dar trebuie să ia 6 ani. Oare ăștia cu cont pe site-ul ăla care au mai mult de 6 ani, ce scuză au? 

Ați observat ceva la multe dintre femei? Și când zic multe, nu mă refer la toate, cum s-ar grăbi alții să creadă și să-mi spună apoi „vezi că mai sunt și care nu-s așa!”. Să mori tu? Multe dintre femei au impresia că scopul oricărui bărbat este să le fută. Adică se comportă ca și cum fiecare deținător de atârnătoare din lume le-a întrebat deja dacă vor să se fută. Și aici e o chestie pe care eu nu am să o înțeleg. Multe cred că orice bărbat le-ar fute însă nu vor să fie tratate ca și cum orice bărbat ar vrea să le fută, dar se îmbracă în așa fel încât să sugereze că s-ar fute destul de ușor. Am ieșit ieri să mă plimb prin oraș. Sunt multe. Mă uitam la cât de jalnice sunt. Toate încercau să tragă cu dinții și de cel mai mic plus pe care-l au în comparație cu alte femei. Țâțe mari, picioare lungi, mijloc subțire, buze, ochi, păr... Toate care dețineau ceva la care să fie mai puțin hidoase decât altele, încercau să profite la maximum de asta. La unele era vizibil că se simțeau incomod din cauza decolteului, că le era cald din cauza colanților, că mergeau ca și când ar fi avut picioarele rupte din cauza tocurilor, că erau atente și la cea mai mică adiere de vânt ca să nu li se ridice fusta (dacă nu vrei să ți se ridice fusta puneți în morții tăi pantaloni sau o fustă care nu se ridică), își făceau în permanență griji să nu li se întindă machiajul și așa prost făcut din cauza transpirației, își îndreptau capul spre fiecare magazin cu gemuri-oglindă să se admire, să-și îndrepte mersul și să vadă dacă li s-a stricat coafura, se uitau doar cu coada ochiului la majoritatea masculinilor să vadă dacă cumva sunt observate, și veneau cu o serie de gesturi teatrale, mișcări controlate și alte grețoșenii care ar face și-un fakir să vomit toate săbiile încinse pe care le-a înghițit. Multe imitații jalnice și penibile de femei al căror scop este doar să atragă atenția celorlalți spre ele și care apoi au impresia că toată lume avrea să le fută. Așa, brusc, fără ca ele să fi făcut nimic în acest scop. Jalnic, vă spun eu. 

Ceaiul negru are un gust oribil. Nu știu cum pot alții să bea pișatul ăsta. Cred că și dacă sugeam zeama unui ciorap cu care am fost încălțat o zi întreagă la 40j de grade nu aveam gustul ăsta în gură. Prefer să beau bere stătută 3 zile în soare decât prostia asta. Cine dracu m-a pus să-mi fac ceva. Nu mai beau poșirca asta niciodată. Am aruncat ceaiul.

Ați observat că sunt chestii speciale de care e în regulă să râzi, să le jignești sau să îți bați joc? Bine, în cel mai rău caz vei supăra doar o comunitate mică de oameni care de multe ori nici nu prea comentează. Sunt unele subiecte anume, despre care dacă ai scris ceva de rău, nu vor fi prea mulți care să te contrazică. Parcă lucrurile astea au fost făcute special ca lumea să arunce cu căcat în ele. Și la metoda asta jalnică recurg o grămadă de oameni. Scriu chestii de rău despre ceva despre care mulți au o părere proastă, ca să supere cât mai puțini oameni și totuși să scrie ceva de rău. Unele dintre subiectele de genul ar fi: manele, cocalari, justin bieber, politica din România, gropile din asfalt, pițipoancele de la TV care apar în țâțele goale pentru audiență, incultura din țara noastră, mizeria de pe străzi, lipsa educației, OTV, țiganii plecați la furat în străinătate, etnobotanicele, Băsescu, băutorii de spirt, taxe și impozite, incultura, cruzimea față de animale, scumpirea benzinei, reclame...etc. Dacă îți bagi toată pula în ce-am enumerat eu, vor fi foarte puțini oameni care să nu fie de acord cu tine. Deci o să scrii ceva de rău și vei avea parte de admirația majorității. Asta doar dacă scrii despre subiecte în care mai multă lume își bagă pula. Rețeta perfectă ca să aduni mulți proști care să-ți sustină părerile. Care nici măcar nu-s ale tale. 

Acum există și o situație inversă celei descrise mai sus. Acele subiecte despre care mai nimeni nu scrie nimic de rău. Chestii care-s pe placul multora și superi mulțimi mari de oameni dacă ți-o bagi în ele. Indiferent cât de bine argumentate sunt părerile tale, va fi mereu o gașcă mare de giboni furioși care să-ți taie gura cu sapa pentru că te-ai legat de ceva ce le place lor. Și aici amintim: vama veche, ecologie, artă (sau ce cred ei că înseamnă artă), copii mici, oameni săraci, muribunzi din Africa, vloggerii cunoscuți sau ăia care încearcă să fie cunoscuți, oamenii bolnavi, sinistrați, femei borțoase, oamenii care încearcă să facă ceva, oamenii care vor să ajute alți oameni, cerșetori, oameni cu handicap, cărți, teatru, o dramă siropoasă sau despre evreii din ’40...etc. Dacă te iei de subiectele astea și zici ceva urât, belești pula. Vor veni batalioane de oameni cu spume la gură care să-ți spună că ești un idiot, un insensibil, un incult, un țăran, un om de nimic și alte chestii tari. Dar aici e partea amuzantă. Ce rost are să scrii ceva cu care-s prea mulți oameni de acord. Înseamnă că spui chestii care au mai fost spunse, deci nu vii cu absolut nimic nou sau original. Vă dați seama cât de savuros este să vezi cum oamenii te-ar tranșa ca pe fleică pentru că nu-ți place ceva ce le place lor, sau te iei de ceva de care nu ar trebui să te iei sau să râzi, cu toate că nimeni nu știe de ce.  Mie mi se pare doar destul de frumos.

A, da, și mi-am recăpătat coaiele. Adică nu mai am facebook.

Uitesem de pesă.